Foto: Pal Szilagyi Palko / Alamy / Alamy / Profimedia
Știrile legate de evoluția prețurilor imobiliare sunt mereu la mare căutare. Adesea au titluri bombastice: fie prețurile urmează să se prăbușească, fie urmează să explodeze. Și de multe ori, în publicații diferite, le regăsim pe amândouă în același timp.
Practic, indiferent care sunt credințele și convingerile fiecăruia, toată lumea găsește un articol care să îi confirme impresia deja formată. În funcție de perspectivă, în același timp prețurile sunt prea mari sau prea mici, musai vor crește sau vor scădea. Cel puțin pentru cei care sunt doar observatori ai procesului, fără să fie interesați de a vinde sau cumpăra ceva.
În schimb, cei care sunt interesați de tranzacții, nu au „luxul” de a se lua după titluri, pentru că se confruntă cu realitatea. Cumpărătorii caută apartamente, case, terenuri în funcție de nevoi și buget. Vânzătorii caută clienți pentru proprietățile lor. Cele două părți negociază și astfel rezultă prețul de achiziție.
Acest preț variază în funcție de puterea de cumpărare, criteriile de achiziție, cât timp au la dispoziție pentru a finaliza tranzacția, opțiunile de finanțare ale fiecăruia, gradul de compatibilitate între cerere și ofertă. Iar lista continuă.
Indiferent de contextul fiecăruia și titlurile din spațiul public, piața a consemnat creșteri continue în anii din urmă. Un studiu recent relevă că nivelul de accesibilitate a achiziţionării unui apartament de 70 mp în Bucureşti este printre cele mai ridicate – atât la nivel naţional, cât şi european. Deci, măcar din această perspectivă, mai există loc de creștere.
În București ai nevoie de 96 de salarii medii nete lunare pentru un astfel de apartament. În Bruxelles ai nevoie de 84, în Sofia de 94 salarii. Însă și în interiorul țării, lucrurile variază foarte mult. De exemplu, la Cluj–Napoca sunt necesare 158 salarii.
La polul opus se situează metropole precum Londra, Munchen, Paris sau Zurich, unde sunt necesare peste 200 de salarii medii nete din respectivele locaţii. Prin urmare, raportându-ne la restul Europei, nu doar că prețurile nu au de ce să se „prăbușească”, dar este chiar loc de creștere în România.
Consider că ambele extreme sunt nerealiste. Prețurile nici nu vor exploda, nici nu se vor prăbuși. Fiecare tranzacție este marcată de contextul particular. Nu procedăm toți la fel, nu avem aceleași criterii, nici aceleași bugete, nici același moment în viață și motivații diferite pentru implicarea în tranzacție. Fiecăruia i se potrivește altceva.
Prin urmare, fiecare dintre noi, să cearnă din noianul de informații contradictorii doar acele date care susțin decizia optimă pentru sine.
articol publicat anterior pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Concluzi, dupa mine, ar fi ca nu e tocmai accesibil București-ul.
Nu îi inteleg pe cei care ar vrea sa traiasca in București in loc de Bruxelles.
96 salarii medii asta se traduce prin credit pe 30 de ani. Păi scuzați-mă, dar sa sclavagești in Romania 30 de ani nu e acelasi lucru cu a sclavagi in Belgia tot 30 de ani. Pentru ca in Romania nu stii ce se va intampla in urmatorii 5 ani, nu stii cat o sa crească taxele Ciolacu din 2025, destul de brutal as spune judecand dupa deficitul bugetar, nu stii cat va mai creste datoria in urmatorii 5-10-15 ani si la cat % din PIB va deveni complet nesustenabila si va arunca tara in incapacitate de plata. Nu știi ce se va intampla cu economia din 2030 incolo, sau cat va mai creste aparatul bugetar, pensiile, cat se vor mai intinde politicienii in populisme, suntem pe aceasi traectorie cu Argentina din secolul trecut, doar ca noi nu am fost niciodata bogati.
O tona de incertitudini in Romania.
De ce sa nu te pui la adapost in tari ca Belgia, Germania, Olanda?