Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Comoara de 1.200 de miliarde de dolari

PwC a lansat de curând un studiu realizat la nivel global asupra felului în care economiile din grupul OECD valorifică potenţialul tinerilor cu vârste între 20 şi 24 de ani, ale cărui concluzii mi s-au părut remarcabile şi care, din punctul meu de vedere, prezintă interes şi pentru România, chiar dacă aceasta nu a fost inclusă în studiu.

Experţii PwC au calculat că, în ipoteza în care tinerii din toate economiile membre ale OECD ar ajunge la nivelul de angajare sau de înregistrare în sistemul de învăţământ profesional/academic al Germaniei, acest lucru ar genera o creştere economică echivalentă cu 1.200 de miliarde de dolari!

Practic, dacă am ști să valorificăm această resursă uriaşă de creativitate şi talent pe care o reprezintă tinerii, am putea să adaugăm o economie de dimensiunea Spaniei la nivel mondial. 

Pentru unele ţări afectate de un nivel ridicat al şomajului în rândul tinerilor beneficiile ar fi enorme. Ajungerea la performanţele Germaniei ar adăuga aproape 9% la PIB-ul Turciei, 8% la cel al Italiei, şi 7,8% la cel al Greciei.

Cum ar arăta o economie mondială care ar înregistra astfel de rate de creştere? Cu siguranţă ar lăsa în urmă multe dintre incertitudinile actuale cu privire la economia globală. Dacă mai mulţi tineri ar avea locuri de muncă, nu am mai sta sub spectrul unei noi crize a datoriilor suverane în Zona Euro sau sub pericolul unei aterizări dure a economiilor emergente iar poate că unele dintre tensiunile geopolitice ar fi dezamorsate .

De ce spun că România trebuie să fie foarte atentă la concluziile acestui studiu? Pentru că în ţara noastră, conform datelor Eurostat, 24% dintre tinerii sub 25 de ani nu lucrează şi nici nu studiază sau urmează un program de calificare profesională. Adică stăm ceva mai slab decât media UE (22,2%) şi semnificativ sub nivelul atins de Germania (sub 8%). 

Deşi vorbim de foarte multă vreme că trebuie să facem din educaţie una dintre priorităţile ţării, acesteia îi sunt alocate doar 2,8% din PIB, respectiv 8% din buget, faţă de o medie europeană de 5% din PIB, respectiv 10,3% din buget.

Scuza că suntem prea săraci să alocăm mai multe resurse nu este una acceptabilă deoarece continuând în acest ritm nu facem decât să perpetuăm decalajele de dezvoltare şi să rămânem la periferia economiilor dezvoltate.

Nu este suficient să aloci mai multe fonduri din surse publice pentru a rezolva situaţia educaţiei din România, ci trebuie o îmbunătăţire semnificativă a calităţii sistemului de învăţământ. Astfel, trebuie să creştem calitatea sistemului de învăţământ pentru toţi absolvenţii şi să-i pregătim pentru provocările economice şi tehnologice ale secolul XXI. 

Sunt 3 idei din studiul PwC care ar putea contribui la valorificarea potenţialului tinerilor:

1. Înfiinţarea unei companii publice care să aibă drept obiectiv pregătirea tinerilor pentru piaţa muncii sau antreprenoriat

Un exemplu de succes îl reprezintă înfiinţarea companiei „Careers and Enterprise” în Marea Britanie. Această companie independentă, finanţată iniţial din fonduri publice, este implicată în pregătirea tinerilor pentru a-i ajuta să-şi dezvolte viitoarele cariere sau iniţiative antreprenoriale.

2. Implicarea sectorului privat

Mediul de afaceri trebuie să joace un rol important în acest proces. Companiile trebuie să se implice în dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor absolvenţilor înainte ca aceştia să intre pe piaţa muncii. Astfel, se pot dezvolta programe de mentorat, de schimb de experienta in care angajaţii existenţi să fie încurajaţi să împărtăşească din experienţa lor celor din mediul academic, combinând astfel procesul de recrutare cu activitatea de responsabilitate socială.

3. Valorificarea diversităţii angajaţilor

Companiile trebuie să valorifice diversitatea propriilor angajaţi. Cel mai simplu exemplu este acela in care angajaţilor vârstnici să împărtăşească din experienţa şi cunoştinţele lor celor tineri, în vreme ce aceştia din urmă sa îi înveţe pe cei vârstnici noul limbaj al tehnologiei digitale, la care tânăra generaţie, născută în epoca Internetului, excelează.

Potrivit studiilor PwC, generaţia tânără – aşa numiţii Millenials – este caracterizată de accentul mai mare pus pe progresul în carieră, flexibilitatea programului şi a locului de muncă, oportunităţile de mobilitate internaţională. Ei îşi aleg angajatorii şi în funcţie de programele de responsabilitate socială ale acestora care se aliniază propriilor valori. De aceea, este vital pentru fiecare companie să-şi adapteze organizaţia pentru a atrage şi a păstra talentele tinere, aceasta fiind o caracteristică esenţială pentru companiile ce doresc să-şi menţină capacitatea de adaptare şi de inovare.

Trăim într-o lume în care automatizarea pune sub semnul întrebării multe slujbe. După cum calculatoarele au eliminat dactilografele, iar telefoanele mobile au eliminat telefonistele, tot aşa s-ar putea ca, într-un viitor nu tocmai îndepărtat, maşinile fără şofer să elimine profesii precum cea de taximetrist.

Trebuie să valorificăm această uriaşă resursă de creativitate şi de talent pe care o reprezintă tinerii din România. Şi spun asta în cunoştinţă de cauză. Media de vârstă a angajaţilor PwC România este în jur de 30 de ani, iar în cadrul firmei ştiu foarte mulţi tineri excepţionali, care sunt performanţi nu doar în România, dar şi pe plan internaţional. Ei sunt motivul pentru care eu sunt foarte optimist cu privire la viitorul României, atâta timp cât le oferim cel mai bun cadru ca să-şi valorifice acest potenţial. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nicu check icon
    Îmi vine greu să cred ca o persoană cu atât de mare răspundere într-o companie, pe care dorește să o promoveze, poate să facă atâtea gafe pe centimetru pătrat cum face autorul acestui articol. După cum bine subliniează dl. Luncasu în comenatriul său, este transparent că dl. Simion și-a propus să popularizeze rezultatele unui studiu realizat de compania la care lucrează, PwC, sub masca contribuitorului dezinteresat. Atât numai, și gafa este, moralmente, impardonabilă. Dar când la aceasta se adaugă și gafe profesionale, atunci firmei luminoase de expert îi pocnesc câteva becuri.

    Ca și pe alții, bănuiesc, și pe mine m-a atras titlul de tabloid al articolului: „Comoara de 1200 de miliarde de dolari”. Wow!!! E ceva bănet acolo. Merită orice efort ca să pui mâna pe ea. Sau poate nu. Să punem lucrurile în perspectivă și să ne uităm la numere. Pentru o persoană, această sumă, adică 1,2 urmat de unsprezece zerouri, nu este o comoară, ci ceva de neimaginat. Pentru o organizație națională este o sumă imensă. Pentru o țară este cu adevărat o comoară. Pentru o multinațională mare este o sumă deloc de neglijat. Dar ce înseamnă 1.200 miliarde „la nivel mondial”, pentru că despre acest lucru vorbește dl. Simion? Păi înseamnă mai nimic, adică 1.54% din totalul de 77.9 trilioane de dolari americani cât a înregistrat economia mondială în 2014 (sursa: http://databank.worldbank.org/data/download/GDP.pdf).

    Dar să-i pardonăm dl. Simion faptul că citește greșit graficul de la pagina 6 al studiului pe care ne îndeamnă conștiincios să-l asimilăm. Acolo scrie că e vorba doar de PIB-ul celor 34 de economii industrializate ale OECD și nu de economia „la nivel mondial”, cum anapoda presupune autorul. Chiar și așa, „comoara” d-lui Simion reprezintă o fărâmă din totalul de 47.5 trilioane de dolari americani, adică aproximativ 2.5% (sursa: http://www.oecd-ilibrary.org/economics/gross-domestic-product-in-us-dollars-2014-5_gdp-cusd-table-2014-5-en). Ce înseamnă asta? Din nou punând lucrurile în perspectivă, respectiva „comoara” înseamnă doi lei cincizeci la fiecare sută, 25 lei la mie. Nu știu cât de fericit ar fi dl. Simion dacă următoarea lui creștere de venit s-ar face cu 2,5% pe ideea că dacă ar câștiga vreo 47,5 trilioane de dolari ar acumula o comoară netă de aproape un 1,2 miliarde de dolari americani.

    O gafă sesizabilă cu ochiul liber e cea prin care se ignoră ce înseamnă persoană angajată. Autorul, dar și studiul citat, pun la un loc tinerii aflați în câmpul muncii, dar și pe cei aflați pe băncile facultăților sau școlilor profesionale. Prin definiție studenții și elevii nu sunt considerați forță de muncă. Deci, cum ar putea aceștia contribui la creșterea PIB-ului unei țări dacă ei nici măcar nu intră în statistici ca producând ceva prin utilizarea resursei lor uriașe de „creativitate și talent”?

    În fine, o gafă zemoasă pe care expertul autor al acestui articol ne-o servește este cea legată de confuzia datelor statistice. Studiul PwC spune explicit că se referă la categoria de vârstă 20-24 de ani. Însă reprezentatul respectivei companii în România se lansează în estimări, propuneri și preziceri bazate pe statistici referitoare la categoria de vârstă sub 25 de ani, ceea ce poate să însemne extrapolări care să includă persoane de numai 15 ani. Cu alte cuvinte comparăm mere cu portocale și vrem să preparăm compot de prune.

    P.S. Ador să văd la sfârșitul producțiilor TV scenele cu gafele făcute de actori de-a lungul filmărilor. Mi se par savuroase. Redau una din articolul dl. Simion care, se pare, a scăpat la „montaj”: „Trăim într-o lume în care automatizarea pune sub semnul întrebării multe slujbe. După cum calculatoarele au eliminat dactilografele, iar telefoanele mobile au eliminat telefonistele, tot aşa s-ar putea ca, într-un viitor nu tocmai îndepărtat, maşinile fără şofer să elimine profesii precum cea de taximetrist.” Minunat paragraf! Închipuiți-vă uriașa forță creativă a dactilografelor pierdută prin eliminarea lor de către calculatoare, indignați-vă cu e posibil să rămână nevalorificat talentul nemăsurat al taximetriștilor ce ar urma să fie înlocuiți de mașinile fără șofer, revoltați-vă că nu știm să utilizăm uriașul potențial al telefonistelor făcute șomere de apariția telefonului mobil. Savuros!!!
    • Like 0
  • Ionut, intrucat suntem pe un blog, si intr-un jurnal, imi imaginez ca nu exista reguli editoriale clare legate de conflictele de interese si de promovarea mascata a afacerilor prin articole care nu spun nimic altceva decat "veniti sa lucrati pentru noi sau sa faceti afaceri cu noi, pentru ca iata ce studii interesante stim noi sa facem". Iar fotografia de profil reluata in corpul textului in format mai "generos" denota, pe langa oportunismul inerent al auto-promovarii, si multa lipsa de bun gust. Hai ca se poate: mai multa substanta, echi-distanta - de la un analist neutru ca tine - si un sambure decenta.
    • Like 3
    • @ Marian Luncasu
      Intrucat nu pot reveni pentru a modifica comentariul anterior, vreau doar sa precizez ca atunci cand scriam "jurnal" ma refeream la ziar. Am cazut si eu victima anglicismelor.
      • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult