Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Copiii noștri merită mai mult decât onoarea de a le da flori conducătorilor

Dragnea, Firea și copiii

Foto: Inquam Photos

Expresia „cei șapte ani de acasă” sintetizează, în câteva cuvinte, rolul pe care îl are familia în formarea caracterului unei persoane. În primii ani de viață, copilul asoarbe ca un burete orice informație. 

Familia reprezintă mediul în care el se dezvoltă în acești ani și este normal ca educația din familie să își pună amprenta asupra evoluției viitoare a copilului. Comportamentul său va fi determinat atât de sfaturile primite din partea părinților, cât și de exemplul pe care aceștia îl dau în viața de zi cu zi. Pentru a cunoaște lumea cu ușurință, pentru a deveni buni cetățeni, copiii trebuie implicați în activitățile obișnuite.

În aceste zile, foarte mulți părinți, din diferite orașe ale țării, le oferă copiilor lor o astfel de educație. Prin prezența lor la manifestațiile pașnice împotriva corupției, a hoției instituționalizate, ei conferă statului un dar - o generație educată, care poate va respecta legea mai mult decât adulții de azi. 

Cei care participă la aceste manifestații nu cer salarii, nu cer pensii speciale, nu doresc imunitate în fața legii, vor doar o țară în care „nimeni să nu fie mai presus de lege”. Copiii învață, astfel, respectul față de societatea și locul în care trăiesc,

Oficialitățile reacționează ca și cum toate acestea ar fi toxice pentru satul român.

Protecția Copilului este folosită ca aparat de intimidare împotriva părinților care participă la manifestații. Persoanele din fruntea acestei instituții ar trebui să-și îndrepte eforturile spre o cauză mai bună, să fie preocupate de nevoile reale ale copiilor (abandonul școlar din cauza sărăciei, drama copiilor cu părinții plecați în străinătate etc.). Numita instituție să-și amintească ce este postat pe propriul site:

Copilul are dreptul:

la libertate de exprimare (art.28). Libertatea copilului de a căuta, de a primi şi de a difuza informaţii de orice natură, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale şi morale, sănătatea sa fizică şi mentală, sub orice formă şi prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă.

să-şi exprime liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte (art 28).

libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie (art. 30)

la liberă asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege (art. 31)

Onorată instituție, aceste drepturi sunt valabile numai dacă servesc interesele partidului? Copiii sunt buni numai să-i primească cu flori pe „mult iubiții și stimații conducători”?

Dacă chiar ne pasă de bunăstarea copiilor noștri, să le explicăm de mici că trebuie să fie „deștepți”. Pentru a nu ajunge ca adulții de azi care-i înțeleg sensul taman pe dos. („băiat deștept” = ins descurcăreț, care reușește în viață fentând legea, care rămâne lege doar pentru „fraieri”)

„Cei șapte ani de acasă” ne însoțesc pe tot parcursul vieții.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cand un copil ofera flori unui politician fara sa fie impins de la spate,inseamna ca acel politician ori este un om bun,ori atat de ticalos incat inseala pana si instinctul copiilor!
    • Like 0
  • O mama avea trei copii: Zoe, Valentin si Nicu - matematician , fiziician si prim secretar prin vointa parintilor. Niciunul di ei nu a fost blamat de poporul roman . Zoe isi ajuta colegii din grupa impunand profesorilor sa fie toti trecuti la examenre. Valentin, impunea cercetare la Magurele.Micutul Nicusor era sclav. Si protectia copiilor nu a facut nimic. Avem acum acum cele doua tate ca reprezentante ale copiilor din Romania. Una mai hada ca cealalta. Sa nu furi, sa nu minti, sa-ti iubesti aproapele . Nu fac parte din Morala care ar trebui sa le insoteasa. . Ele nu pot fi un exemplu pentru copiii di Romania. Ele ,tatele, isi coafeaza parul. Ca doua florarese. Rujate in rosu. Cu unghii de vipera.Cat despre proprii copii? Ce sa explice tata primar ? Ca o cariera ca ei incepe cu vox maris? Dansand prost imbracata? In cautarea unui bastan? Una Olguta explicand fiului ca se poate fura ? Importante sunt procedurile ?
    Fac apel la toti copii : Fiti mandri cu parintii vostri care v-au dat o lectie civica in Piata Vitoria ! Luptati impotriva furtului si a minciunii. Tate ca Olguta sau Gabriela nu au loc in istorie, Voi, da. VOI si Urmasii Urmasilor Vostri.
    • Like 1


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult