Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Coronavirusul, munca de acasă și managerii obsedați de control: „La noi, angajații vor avea o problemă dacă nu răspund imediat la telefon, chiar dacă sunt la toaletă”

Munca de acasă - Getty

Foto: Guliver/ Getty Images

Vorbesc azi cu colaboratorul meu part-time, angajat într-o companie de IT, despre proiectele noastre de recrutare. Îl întreb ce face, dacă la ei totul este în regulă, dată fiind situația cu coronavirus și măsurile luate de multe companii de a-și trimite angajații să lucreze de acasă.

Îmi spune că la ei nici nu se pune problema, că sunt la birou, toți. Și nu este singurul. Discut cu o bună prietenă, și ea tot în companie multinațională de IT, și-mi confirmă că la ei statul acasă este opțional. Ba mai mult, mă sună și-mi povestește despre condițiile în care pot lucra de acasă:

  • Să fie de acord cu video-conferințe de verificare inopinate din partea managerilor ca să se asigure că sunt acasă;
  • Vor avea o problemă dacă nu răspund imediat la telefon (chiar dacă sunt la toaletă, de exemplu, și nu au telefonul cu ei);
  • Dacă vor să vină la serviciu, li se decontează transportul. 

Deci după ce că toți au o presiune provocată de acest virus care se răspândește cu viteză, mai au și presiunea managerilor mânați de dorința de control, pentru care munca de acasă reprezintă o adevărată amenințare. Dragi angajatori, credeți că angajații dumneavoastră se vor duce la plimbare sau la cafele și vor fi mai puțin productivi dacă-i lăsați să lucreze de acasă? De ce-i considerați idioți sau incompetenți și credeți că ei nu înțeleg gravitatea situației? Faceți un exercițiu cu această ocazie și acordați-le încredere. Veți vedea că o merită și că poate vor fi și mai productivi decât sunt muncind de la birou. Cred sincer că dacă vă puneți imaginația la contribuție puteți găsi alte mijloace prin care să le evaluați calitatea muncii și rezultatele. Se cheamă obiective clare, cu termene, feedback și follow-up.

Din păcate exemplele de mai sus nu sunt singulare. Este adevărat, în egală măsură, că în anumite sectoare nu se poate lucra de acasă. Una dintre industriile puternic lovite este cea a ospitalității, unde numărul clienților a scăzut dramatic în ultima perioadă. Industria turismului, unitățile de producție și alte organizații au luat măsuri drastice din cauza coronavirusului.

Dar să lucrezi în IT, de exemplu, să poți lucra de acasă (doar teoretic, se pare!) și angajatorul să nu te lase în condițiile date, în care o lume întreagă este bulversată de ceea ce se întâmplă, este o dovadă de inconștiență și lipsă de responsabilitate, ca să nu mai vorbim de omenie. Întrebarea care se pune aici, dragi angajatori din IT, și nu numai, ce încredere aveți în angajații voștri, de ce i-ați angajat, dacă nu o aveți și atunci când aceștia lucrează de acasă??? Ce arată asta despre voi, ca manageri? Ce arată asta despre companie? Și din nou apelați la imaginație și gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă acești angajați pe care-i chemați la birou ca să facă același lucru pe care-l pot face și de acasă se îmbolnăvesc și trebuie să stea în carantină? Care vă sunt soluțiile? Ca să nu mai vorbim că aveți exemple de companii, la nivel internațional, de la care aveți ce învăța referitor la strategiile aplicate în condiții de criză.

Cel puțin la fel de aberant mi se pare să profiți, ca om de afaceri, de situația economică și socială, ca să crești prețul serviciilor sau produselor pe care le vinzi. Sau ca angajat să ceri salarii mai mari pentru că lucrezi în sănătate și ești mult mai expus și să ameninți cu demisia. Sau ca individ să nu aplici regulile de igienă de bun simț promovate pe toate canalele posibile. Sau să refuzi carantina, ca și cum ar exista o altă opțiune ca să te protejeze pe tine, dar și pe ceilalți, de răspândirea virusului.

Oameni buni, trecem printr-o criză, este foarte clar. E criză de ajutor între oameni, de înțelegere, de respect, de bunăvoință. Nu suntem pregătiți pentru aceasta, e și mai clar. Dar haideți să nu facem din asta un instrument pentru a băga și mai rău în groapă o țară și așa suferindă din motivele pe care le cunoaștem deja toți. E momentul să acționăm spre binele comun, cu responsabilitate, să lăsăm orgolii și interese la o parte, să deschidem ochii și să înțelegem că în ciuda tuturor lipsurilor efortul și înțelegerea fiecăruia dintre noi contează.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ei, in Romania sefuletzii din IT, si nu numai, atitia citi cunosc eu, crapa daca n-au pe cine teroriza. Pentru ei, sa fie omul fizic in birou e deja o necesitate fiziologica. As opposed to, sa zicem, Germania: n-avem nici o treaba la noi in firma cu discutiile astea, lucram in mod regulat de acasa, si inginerii si programatorii, si palmasii si managerii. Asa ne rezolvam problemele in viata, cu maximum de flexibilitate. Avem treaba repartizata si urmarita clar, nu se pune problema sa ne depasim "normele" sau sa nu le facem, totul se discuta la o medie. Respectam sedintele si discutiile planificate, respectam termenele de livrare, clientii platesc la timp si revin cu alte proiecte, asa ca toata lumea e fericita. Atita cit poate fi in vremurile astea. Increderea si respectul conteaza.
    • Like 0
  • AlexisZ check icon
    Sa fim seriosi...Deja trebuie sa putem din punct de vedere tehnic sa basculam treaba dinspre birouri spre domicilii. Dar mai ales din punct de vedere al culturii de întreprindere și al managementului. Pai ce va face toata armata de șefi, sefuleti, sefuti si alti trepadusi, prieteni și prietenii prietenilor lor puși în scaune pe combinageala si PCR ? (nu e partidu' àla pt cine nu stie) Ce frunze la caini vor mai taia, ce aer vor mai ventila, ce torsuri se vor mai bomba si sprâncene încrunta, ce romgleza vor mai stâlcia si ce aer de autosuficiență vor mai avea, hein ? Pai nu và dati seama cà oamenii ăștia nu vor mai exista pur și simplu, îi va omorî treaba asta mai ceva ca virusul ? Ce, sunteti nebuni, vreți un genocid în corporații ??
    • Like 6
  • Evident ca e o problema de etos cultural in atitudinile de felul acesta. Sunt mari diferente intre situatiiIe din diferite tari, in functie de nivelul dezvoltarii tehnologice si structura economica a unei societati. Astfel, procentele merg de la 13.7% in Olanda, 12.7% in Luxemburg si 12.3% in Finlanda pana la 0.4% in Romania si 0.3% in Bulgaria in cazul telemuncii, in Europa (date din 2016). In acelasi timp in SUA si Japonia se estimeaza ca circa 40% din personalul angajat poate fi pus in legatura, mai mult sau mai putin, cu activitatea de telemunca. Insa, ca sa vedeti cat de ciudata poate fi treaba, in 2017 grupul Yahoo (!) a decis sa reloce personalul care efectua activitate de telemunca la diverse sedii si puncte de lucru. Motivatia, diversa, cuprindea cauze precum: lipsa de comunicare si colaborare intre salariati, compromiterea ritmului si calitatii muncii in cazul muncii la domiciliu, importanta interactiunii si comunicarii directe cu colegii pentru luarea celor mai bune decizii, etc.
    Sigur, pe de alta parte, specificul situatiei actuale impune o reconsiderare drastica a tuturor argumentelor pro si contra.
    • Like 2


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult