Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Coronavirusul, munca de acasă și managerii obsedați de control: „La noi, angajații vor avea o problemă dacă nu răspund imediat la telefon, chiar dacă sunt la toaletă”

Munca de acasă - Getty

Foto: Guliver/ Getty Images

Vorbesc azi cu colaboratorul meu part-time, angajat într-o companie de IT, despre proiectele noastre de recrutare. Îl întreb ce face, dacă la ei totul este în regulă, dată fiind situația cu coronavirus și măsurile luate de multe companii de a-și trimite angajații să lucreze de acasă.

Îmi spune că la ei nici nu se pune problema, că sunt la birou, toți. Și nu este singurul. Discut cu o bună prietenă, și ea tot în companie multinațională de IT, și-mi confirmă că la ei statul acasă este opțional. Ba mai mult, mă sună și-mi povestește despre condițiile în care pot lucra de acasă:

  • Să fie de acord cu video-conferințe de verificare inopinate din partea managerilor ca să se asigure că sunt acasă;
  • Vor avea o problemă dacă nu răspund imediat la telefon (chiar dacă sunt la toaletă, de exemplu, și nu au telefonul cu ei);
  • Dacă vor să vină la serviciu, li se decontează transportul. 

Deci după ce că toți au o presiune provocată de acest virus care se răspândește cu viteză, mai au și presiunea managerilor mânați de dorința de control, pentru care munca de acasă reprezintă o adevărată amenințare. Dragi angajatori, credeți că angajații dumneavoastră se vor duce la plimbare sau la cafele și vor fi mai puțin productivi dacă-i lăsați să lucreze de acasă? De ce-i considerați idioți sau incompetenți și credeți că ei nu înțeleg gravitatea situației? Faceți un exercițiu cu această ocazie și acordați-le încredere. Veți vedea că o merită și că poate vor fi și mai productivi decât sunt muncind de la birou. Cred sincer că dacă vă puneți imaginația la contribuție puteți găsi alte mijloace prin care să le evaluați calitatea muncii și rezultatele. Se cheamă obiective clare, cu termene, feedback și follow-up.

Din păcate exemplele de mai sus nu sunt singulare. Este adevărat, în egală măsură, că în anumite sectoare nu se poate lucra de acasă. Una dintre industriile puternic lovite este cea a ospitalității, unde numărul clienților a scăzut dramatic în ultima perioadă. Industria turismului, unitățile de producție și alte organizații au luat măsuri drastice din cauza coronavirusului.

Dar să lucrezi în IT, de exemplu, să poți lucra de acasă (doar teoretic, se pare!) și angajatorul să nu te lase în condițiile date, în care o lume întreagă este bulversată de ceea ce se întâmplă, este o dovadă de inconștiență și lipsă de responsabilitate, ca să nu mai vorbim de omenie. Întrebarea care se pune aici, dragi angajatori din IT, și nu numai, ce încredere aveți în angajații voștri, de ce i-ați angajat, dacă nu o aveți și atunci când aceștia lucrează de acasă??? Ce arată asta despre voi, ca manageri? Ce arată asta despre companie? Și din nou apelați la imaginație și gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă acești angajați pe care-i chemați la birou ca să facă același lucru pe care-l pot face și de acasă se îmbolnăvesc și trebuie să stea în carantină? Care vă sunt soluțiile? Ca să nu mai vorbim că aveți exemple de companii, la nivel internațional, de la care aveți ce învăța referitor la strategiile aplicate în condiții de criză.

Cel puțin la fel de aberant mi se pare să profiți, ca om de afaceri, de situația economică și socială, ca să crești prețul serviciilor sau produselor pe care le vinzi. Sau ca angajat să ceri salarii mai mari pentru că lucrezi în sănătate și ești mult mai expus și să ameninți cu demisia. Sau ca individ să nu aplici regulile de igienă de bun simț promovate pe toate canalele posibile. Sau să refuzi carantina, ca și cum ar exista o altă opțiune ca să te protejeze pe tine, dar și pe ceilalți, de răspândirea virusului.

Oameni buni, trecem printr-o criză, este foarte clar. E criză de ajutor între oameni, de înțelegere, de respect, de bunăvoință. Nu suntem pregătiți pentru aceasta, e și mai clar. Dar haideți să nu facem din asta un instrument pentru a băga și mai rău în groapă o țară și așa suferindă din motivele pe care le cunoaștem deja toți. E momentul să acționăm spre binele comun, cu responsabilitate, să lăsăm orgolii și interese la o parte, să deschidem ochii și să înțelegem că în ciuda tuturor lipsurilor efortul și înțelegerea fiecăruia dintre noi contează.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ei, in Romania sefuletzii din IT, si nu numai, atitia citi cunosc eu, crapa daca n-au pe cine teroriza. Pentru ei, sa fie omul fizic in birou e deja o necesitate fiziologica. As opposed to, sa zicem, Germania: n-avem nici o treaba la noi in firma cu discutiile astea, lucram in mod regulat de acasa, si inginerii si programatorii, si palmasii si managerii. Asa ne rezolvam problemele in viata, cu maximum de flexibilitate. Avem treaba repartizata si urmarita clar, nu se pune problema sa ne depasim "normele" sau sa nu le facem, totul se discuta la o medie. Respectam sedintele si discutiile planificate, respectam termenele de livrare, clientii platesc la timp si revin cu alte proiecte, asa ca toata lumea e fericita. Atita cit poate fi in vremurile astea. Increderea si respectul conteaza.
    • Like 0
  • AlexisZ check icon
    Sa fim seriosi...Deja trebuie sa putem din punct de vedere tehnic sa basculam treaba dinspre birouri spre domicilii. Dar mai ales din punct de vedere al culturii de întreprindere și al managementului. Pai ce va face toata armata de șefi, sefuleti, sefuti si alti trepadusi, prieteni și prietenii prietenilor lor puși în scaune pe combinageala si PCR ? (nu e partidu' àla pt cine nu stie) Ce frunze la caini vor mai taia, ce aer vor mai ventila, ce torsuri se vor mai bomba si sprâncene încrunta, ce romgleza vor mai stâlcia si ce aer de autosuficiență vor mai avea, hein ? Pai nu và dati seama cà oamenii ăștia nu vor mai exista pur și simplu, îi va omorî treaba asta mai ceva ca virusul ? Ce, sunteti nebuni, vreți un genocid în corporații ??
    • Like 6
  • Evident ca e o problema de etos cultural in atitudinile de felul acesta. Sunt mari diferente intre situatiiIe din diferite tari, in functie de nivelul dezvoltarii tehnologice si structura economica a unei societati. Astfel, procentele merg de la 13.7% in Olanda, 12.7% in Luxemburg si 12.3% in Finlanda pana la 0.4% in Romania si 0.3% in Bulgaria in cazul telemuncii, in Europa (date din 2016). In acelasi timp in SUA si Japonia se estimeaza ca circa 40% din personalul angajat poate fi pus in legatura, mai mult sau mai putin, cu activitatea de telemunca. Insa, ca sa vedeti cat de ciudata poate fi treaba, in 2017 grupul Yahoo (!) a decis sa reloce personalul care efectua activitate de telemunca la diverse sedii si puncte de lucru. Motivatia, diversa, cuprindea cauze precum: lipsa de comunicare si colaborare intre salariati, compromiterea ritmului si calitatii muncii in cazul muncii la domiciliu, importanta interactiunii si comunicarii directe cu colegii pentru luarea celor mai bune decizii, etc.
    Sigur, pe de alta parte, specificul situatiei actuale impune o reconsiderare drastica a tuturor argumentelor pro si contra.
    • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult