Articol de Ruxandra Burcescu și Nicoleta Rădăcină. Fotografii de Alexandra Crisbăşan
Povestea unui băiat, a unei fete și a unei fotografii care le-a dat peste cap viețile. Citiți, înainte, primul și al doilea episod din serie.
Suntem într-o clasă a unui liceu din București. Stăm în fața lor, rezemate de catedră și-i întrebăm despre relațiile din cuplurile de adolescenți. De undeva, din depărtate, se aude un bâzâit leneș; e sunetul unei mașini de tuns iarba. Când discuția virează spre „fotografii sau filmulețe intime”, atmosfera din sala de clasă se schimbă. Chicotelile se opresc aproape cu totul. Replici șoptite, priviri aruncate pe furiș. Câțiva elevi își pun coatele pe bănci și-și întind gâturile înainte, să vadă ce urmează. E liniște; doar doi băieți din spate încă se înghiontesc. O fată se dă cu luciu de buze, le aruncă o privire agasată, după care spune că singura soluție pentru revenge porn e ca și fetele să pună pe net poze cu băieți. Clasa izbucnește în râsete și aplauze.
În altă clasă, din alt liceu, discuția despre „fotografii sau filmulețe intime” sfârșește într-o polemică aprinsă despre vinovăție. „E de vină ea, că și-a făcut poze și i le-a dat iubitului”. „Nu tre’ să ai încredere în nimeni”. „Ba de ce să fie de vină? I-a trimis poze că se iubeau, ce e greșit în asta?”. Adolescenții ar vrea să continue dezbaterea, așa că ne propun să facem un grup de Facebook unde să-și poată spune toată lumea părerea.
Mai departe, în alt liceu, un băiat cu un tricou negru pe care e imprimat numele unei trupe spune că „în toată treaba asta cu pozele” există mai multe publicuri țintă – „ăia care o arătă cu degetul [pe fată] și fac mișto de ea, ăia care sunt dezgustați de el și ăia care sunt dezgustați de ambele grupuri de mai sus”.
De fiecare dată e diferit. De fiecare dată discuția se duce în altă parte, de la vinovăție la consecințe legale, de la încredere, la sex și iubire. Niciodată, însă, nu se întâmplă ca adolescenții din bănci să ne spună că n-au auzit de astfel de cazuri. După circuitul prin mai multe licee am postat online un chestionar la care au răspuns, în final, 140 de elevi. 120 din ei au spus că ştiu de cel puţin un caz de revenge porn la ei în şcoală. 28 dintre ei au mărturisit că au trăit pe propria piele o întâmplare de tip revenge porn.
CURAJUL / “Da, mie mi s-a întâmplat și nu îmi e rușine să recunosc”
Surpriza vine într-o clasă gălăgioasă de liceu de provincie. Când ajungem la discuția despre revenge porn, râsetele și chicotelile se întețesc. O fată din prima bancă, îmbrăcată în hanorac, se întoarce furioasă spre colegii din spate și le spune să tacă. E micuță - dar, într-un fel ciudat, pare impunătoare. Se întoarce spre noi și apleacă în față, pregătită să asculte. Peste clasă se lasă liniștea.
Întrebăm dacă au auzit despre cazuri de revenge porn la ei în liceu. Fata micuță, îmbrăcată în hanorac, se ridică în picioare, ne privește fix și spune: „Da, am auzit. Cazul meu. Mie mi s-a întâmplat și nu îmi e rușine să recunosc”.
Așa am ajuns să ascultăm povestea Evelinei - întâi pe terasa goală din centrul orașului, după care au urmat multe alte întâlniri cu ea, apoi discutând cu fostul ei iubit, cu prietenii, cu colegii de la liceul în care, acum aproape doi ani, s-au întâmplat toate, cu profesorii. Evelina s-a mutat între timp la altă școală, lăsând în urmă acea parte din viața ei pe care ar vrea să o uite. Are chiar un iubit - pe Victor, care știe tot ce i s-a întâmplat.
Victor e înalt, slăbuț și foarte timid. A cunoscut-o pe Evelina la ceva timp după ce au apărut fotografiile, când bârfele din fostul ei liceu începuseră să se rărească. Dar ea a ținut să fie onestă cu el, așa că i-a spus totul de la bun început. L-a rugat, apoi, să promită că nu va mai spune nimănui; el i-a întins degetul mic. „Nu știam atunci”, spune Evelina, „că asta înseamnă pinky promise”.
Băiatul spune că a fost deopotrivă fericit și supărat când Evelina i-a spus de poze: s-a bucurat că a avut încredere în el, s-a întristat că a trecut prin așa ceva. E vară, se înserează, iar în parcul în care stăm de vorbă mai sunt doar oameni care-au ieșit cu câinii și adolescenți care caută un loc în care să se sărute. „Până la urmă”, spune Victor, „mi-a părut bine că nu a lăsat asta să o distrugă, asta e cel mai important”. Are la el câteva pixuri cu gel, colorate și parfumate - urmează să se vadă cu Evelina și e mulțumit că i-a găsit dintr-alea cu miros de căpșune.
Se enervează, însă, când vorbește despre Răzvan. Nu, ceea ce-a făcut el nu-i o copilărie - e o dovadă de ticăloșie, pentru că a trădat încrederea pe care Evelina o avea în el, a trădat tot ceea ce fusese între ei.
SOLUȚIILE / Ce spun profesorii?
Ce-i de făcut, totuși, în condițiile în care Evelina nu-i nici pe departe un caz izolat? Ce pot face adulții pentru adolescenții care cad victime revenge porn-ului? Unii dintre ei renunţă la şcoală de frica stigmei; alţii caută sprijin în locul nepotrivit, se izolează, își pierd încrederea în cei din jur sau chiar încearcă să se sinucidă.
Un director care a vrut să îşi păstreze anonimatul, ne-a povestit despre cum a aflat de un caz de revenge porn din liceul său. Acest caz a ajuns la dânsul prin intermediul unor părinți revoltați care, într-o zi, au intrat la el în birou ținând în mână câteva fotografii printate. I le-au arătat și au solicitat exmatricularea elevei respective, deoarece „pătează imaginea liceului”. Pentru că a refuzat, directorul a fost amenințat de părinți cu o plângere la inspectorat.
Un alt director, Sever Popa, de la Colegiul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, crede că singurul mod prin care şcoala poate interveni este prevenţia cazurilor de revenge porn prin educaţie. Din momentul în care se întâmplă și fotografiile ajung online, spune el, nu prea mai e nimic de făcut - tot ceea ce poţi să faci este să aştepţi să treacă timpul şi conflictul să îşi piardă din actualitate.
Directoarea Colegiul „George Coşbuc” din Bucureşti, Raluca Ivănuş, are altă perspectivă: crede că o posibilă soluţie ar introducerea unei ore suplimentare de dirigenţie, dar care să nu fie ţinută de profesor, ci de un specialist pe o temă dată - bullying, revenge porn etc. Cum ar gestiona ea un caz concret, în cazul în care s-ar întâmpla în liceul pe care-l conduce? Raluca Ivănuş spune crede că ar fi utilă o abordare din toate unghiurile - un dialog cu părinţii, cu profesorii, cu elevii, cu un psiholog specializat. „Nu exmatriculare, nu ostracizare, nu pus la zid. Trebuie să faci ceva, să discuţi cu părţile implicate, să oferi sprijin şi consiliere mai mult decât măsuri punitive. În niciun caz nu poţi aştepta să treacă de la sine”, spune Raluca Ivănuş.
În final, crede Lidia Maria Şorop, directoarea Colegiului „Matei Basarab” din Bucureşti, revenge porn-ul este o problemă de mentalitate care îşi are rădăcina în tabuul legat de sexualitatea adolescentină. „Sexualitatea e clar că e încă un tabu la noi în țară. Însă noi trebuie să fim conștienți că aceasta este perioada în care ei se descoperă”, spune ea.
REMUȘCAREA / „Cu cât vorbesc despre chestia asta, cu atât regret mai mult”
În prezent, Evelina încearcă să îl ierte pe Răzvan și să meargă mai departe. Povestește de mesajele în care el își cerea iertare și-i spunea că-i pare rău că „i-a distrus viața”. „Și chiar a făcut-o”, spune fata. „Îmi dau seama că mi-a distrus viața și că acum nu mai pot să fac orice vreau. Spre exemplu, dacă vreau să dau la Poliție, nu pot. Sigur ar ieși urât dacă s-ar afla de pozele alea cu mine”.
Răzvan se joacă cu bricheta albastră și privește, îngândurat, petele de ketchup de pe fața de masă. De sub mâneca tricoului i se conturează un tatuaj. La un moment dat lasă bricheta jos, își trece mâna peste barbă, își ridică privirea; și spune că ar face orice să poată da timpul înapoi. „După cât am stat și le-am pus cap la cap, nicio altă prietenă nu a fost ca ea”, spune. „Am mai vorbit [cu ea] și apoi nu am mai vorbit. Zic că renunț... și iar revine sentimentul ăsta de vinovăţie și îi dau mesaj până la urmă. Şi cu cât vorbesc despre chestia asta, cu atât regret mai mult”.
Povestește cum a cunoscut-o pe Evelina, cum s-a îndrăgostit de ea. Cum petreceau o grămadă de timp împreună. Cum a ajuns ea să îl cunoască mai bine ca oricine. Cum uneori, când ajungea acasă, o găsea acolo, stând de vorbă cu mama lui. Povestește cât de supărat a fost în acea seară în care a intrat pe contul de Facebook al Evelinei și a văzut discuția ei cu fostul prieten, cum i-a încolțit în minte ideea răzbunării, cum a decis să trimită pozele când a aflat că ea „îl vorbea de rău”. Cum, după ce-a văzut prin ce trecea Evelina, a contactat-o de multe ori, încercând să repare, să-i spună cât de rău îi pare. Cum și-a dat seama că nu mai poate da timpul înapoi. „Nu mai văd vreo soluție”, spune. Probabil că, dacă ne întâlnim peste ani de zile, nici nu se uită la mine”.
Nu mai poate lua răul făcut înapoi, dar perspectiva și-a schimbat-o. Bineînțeles că dă, din când în când, peste fotografii sau filmări intime - în special în cercurile adolescenților. Nu-l mai interesează. Nu le distribuie, nu vrea nici măcar să le vadă - și, mai ales, a încetat să mai judece. „Pur și simplu nu mai pot eu să judec pe nimeni, am înțeles și învățat multe. Mai că mă gândesc că dacă nu făceam chestia asta, poate am fi progresat împreună. Dar greșeala se plătește”.
Și dacă nimănui nu i-ar fi păsat de un corp gol? Dacă oamenii ar fi văzut pozele și ar fi ridicat din umeri, pur și simplu? Dacă nu ar fi simțit nevoia să distribuie fotografiile, să râdă, să insulte, să stigmatizeze? Dacă un corp gol ar fi fost, pur și simplu, un corp gol - și nu o armă? „Dacă nimănui nu i-ar fi păsat de pozele alea”, spune Răzvan, „e adevărat că nu aș fi crezut că am de ce să fac asta că să mă răzbun”.
POVESTE FĂRĂ SFÂRȘIT / „Ar fi cuvântul meu împotriva cuvântului lui și el ar câștiga”
Frica de revenge porn plutește, azi, peste liceele românești. Pentru Evelina, pozele au fost un şoc; nici măcar nu știa că Răzvan i le-a făcut. Pentru Gabriela însă - o adolescentă care ne-a contactat după discuțiile din clasă - sunt sabia de deasupra capului.
„Mi-e frică să nu apară pozele și să fie interpretat aiurea, să creadă că am făcut sex cu el, ceea ce nu e adevărat”, spune Gabriela. „Dacă ar apărea poze, ar fi cuvântul meu împotriva cuvântului lui și el ar câștiga. Mi-e frică să nu-mi dezamăgesc părinții”. Ne spune că are atacuri de panică. Nu poate să doarmă noaptea, are coşmaruri şi, în fiecare zi se gândeşte ca aceea va fi ziua când vor apărea fotografiile. Ne întreabă, disperată, ce ar putea să facă. Cum ar putea să împiedice acest lucru?
Maria, prietena Evelinei - cea care, în semn de solidaritate, și-a pus drept cover de Facebook o fotografie cu ele două imediat după ce pozele au început să circule - ne spune că, la un moment dat, la ele în liceu au apărut poze cu altă fată. Iar apoi cu o alta - și că, într-un final, oamenii au uitat de Evelina. Pentru că lumea revenge porn-ului funcționează pe aceleași principii ca lumea știrilor - proximitate și actualitate. Un nou caz de revenge porn înseamnă, pentru victima anterioară, șansa de a fi, în sfârșit, uitată. Asta, desigur, când vine vorba de opinia publică. Cu familia și cu cercul de apropiați lucrurile stau altfel: timpul nu vindecă totul, cum se spune.
Acest proiect a fost realizat în cadrul Burselor Superscrieri/Avon pe tema „violenţa domestică”. Programul este un parteneriat între Fundația Friends For Friends și Avon România
----
Dacă sunteți în București și vă interesează subiectul, vizitați expoziția “Și au trăit fericiți până la prima poză” de Alexandra Crisbășan (lucrările sunt expuse la Gallery, București, strada Leonida, nr. 9-11). Alexandra a privit da capo al fine, prin lentilă artistică, tot demersul nostru jurnalistic - și și-a construit întreaga viziune despre “revenge porn” pornind de la povestea Evelinei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cand eram in liceu, (am mai scris despre asta), clasa mea a reusit sa scape de orele obligatorii de religie dupa lupte grele, si manevre tactice demne de un razboi de gherila. Nu era numai faptul ca eram o amestecatura stranie de atei, agnostici, ortodocsi, catolici, aveam pana si un baptist si un mulsulman; nu voiam pur si simplu inca o ora pe saptamana de sincer, frecat menta. Eram a doua generatie cu bacul acela la o mie de materii si numai inca o ora de religie ne mai lipsea din orar. Marea noastra majoritate stiau deja unde vor sa 'dea' (Poli, ASE, doi la Medicina, o singura fata la arhitectura, facultati la care erau minim 5 candidati pe loc), deci erau deja, in orar, materii pe care le consideram superflue. Numai religie ne mai trebuia, asa ca dupa ce am refuzat, in corpora, sa facem religie si ni s-a spus, nu se poate, e obligatoriu, diriga a venit cu ideea geniala ca macar putem sa ne alegem cultul studiat, si am cerut budism :P N-au avut de unde sa ne aduca prof de budism, asa ca au scarsnit din dinti si ne-au lasat in pace.
V-am povestit, de asemenea, ce scandal a starnit in toata scoala faptul ca baietii si fetele de la SECS au fost invitati la cateva ore de dirigentie, sa ne explice cate ceva. Au fost clase paralele care au facut plangere la inspectorat, pe logica - daca invata aia de la A si de la B sa puna un prezervativ pe o banana, o sa ii invete si pe copiii nostri, si vai! vor fi pervertiti.
Acum, astfel de parinti sunt din ce in ce mai vocali, si, sustinuti de BOR, au reusit sa scoata complet din discutie o ora sau doua de educatie sexuala sau, cum ii spunem, ca sa nu apara cuvantul sex in orar, educatie pentru sanatate din discutie.
Asadar, da, sa educam - dar cum? Cand? Si mai ales, cu cine incepem? Cu parintii Evelinei? Cu zecile de mii de parinti care nu stiu ca se pot face poze cu telefonul? Care nu inteleg internetul si retelele de socializare? Cu zecile de mii de parinti care cred ca ingerasul lor nu ar face niciodata asa ceva, si subiectul nu prezinta interes? Cu zecile de mii de parinti care impart lumea in curve si Madonne, si desi se uita cu mare interes la poze cu sanii sau posteriorul primelor prin ziare, cred ca fetita lor e sfanta?
Cu adolescentii care stiu cate ceva, dar nu inteleg ca o data facute publice, astfel de fotografii/filmulete vor ramane in eter pentru totdeauna? Pe vremuri - ehe - se spunea ca prima dragoste nu se uita. Acum, chiar nu se uita...
Inchipuiti-va marea de laturi care se va varsa in capul dirigintelui care vorbeste despre revenge porn la ora de dirigentie...Va fi cel putin un parinte, va garantez, care se va plange de asta - dintre aceia care cred ca vaccinul HPV le va face fiicele promiscue, si ca daca afla ca pe lume exista persoane atrase de acelasi sex, fiul lor se va imbraca prompt in flamingo cu sclipici.
Nuditatea de orice fel nu va putea fi niciodata de-sexualizata in ochii unora. Stiu ca acum o vreme aparusera din neant poze cu Angela Merkel si doua prietene la nudism, pe la vreo 17-18 ani; nu aparusera din neant. Daily Fail...ma scuzati, Mail, le-a pus cap de pagina in editia online, in plina campanie pentru Brexit.
Nuditatea Angelei Merkel, devenise, deci, o arma politica, un fel de a demonstra ca a fost imorala in tinerete... Era o poza alb negru, cu trei tinere goale, la plaja. Nu era nimic sexual sau sugestiv in poza respectiva. Dar cineva a sapat din greu, a gasit-o, si a crezut ca poate sa o foloseasca pentru a submina autoritatea unei femei inconveniente.
Deci nu de-sexualizarea nudului e solutia - nu ca n-ar fi de dorit, dar nu se va intampla curand.
Educatia, da, este o solutie, dar trebuie impusa cu aceeasi forta cu care a fost impusa religia obligatoriu-optionala, si trebuie inceputa cu parintii, nu cu elevii.
Ce lipseste din ecuatie este legislatia; in UK revenge porn-ul e considerat delict, si poti sa mergi la mititica. Daca e cu minori, si mai si, chiar daca si distribuitorul e minor (varsta responsabilitatii penale e mult mai mica in UK, insa).
Mult mai usor este insa ar fi hm, ceva de tipul dreptul de control asupra propriei imagini. Daca nu sunt intr-un spatiu public (ca sa nu le iau painea de la gura fotografilor de celebritati topless pe plaja), si ai distribuit o imagine a mea fara permisiunea mea explicita si in scris, la mititica sau la reeducare.
3-5 ani ar merge.
Toate cele de mai sus, combinate, ar putea, din umilul meu punct de vedere, sa combata fenomenul.
Poate chiar ai fi avut si intelepciunea sa nu tipi ca statul sa intervina cu violenta (amenda sua puscarie) pentru ca niste inconstienti (fetele care posteaza nud) sa nu plateasca pentru actiunile lor.
Chiar asa stimata doamna Maria Zamfir, chiar vrei sa traiesti in o lume unde nimeni nu plateste pentru faptele sale ? Unde daca produci pornografie cu tine, si o trimiti sau publici pe internet - sa nu existe nici o consecinta ?
Mai grav, e ca vrei ca pumnul statului sa mutileze vocea oricui ar fi impotriva ideilor tale excentrice. Nu te obosesti sa te intrebi daca eu, sau altul vrea ca oricine sa poata face greseli insa datorita interventiei statului sa nu pateasca nimic. Tot pe a ta o tii.
Imi e mila de tine ca nu ai facut acea ora de religie. Din cauza asta copiii tai (si a celor ca tine) trimit poze nud pe internet, in timp ce copiii celor normali au un pic mai multa minte.