Creșterea ratelor bancare a provocat un cor național de vaiete. Ce aș face eu în locul celor care au credite cu dobândă variabilă

E atât de simplu: instituțiile bancare își bazează afacerile pe acordarea de credite și nicidecum pe depozite care sunt puternic descurajate prin dobânzile acordate. Agresivitatea manifestă în cadrul acordării creditelor este demonstrată de nivelul dobânzilor care nu sunt corelate cu puterea de cumpărare a clienților, sunt mai mari față de dobânzile practicate în țările occidentale și care conduc cu necesitate la decapitalizarea clienților băncilor. După finalizarea crizei generată de pandemie și război imaginea orașelor va fi foarte asemănătoare ghetourilor americane unde viețuiesc „oamenii străzii” care au fost pauperizați prin instrumente financiare mai elaborate ( investiții pe bursele de capital, fonduri de investiții și fonduri de pensii ).

La dat din gura toata lumea e priceputa,d-aia e tara asta in halul asta ! Da-le tu oamenilor un avans mai mare,daca tot le stii pe toate ! Tineretul din ziua azi nu isi permite o locuinta fara credit!

Articolul este bun pentru teorie si lectie de predat.
Problema noastra nu este lipsa de educație financiara, ci nivelul de trai, salarii, preturi.
Daca incepi sa muncești de la 18 ani, sa zicem, pe un salariu minim pe economie care mai creste in timp, pana cand poti face economii, daca poti sa le faci, ca sa ai un avans de 30, 40 sau 50%, adica cel putin 20.000 euro?
Sa zicem ca pe la 40 de ani faci un împrumut pe 30 ani, il termini pe la 70 ani, dar bancile nu mai dau imprumuturi pana la 70 de ani.
Si atunci, hai sa facem calcul invers. Varsta maxima de returnare a creditului este 65 ani minus 30 ani perioada de rambursare, rezulta ca cel tarziu la 35 de ani trebuie sa faci creditul. Faci economiile calculate pana la 35 de ani? Ce venituri sa ai ca sa reusesti? Pana la 35 de ani se presupune ca te căsătorești, faci un copil sau doi, asa ca economiseste daca poti.
Cati reusesc sa aiba venituri care sa-ti permita economii?
Mie imi este clar ca nu lipsa educatiei financiare ne face captivii bancilor, ci sistemul financiar romanesc si politica generala.
Pe de alta parte, dupa chinurile unui credit ipotecar in conditiile realiste generale, cati isi mai permit sa refinanteze creditul, in conditiile in care refinantarea te obliga sa platesti pentru analiza dosar, notar, etc., adica cel putin 1000 de euro? Majoritatea abia reuseste sa supraviețuiască in jungla romaneasca de preturi, daramite sa faca economii si sa refinanteze.
In concluzie, sunt bune lectiile analistului financiar, dar sunt teorie pura, nu sunt bazate pe realitatea omului de rand, modest si nici macar ale omului cu venituri medii sau medii+.
Da, avem nevoie de lectii, dar sa fie bazate pe realitate, nu pe teorii.

Tot apar articole pe acest subiect si mereu lipsesc detaliile .

1. In primul rand "discuțiile din spațiul public" sunt reprezentate mai mult de televiziuni ce trebuie sa umple cu ceva spațiul de emisie.
Chiar si acest articol este publicat tot pentru ca este "pe val subiectul".
Altceva era daca era publicat acum un an de exemplu.

2. Normal ca este de preferat un avans cat mai mare, eventual sa nu fie necesar acel credit, dar realitatea, asa cum a punctat-o si alt comentator este ca multi stau cu chirie si au contemplat achiziția unui imobil in contextul un care rata la acesta este aproximativ egala cu chiria.
Avansul minim este un efect a creditelor "prima casa" si considerentului ca orice suma directionata catre plata unei chirii este pierdută si ca acea suma ar fi mai bine dacă se duce catre un credit.

Contextul ultimilor ani a fost de creștere a prețurilor imobilelor , ceea ce înseamnă ca o parte din suma economisita cu greu e pierdută si ce initial se dorea a fi un avans de 15% acum poate este doar 5%.

Un calcul simplu: 250eur chirie /luna x 12 luni = 3000 eur
Deci dacă strangi bani doar un an, pierzi doar 3000 eur

Daca strangi 5 ani, chiria pt acest timp înseamnă 15000 eur.
Nu mai bine se duceau acei 12000 eur diferenta către rata sau o rambursare anticipata ?

Sa zicem ca se economiseau 5000 eur /an deci 25000 in 5 ani.

Apartamentul personal s-a apreciat cu 10-15mii eur in ultimii 5 ani.
Deci degeaba il luam acum cu avans de 25000 eur, daca suma imprumutata era in final aceeasi sau chiar mai mare.

Da, in tot acest timp s-a platit o rata si dobanda, dar macar s-au scurs 5 ani din credit

3. Creditele cu rata fixa au dezavantajul unui comision de rambursare anticipata, pe cand la cele cu dobanda variabila acesta nu este permis. Asta inseamna un cost suplimentar dacă se doreste refinantare sau rambursare anticipata.
Se ajunge ca acea propunere de refinantare la fiecare 7-8 ani sa nu fie chiar atat de viabila.
Marja perceputa de banca este mai mare si este greu de anticipat cand trebuie facut pasul catre o refinantare, pentru a evita plata unei dobanzi fixe mari, cand ROBOR/IRCC este mic.
Eu m-am tot interesat in ultimul an sa fac acest pas, dar unele din motivele expuse m-au oprit, dar am si o parte din vina pentru ca doream refinantarea la o anumita banca ce nu oferea cele mai bune conditii.



4. Alte impedimente la refinantare: Comisioanele de acordare, comisionul de radiere a ipotecii si de instituire a noii ipoteci.
Se aduna daca vrei sa faci asta de 2-3 ori si anuleaza din avantajele refinantarii.
Alt impediment pentru mine a fost faptul ca nu am putut refolosi si cesiona asigurarea de viata curenta in favoarea băncii la care doream refinantarea, ceea ce ar fi dus la un cost suplimentar.


5. Acum ceva ani gradul de indatorare permis de BNR era de 70% acum e de 40%. Multi, desi le-au crescut veniturile poate nu se mai incadreaza la noile conditii si astfel banca nu le aproba refinantarea, in special daca intre timp au aparut copii, masina, card credit. Este posibil totusi pentru anumite credite refinantate sa se accepte alt grad de indatorare. N-am urmarit in detaliu.


Personal pot spune ca am fost norocos pentru ca am fost ajutat de părinți mei si ai sotiei si am putut suplimenta avansul la prima locuință si astfel sa ajungem la 50% din suma si un credit pe doar 10 ani, iar noi am putut economisi mai mult pentru ca nu plateam chirie.

Am așteptat puțin si am achizitionat prima locuință in 2009 cand preturile scazuse cu 50 % fata de anterior, unul de maxim
In 5 ani am reușit sa mai strangem de ajuns pentru un avans minim la a doua locuința, si astfel sa putem inchiria o perioada locuința veche pana prețurile au mai crescut si am vandut-o.

N-am tinut-o mult tocmai pentru a putea rambursa anticipat la noul credit si a ne scadea gradul de indatorare.
Am reusit dupa 1,5 ani cand suma rambursata a redus perioada creditului de la 29 ani la sub 20. Rambursari ulterioare au redus si mai mult aceasta perioada si in prezent mai avem doar ~7ani.


Dacă așteptam ne-ar fi fost si mai greu sa schimbam locuinta decat a fost atunci.

Am avut parte in tot acest timp de dobanzi minime.
In final o sa avem un cost cu acest credit undeva la 25% fata de cel previzionat initial.

Chiar dacă veniturile ne-au crescut , nu am ajuns incă cu rata si nu voi ajunge la maximul pe care mi l-am previzionat la contractarea creditului, iar acum putem suporta mai mult. Ar trebui sa ajunga ROBOR la 12% ca sa ajungem la maximul de rata suportabila calculata initial.

Ce vreau sa spun este ca, este posibil sa stai puțin si sa faci unele calcule si unele sacrificii pentru a reduce costul total al unui credit, dar in același timp cred ca pentru multi ar fi mai greu



Problema vine defapt de la concentrarea avutiei, economiei, educatiei, culturii/distractiei in cateva mari orașe si toata lumea inevitabil migreaza catre acestea accentuand problema.
O politica guvernamentala ce ar duce la descentralizarea economiei ar diminua preturile la locuinte, pentru ca fond de locuinte la nivel national avem ar duce la credite mai mici si pe perioade mai scurte si implicit cu cost mai mic.
Toata lumea ar avea un trai de viata mai bun.

-

Aș fi așteptat niște soluții mai elaborate de la un analist financiar decât de la zicalele din popor exemplificate de Tănase Scatiu în romanul lui D.Zamfirescu "ca să trăiești bine trebuie să câștigi mult nu să cheltui puțin". Care e banca aia care dă credite cu dobândă fixă pe 30 de ani ? Apoi dacă tot nu dă pe perioadă așa lungă dobândă fixă clienții au optat măcar pentru credite în lei cu dobândă variabilă ( că era o perioadă cu dobânzi reduse) unui eventual credit în euro a cărui creștere necontenită ar fi destabilizat veniturile salariale în lei ale împrumutaților( nu ne certa Isărescu să nu mai luăm credite în valută pentru că diferențele de curs ne îngroapă?). Acum ne îngroapă Robor-ul sau IRCC-ul. Avansul de 5-10 % pentru care au optat împrumutații nu era doar o fandoseală de moment cum crede autorul, pur și simplu mulți clienți bancari sunt tineri până în 30-35 de ani care au nevoie de o locuință ,de unde să vomite 25000-35000 de euro avans când salariile pentru juniori rar sar de 3000 de lei net ? Deci opțiunea lor era să nu se împrumute și să stea cu chirie ( trebuie să locuiască undeva nu ?) chirie care e și ea calculată în euro și unde ca de altfel în orice domeniu din România nu ai nici un drept decât să achiți în avans și să suporți cu stoicism orice creștere a acesteia la toanele proprietarului cu amenințarea că poți fi data afară oricând fără preaviz iar apelarea la justiția din România e boală lungă moarte sigură iar la emiterea unei sentințe definitive intimații vor fi demult oale și ulcele. Nimeni nu vrea credit pe 30 de ani dar nu trăim în Germania sau Luxemburg să putem achita c/val unei locuințe în maxim 10 ani din salariu nu ? Dacă tot la 7-8 ani refinanțăm creditul ajungem cu el pe 50 de ani nu pe 30 cât a fost inițial. Să ne spună autorul ce soluție vede în așa fel încât să putem face economii din salarii de 600 de euro/lunar când prețurile la utilități și hrana de strictă necesitate s-au triplat în nici un an. Mulți tineri necăsătoriți dar și cei cu familie care au (ghinion) și copii nu mai pot pune nimic deoparte. Dacă ești neamț sau luxemburghez și ai peste 3000 de euro/lună și alocații pentru copii de 250 de euro da poți renunța la ieșirile în oraș sau City-breakuri și vacanțe exotice că trăim vremuri tulburi dar ca român ai de ales între rată,utilități și hrană , pe care ne recomandați să le tăiem ca să facem economii? În ceea ce privește automobilul, poate pe vremea comunismului era o fiță dar acum când aproape orice job cu salariu decent ți-l cere și de cele mai multe ori un angajat stă la capătul celălalt al orașului față de locul de muncă iar autobuzul ( când vine, dacă vine) sau metroul îl lasă la 3 km de job cum naiba să facă? În occident sunt biciclete sau trotinete ca și la noi dar ăia au piste speciale nu haosul din marile orașe de la noi. Diferența față de țările civilizate e că ăia nu au nevoie să plătească până la pensie pentru o casă și o mașină. Unii chiar își schimbă autoturismul odată la maxim 5 ani pentru ca să facă economie cu reparațiile , numai românii cumpără SH-uri de sărăcie.

Problema de baza e la cei cei 'educati financiar' adica elitele bancilor nationale, care stabilesc dobanzi din pix, scazandu-le artificial, pt a descuraja economisirea si a incuraja creditarea. Dupa ce se intampla fix ce au intentionat sa se intample, se plang toti 'educatorii financiari' ca romanii se imprumuta. Pe unul nu l-am vazut sa atace deciziile BNR si scaderea artificiala a dobanzilor. Dar toti fac 'educatie financiara'. De asta spun ca e nevoie de educatie economica, indivizii avand nevoie sa invete espre resurse in general, formarea preturilor, etc, nu doar despre bani.

-