Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Creșterea ratelor bancare a provocat un cor național de vaiete. Ce aș face eu în locul celor care au credite cu dobândă variabilă

bancar credit

Foto: Getty Images

Creșterea ratelor bancare a dat naștere unui cor național de vaiete. În spațiul public sunt ample discuții despre… „vaaai, crește ROBOR”. Tot în spațiul public sunt alte vaste discuții despre… „vaaai, crește IRCC, ce ne facem, ce ne facem?”

Păi, ce să faceți? Ați făcut-o deja. Creșterea ratelor bancare își urmează cursul

Foarte mulți debitori s-au împrumutat la bănci pentru perioade de 30 de ani, mulți dintre aceștia având credite contractate de peste 80-100.000 euro, la care plătesc dobânzi variabile. Avansul plătit, probabil cel mult 10% din valoarea proprietății. Însă foarte mulți au plătit 5% avans din valoarea proprietății și s-au împrumutat pentru zeci de ani, fără a avea în vedere că au apelat la credite într-o perioadă în care dobânzile erau reduse.

Chiar dacă economiștii au tras constant semnale de alarmă în legătură cu caracterul ciclic al economiei și a faptului că dobânzile se vor majora, aceste apeluri nu au avut un efect prea mare asupra populației.

Rețeta eșecului: credite imobiliare cu avans redus, pe 30 de ani și dobânzi variabile

Ceea ce se întâmplă acum este valul tânguielilor… Ce puteau face cei care au contractat un credit imobiliar pe o perioadă lungă de timp, la care plătesc dobânzi variabile? Păi, simplu:

1. Debitorii trebuiau să ia în considerare un avans cât mai mare din valoarea proprietății achiziționate, în niciun caz 5%. Plătind un avans de 35-40%, ar fi putut micșora atât valoarea creditului contractat, dar și perioada. Aici mai intervine o problemă. Mă refer la lipsa educației financiare și obiceiului de a economisi lunar. Aceste reflexe lipsesc din arsenalul de soluții pe care românii ar trebui să le utilizeze atunci când cumpără o proprietate. Un credit vine cu responsabilități. La fel și proprietatea. Ambele presupun responsabilitate.

2. Debitorii puteau lua în considerare contractarea unui credit cu dobândă fixă. Băncile oferă credite imobiliare cu o perioadă de 7 sau 8 ani, pentru care ratele sunt fixe, apoi se trece la dobândă variabilă. Astfel, clienții băncilor au o privire de ansamblu pe termen mediu și lung în ceea ce privește valoarea ratelor lunare. Nu există acel disconfort care presupune urmărirea variațiilor indicelui ROBOR sau IRCC.

Mulți debitori au preferat să plătească un avans de 5% din valoarea proprietății, s-au împrumutat pe 30 de ani si au apelat la credite cu dobândă variabilă. De aceea acum le cresc ratele și probabil acestea vor crește in continuare.

Ce pot face cei care plătesc rate la credite cu dobândă variabilă. De fapt, ce aș face eu în locul lor

1. Aș prospecta piața și aș alege acea/acele oferte de refinanțare având cele mai reduse costuri. Aș refinanța creditele ipotecare la care se plătesc dobânzi variabile, apelând la un credit cu dobândă fixă. Da, aceste credite au, de exemplu, o dobândă fixă pentru 7 sau 8 ani (prospectați ofertele băncilor și cereți toate detaliile legate de costuri). După această perioadă de 7 sau 8 ani, creditele respective trec pe dobândă variabilă. Având 7 ani dobândă fixă există o perspectivă clară asupra valorii ratelor lunare. Citiți contractul cu atenție. Și văzând evoluția ROBOR, dar și a IRCC, din ultima perioadă, este foarte posibil ca valoarea ratelor pentru creditele la care se plătesc dobânzi variabile să crească.

2. După ce trec cei 7 sau 8 ani, nu aș alege să plătesc rate pentru un credit cu dobândă variabilă, ci aș continua să refinanțez creditul apelând la un produs bancar cu dobândă fixă. M-aș uita foarte atent la ce oferte sunt în piața bancară.

Ar trebui să trecem peste modelul în care mulți oameni se întreabă cum se vor descurca atunci când ratele cresc. Mulți plătesc, după majorarea indicilor ROBOR și IRCC, 40%-50% din valoarea veniturilor lunare pentru plata ratelor. Nu este deloc reconfortant să știi că este foarte posibil ca viitoarea rată să fie chiar mai mare decât cea prezentă.

De aceea spun că un credit nu reprezintă un privilegiu. Un credit reprezintă, în primul rând, o responsabilitate și vine cu anumite riscuri și constrângeri. Contractarea unui credit ar trebui să înceapă, din punctul meu de vedere, cu o perioadă ante contractuală de economisire. Acest exercițiu lipsește din filosofia de viață a românilor. Majoritatea preferăm să ne împrumutăm atunci când creditele sunt la costuri reduse și le returnăm la costuri ridicate. Nu gândim anti ciclic tocmai din cauză că ne lipsește educația financiară. Dar na…. când vrei casa ta, mașina ta și te împrumuți la bancă până la pensie suntem cu „Vaaaiiii”….

Niciuna dintre informațiile prezentate în cadrul acestui material nu trebuie interpretată ca o invitație sau recomandare de a achiziționa sau de a dispune de orice produs, sau de a vă angaja în orice altă tranzacție, sau consiliere în domeniul investițiilor, în domeniul juridic sau în oricare alt domeniu. Informația care se regăsește în cadrul acestui material este prezentată numai în scop informativ. Informația prezentată este foarte generală și este posibil să nu fie relevantă în cazuri individuale concrete.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E atât de simplu: instituțiile bancare își bazează afacerile pe acordarea de credite și nicidecum pe depozite care sunt puternic descurajate prin dobânzile acordate. Agresivitatea manifestă în cadrul acordării creditelor este demonstrată de nivelul dobânzilor care nu sunt corelate cu puterea de cumpărare a clienților, sunt mai mari față de dobânzile practicate în țările occidentale și care conduc cu necesitate la decapitalizarea clienților băncilor. După finalizarea crizei generată de pandemie și război imaginea orașelor va fi foarte asemănătoare ghetourilor americane unde viețuiesc „oamenii străzii” care au fost pauperizați prin instrumente financiare mai elaborate ( investiții pe bursele de capital, fonduri de investiții și fonduri de pensii ).
    • Like 0
  • La dat din gura toata lumea e priceputa,d-aia e tara asta in halul asta ! Da-le tu oamenilor un avans mai mare,daca tot le stii pe toate ! Tineretul din ziua azi nu isi permite o locuinta fara credit!
    • Like 0
  • Cosminp check icon
    Articolul este bun pentru teorie si lectie de predat.
    Problema noastra nu este lipsa de educație financiara, ci nivelul de trai, salarii, preturi.
    Daca incepi sa muncești de la 18 ani, sa zicem, pe un salariu minim pe economie care mai creste in timp, pana cand poti face economii, daca poti sa le faci, ca sa ai un avans de 30, 40 sau 50%, adica cel putin 20.000 euro?
    Sa zicem ca pe la 40 de ani faci un împrumut pe 30 ani, il termini pe la 70 ani, dar bancile nu mai dau imprumuturi pana la 70 de ani.
    Si atunci, hai sa facem calcul invers. Varsta maxima de returnare a creditului este 65 ani minus 30 ani perioada de rambursare, rezulta ca cel tarziu la 35 de ani trebuie sa faci creditul. Faci economiile calculate pana la 35 de ani? Ce venituri sa ai ca sa reusesti? Pana la 35 de ani se presupune ca te căsătorești, faci un copil sau doi, asa ca economiseste daca poti.
    Cati reusesc sa aiba venituri care sa-ti permita economii?
    Mie imi este clar ca nu lipsa educatiei financiare ne face captivii bancilor, ci sistemul financiar romanesc si politica generala.
    Pe de alta parte, dupa chinurile unui credit ipotecar in conditiile realiste generale, cati isi mai permit sa refinanteze creditul, in conditiile in care refinantarea te obliga sa platesti pentru analiza dosar, notar, etc., adica cel putin 1000 de euro? Majoritatea abia reuseste sa supraviețuiască in jungla romaneasca de preturi, daramite sa faca economii si sa refinanteze.
    In concluzie, sunt bune lectiile analistului financiar, dar sunt teorie pura, nu sunt bazate pe realitatea omului de rand, modest si nici macar ale omului cu venituri medii sau medii+.
    Da, avem nevoie de lectii, dar sa fie bazate pe realitate, nu pe teorii.
    • Like 0
  • Eu check icon
    Tot apar articole pe acest subiect si mereu lipsesc detaliile .

    1. In primul rand "discuțiile din spațiul public" sunt reprezentate mai mult de televiziuni ce trebuie sa umple cu ceva spațiul de emisie.
    Chiar si acest articol este publicat tot pentru ca este "pe val subiectul".
    Altceva era daca era publicat acum un an de exemplu.

    2. Normal ca este de preferat un avans cat mai mare, eventual sa nu fie necesar acel credit, dar realitatea, asa cum a punctat-o si alt comentator este ca multi stau cu chirie si au contemplat achiziția unui imobil in contextul un care rata la acesta este aproximativ egala cu chiria.
    Avansul minim este un efect a creditelor "prima casa" si considerentului ca orice suma directionata catre plata unei chirii este pierdută si ca acea suma ar fi mai bine dacă se duce catre un credit.

    Contextul ultimilor ani a fost de creștere a prețurilor imobilelor , ceea ce înseamnă ca o parte din suma economisita cu greu e pierdută si ce initial se dorea a fi un avans de 15% acum poate este doar 5%.

    Un calcul simplu: 250eur chirie /luna x 12 luni = 3000 eur
    Deci dacă strangi bani doar un an, pierzi doar 3000 eur

    Daca strangi 5 ani, chiria pt acest timp înseamnă 15000 eur.
    Nu mai bine se duceau acei 12000 eur diferenta către rata sau o rambursare anticipata ?

    Sa zicem ca se economiseau 5000 eur /an deci 25000 in 5 ani.

    Apartamentul personal s-a apreciat cu 10-15mii eur in ultimii 5 ani.
    Deci degeaba il luam acum cu avans de 25000 eur, daca suma imprumutata era in final aceeasi sau chiar mai mare.

    Da, in tot acest timp s-a platit o rata si dobanda, dar macar s-au scurs 5 ani din credit

    3. Creditele cu rata fixa au dezavantajul unui comision de rambursare anticipata, pe cand la cele cu dobanda variabila acesta nu este permis. Asta inseamna un cost suplimentar dacă se doreste refinantare sau rambursare anticipata.
    Se ajunge ca acea propunere de refinantare la fiecare 7-8 ani sa nu fie chiar atat de viabila.
    Marja perceputa de banca este mai mare si este greu de anticipat cand trebuie facut pasul catre o refinantare, pentru a evita plata unei dobanzi fixe mari, cand ROBOR/IRCC este mic.
    Eu m-am tot interesat in ultimul an sa fac acest pas, dar unele din motivele expuse m-au oprit, dar am si o parte din vina pentru ca doream refinantarea la o anumita banca ce nu oferea cele mai bune conditii.



    4. Alte impedimente la refinantare: Comisioanele de acordare, comisionul de radiere a ipotecii si de instituire a noii ipoteci.
    Se aduna daca vrei sa faci asta de 2-3 ori si anuleaza din avantajele refinantarii.
    Alt impediment pentru mine a fost faptul ca nu am putut refolosi si cesiona asigurarea de viata curenta in favoarea băncii la care doream refinantarea, ceea ce ar fi dus la un cost suplimentar.


    5. Acum ceva ani gradul de indatorare permis de BNR era de 70% acum e de 40%. Multi, desi le-au crescut veniturile poate nu se mai incadreaza la noile conditii si astfel banca nu le aproba refinantarea, in special daca intre timp au aparut copii, masina, card credit. Este posibil totusi pentru anumite credite refinantate sa se accepte alt grad de indatorare. N-am urmarit in detaliu.


    Personal pot spune ca am fost norocos pentru ca am fost ajutat de părinți mei si ai sotiei si am putut suplimenta avansul la prima locuință si astfel sa ajungem la 50% din suma si un credit pe doar 10 ani, iar noi am putut economisi mai mult pentru ca nu plateam chirie.

    Am așteptat puțin si am achizitionat prima locuință in 2009 cand preturile scazuse cu 50 % fata de anterior, unul de maxim
    In 5 ani am reușit sa mai strangem de ajuns pentru un avans minim la a doua locuința, si astfel sa putem inchiria o perioada locuința veche pana prețurile au mai crescut si am vandut-o.

    N-am tinut-o mult tocmai pentru a putea rambursa anticipat la noul credit si a ne scadea gradul de indatorare.
    Am reusit dupa 1,5 ani cand suma rambursata a redus perioada creditului de la 29 ani la sub 20. Rambursari ulterioare au redus si mai mult aceasta perioada si in prezent mai avem doar ~7ani.


    Dacă așteptam ne-ar fi fost si mai greu sa schimbam locuinta decat a fost atunci.

    Am avut parte in tot acest timp de dobanzi minime.
    In final o sa avem un cost cu acest credit undeva la 25% fata de cel previzionat initial.

    Chiar dacă veniturile ne-au crescut , nu am ajuns incă cu rata si nu voi ajunge la maximul pe care mi l-am previzionat la contractarea creditului, iar acum putem suporta mai mult. Ar trebui sa ajunga ROBOR la 12% ca sa ajungem la maximul de rata suportabila calculata initial.

    Ce vreau sa spun este ca, este posibil sa stai puțin si sa faci unele calcule si unele sacrificii pentru a reduce costul total al unui credit, dar in același timp cred ca pentru multi ar fi mai greu



    Problema vine defapt de la concentrarea avutiei, economiei, educatiei, culturii/distractiei in cateva mari orașe si toata lumea inevitabil migreaza catre acestea accentuand problema.
    O politica guvernamentala ce ar duce la descentralizarea economiei ar diminua preturile la locuinte, pentru ca fond de locuinte la nivel national avem ar duce la credite mai mici si pe perioade mai scurte si implicit cu cost mai mic.
    Toata lumea ar avea un trai de viata mai bun.

    • Like 0
  • Eu check icon
    -
    • Like 0
  • Aș fi așteptat niște soluții mai elaborate de la un analist financiar decât de la zicalele din popor exemplificate de Tănase Scatiu în romanul lui D.Zamfirescu "ca să trăiești bine trebuie să câștigi mult nu să cheltui puțin". Care e banca aia care dă credite cu dobândă fixă pe 30 de ani ? Apoi dacă tot nu dă pe perioadă așa lungă dobândă fixă clienții au optat măcar pentru credite în lei cu dobândă variabilă ( că era o perioadă cu dobânzi reduse) unui eventual credit în euro a cărui creștere necontenită ar fi destabilizat veniturile salariale în lei ale împrumutaților( nu ne certa Isărescu să nu mai luăm credite în valută pentru că diferențele de curs ne îngroapă?). Acum ne îngroapă Robor-ul sau IRCC-ul. Avansul de 5-10 % pentru care au optat împrumutații nu era doar o fandoseală de moment cum crede autorul, pur și simplu mulți clienți bancari sunt tineri până în 30-35 de ani care au nevoie de o locuință ,de unde să vomite 25000-35000 de euro avans când salariile pentru juniori rar sar de 3000 de lei net ? Deci opțiunea lor era să nu se împrumute și să stea cu chirie ( trebuie să locuiască undeva nu ?) chirie care e și ea calculată în euro și unde ca de altfel în orice domeniu din România nu ai nici un drept decât să achiți în avans și să suporți cu stoicism orice creștere a acesteia la toanele proprietarului cu amenințarea că poți fi data afară oricând fără preaviz iar apelarea la justiția din România e boală lungă moarte sigură iar la emiterea unei sentințe definitive intimații vor fi demult oale și ulcele. Nimeni nu vrea credit pe 30 de ani dar nu trăim în Germania sau Luxemburg să putem achita c/val unei locuințe în maxim 10 ani din salariu nu ? Dacă tot la 7-8 ani refinanțăm creditul ajungem cu el pe 50 de ani nu pe 30 cât a fost inițial. Să ne spună autorul ce soluție vede în așa fel încât să putem face economii din salarii de 600 de euro/lunar când prețurile la utilități și hrana de strictă necesitate s-au triplat în nici un an. Mulți tineri necăsătoriți dar și cei cu familie care au (ghinion) și copii nu mai pot pune nimic deoparte. Dacă ești neamț sau luxemburghez și ai peste 3000 de euro/lună și alocații pentru copii de 250 de euro da poți renunța la ieșirile în oraș sau City-breakuri și vacanțe exotice că trăim vremuri tulburi dar ca român ai de ales între rată,utilități și hrană , pe care ne recomandați să le tăiem ca să facem economii? În ceea ce privește automobilul, poate pe vremea comunismului era o fiță dar acum când aproape orice job cu salariu decent ți-l cere și de cele mai multe ori un angajat stă la capătul celălalt al orașului față de locul de muncă iar autobuzul ( când vine, dacă vine) sau metroul îl lasă la 3 km de job cum naiba să facă? În occident sunt biciclete sau trotinete ca și la noi dar ăia au piste speciale nu haosul din marile orașe de la noi. Diferența față de țările civilizate e că ăia nu au nevoie să plătească până la pensie pentru o casă și o mașină. Unii chiar își schimbă autoturismul odată la maxim 5 ani pentru ca să facă economie cu reparațiile , numai românii cumpără SH-uri de sărăcie.
    • Like 1
    • @ Rusu Liviu
      Dle Liviu, preturile au crescut anul ăsta. Până acum, din 2010 încoace, lucrurile au mers foarte bine. OP are perfect dreptate sa arate ca um credit e o responsabilitate. Un grad de îndatorare de 50% e iresponsabil. E atât de simplu. Dacă aveai credit, in ultimii 10 ani trebuia sa achiți cât mai mult.

      Știi ca în vestul EU, oamenii pana în 30 de ani nici chirie nu-și permit,nu? Acolovsa fii proprietar e mult mai rar ca la noi.

      Si da, știu ca e ușor sa vorbești. Totuși, articolul e de ajutor, oferă un sfat. Comentariul tău lung ce oferă bun?
      • Like 0
    • @ Vlad Fratila
      Prețurile au crescut tot timpul din 1989 încoace și mai repede decât salariile. Ca să achiți mai mult trebuie să câștigi mai mult ceea ce e destul de dificil în România. În vest dacă ați fost pe acolo și nu vorbiți din auzite salariile sunt cam de 4-5 ori mai mari decât în Ro iar prețurile la fel ca pe la noi (unele chiar mai mici) și tinerii optează pentru chirii din cauza jobului care fie presupune deplasări lungi sau schimbarea jobului pentru unul mai bun în alt oraș la distanță mare și o proprietate în alt oraș decât cea de reședință presupune costuri inutile. Dar dată cu înaintarea în vârstă, crearea unei familii și obținerea unui job stabil majoritatea optează pentru ipotecă. Deci au alte motive pentru amânarea achiziției unei locuințe iar de condițiile de creditare de la ei ce să mai vorbim, sunt net mai bune decât la noi. La noi cererea de locuințe proprietate este mai mare pentru că în Ro chiriașul nu are nici un drept (în Franța sau Germania de pildă nu poți majora chiria nejustificat decăt dacă faci investiții serioase în confort iar dacă vine iarna chiriașul nu poate fi evacuat nici dacă nu a plătit chiria) poate fi scos afară oricând la toanele proprietarului sau dacă nu e de acord cu majorarea chiriei iar de modificări în amenajare nici nu poate fi vorba. Deci cauzele sunt diferite nu că occidentalii nu ar putea cumpăra proprietăți. Ce soluție propun eu ? Să emigrăm unde sunt salarii decente , unde angajatorii plătesc toate dările la zi , unde legea e respectată. Autorul ne-a propus aceleași soluții oferite de Ceaușescu (o pătură în plus la iarnă în loc de încălzire, ștevie și lobodă în loc de ceafă de porc sau salam cu soia în loc de CrisTim și evident chirie la nivel de Monte Carlo pentru o garsonieră de 8 mp ca cea din Cluj. Dacă vi se par soluții de bun simț de ce nu le aplicați dvs asupra propriei familii pentru că românii și-au dat seama că dacă nu au casa lor după o viață de muncă pot ajunge pe drumuri când viața nu le mai surâde. Ceaușescu ne-a îndemnat să economisim , să strângem cureaua timp de 15 ani că o să fie mai bine în viitor vi se pare că a fost mai bine ? Știm ce a adus viitorul și tinerii de azi nu vor să repete greșeala.
      • Like 1
  • Problema de baza e la cei cei 'educati financiar' adica elitele bancilor nationale, care stabilesc dobanzi din pix, scazandu-le artificial, pt a descuraja economisirea si a incuraja creditarea. Dupa ce se intampla fix ce au intentionat sa se intample, se plang toti 'educatorii financiari' ca romanii se imprumuta. Pe unul nu l-am vazut sa atace deciziile BNR si scaderea artificiala a dobanzilor. Dar toti fac 'educatie financiara'. De asta spun ca e nevoie de educatie economica, indivizii avand nevoie sa invete espre resurse in general, formarea preturilor, etc, nu doar despre bani.
    • Like 1
    • @ Daniel Ardelean
      Mda pai, nu zici rău. Eu unul nu am cunoștințe așa serioase, si am credit variabil. Am gândit că e dobânda mică si e ok dacă mai creste. Sa vedem până când acum.
      • Like 0
  • Eu check icon
    -
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult