Într-o perioadă în care organizațiile sunt într-o căutare constantă de modalități de creștere a productivității, iar presiunea pusă pe angajați ii duce de multe ori la burnout, sociologii încep să vorbească tot mai clar despre diferența dintre productivitate și a da impresia că ești extrem de ocupat.
Foto: Adi Bulboacă
„Foarte mult din literatura despre productivitate este alimentată de frică. Să nu cumva să facem lucrurile greșit, să nu îi dezamăgim pe cei din jur, să nu ne atingem potențialul. E imposibil să trecem prin toată acea listă de to do. Hai să renunțăm la așteptarea de a avea sistemul perfect de time management sau aplicația perfectă care este potrivită în orice context și să acceptăm că nu există așa ceva, că productivitatea este o fantezie și ideea asta s-ar putea să ne elibereze să ne ajute să ne concentrăm pe ce contează cu adevărat și nu pe un infinit de opțiuni”, spune Cristina Chipurici, change strategist.
Înainte de a ghida oamenii să devină mai productivi, fără a se transformă în roboți, Cristina a învățat toate mecanismele pe propria piele. Este creator de conținut din 2006, când petrecea online mai mult de cele 7 ore pe care le contorizează acum zilnic, fie în față laptopului, fie pe telefon persoanele din întreagă lume. A învățat din propriile greșeli, metodă care a ajutat-o să identifice mecanisme și unelte care se dovedesc utile celor care conștientizează că, nepracticat într-un mod util, modul în care stăm online riscă să fie cronofag.
Cristina Chipurici organizează periodic workshop-uri de screen time mindfulness și descrie într-un interviu pentru Habits by Republica conceptul și beneficiile lui.
Timpul online ne scade foarte mult respectul de sine pentru că ne uităm la ce postează alți oameni, dar noi vedem doar vârfurile, nu vedem și părțile mai grele. Avem impresia că le este tuturor foarte ușor și sunt toți foarte fericiți și automat ne scade încrederea în noi și respectul față de sine pentru că ajunge să fie condiționat de ce feedback primim pe social media.
E vorba de a înțelege momentul în care nu mai suntem în echilibru. E important să înțelegem când ajungem într-o stare de dependență, să înțelegem că aceasta ne afectează viața și nu mai putem să funcționăm optim.
La workshopul de Screen Time Mindfulness ne axăm foarte mult pe a înțelege timpul petrecut cu nasul într-un ecran, indiferent de ce facem acolo. E foarte util să ne dăm seama în ce fel ne afectează timpul petrecut online fie că avem diverse probleme psihologice, fie fiziologice – luăm telefonul în camera iar lumina albastră ne afectează somnul, fie avem probleme legate puterea de concentrare, sau de învățare sau de muncă. De-a lungul anilor am lucrat cu oamenii și i-am ajutat să își construiască o relație mult mai sănătoasă cu tehnologia. Depinde de la caz la caz ce își iau din asta. Nu toate aplicațiile online sunt egale, nu toate site-urile sunt egale și ce este nociv pentru unii, este pozitiv pentru alții.
Ce riscăm prin faptul ca petrecem aproape o zi de muncă online?
Nu mai reușim să distingem liniile între ce e online și ce e offline. De multe ori jobul nostru înseamnă să petrecem timp online și atunci e mai greu să impunem niște limite între ce timp petrecem din alte motive pentru că, într-adevăr e nevoie la job, și ce timp petrecem pe plan individual ca să socializăm sau să învățăm ceva doar pentru noi.
Nu e neapărat o problemă de timp petrecut online, ci legată de faptul că nu mai reușim să prioritizăm acel timp pe care îl petrecem online. Ce avem nevoie cu adevărat să facem online și ce nu. Informația pe care o consumăm online o văd ca pe o paralelă cu mâncarea. Avem nevoie să ne dăm seama ce e nutritiv pentru noi și ce nu ne ajută iar în acest moment ne este foarte greu să distingem între valoarea pe care ne-o luăm dintr-o aplicație sau orice activitate am avea online. Aici mi se pare ca avem o problemă.
Ce metode le recomanzi celor care vor sa petreaca mai putin timp online? Cum evita sevrajul? Sunt eficiente solutii radicale cum ar fi dezinstalarea tuturor aplicatiilor de telefon?
Uneori alegem să stăm pe net ca o formă de anesteziere, un mod prin care fugim de momentele în care trebuie să procesăm emoțiile negative. Procrastinăm pentru că simțim că este prea dificil ceea ce avem de făcut, nu ne este clar sau ne este teamă că nu o să ne iasă.
E important să reținem că tehnologia nu e neapărat ceva rău. Avem nevoie pur și simplu să ne dăm seama că unele părți din modul în care o folosim ne afectează și cum putem atinge o abilitate emoțională și un calm. Dacă renunțăm brusc la o anumită aplicație fără să trecem prin acest proces de conștientizare și lucru cu noi și muncă emoțională, o să ajungem să avem fix același comportament, dar pe altă rețea și o să ne trezim în aceeași relație toxică doar că pe altă aplicație.
Primul pas e să conștientizezi cât timp petreci online. E important să ne dăm seama când transformăm timpul petrecut online în refugiu. Uneori alegem să stăm pe net ca o formă de anesteziere, un mod prin care fugim de momentele în care trebuie să procesăm emoțiile negative. Procrastinăm pentru că simțim că este prea dificil ceea ce avem de făcut, nu ne este clar sau ne este teamă că nu o să ne iasă.
Sunt tot felul de mecanisme pe care le putem folosi pe termen scurt pentru a nu mai petrece foarte mult timp online: putem să oprim notificările, putem să folosim aplicații prin care ne restricționăm timpul petrecut fie pe o anumită aplicație, fie timpul petrecut total online sau putem folosi aplicațiile de social-media doar din browser. Aceasta abordare sigur ne va taia orice chef de a le mai folosi.
Pe termen lung e nevoie de foarte multă muncă de autocunoaștere și de reflecție. E important să ne întrebăm în permanență: de ce am simțit nevoia să deschid această aplicație, ce impuls a declanșat asta, ce gând? Ce nevoie îmi bifează? Cu ce alternative sănătoase aș putea înlocui, ce impact ne dă starea asupra vieții mele, ce mi-aș dori să fac mai des zi de zi?
Mi se pare că mai e nevoie și de foarte multă muncă emoțională pe care o văd ghidată de cineva, de un psihoterapeut care ar putea să ne ajute să procesăm toate acele emoții negative și să lucrăm cu noi. Ajută foarte mult meditația de tip mindfulness care la bază e un antrenament al puterii de concentrare.
Ai cochetat mult timp cu meditația. Cum ai început să o practici și cu ce efecte?
Meditația de tip mindfulness ne ajută la puterea de concentrare. De exemplu când sunt situații în care avem un task și ne surprindem că în loc să ne concentrăm să îl rezolvăm, dăm scroll la infinit pe Tik Tok. Tot meditația ne ajută să ne dăm seama mult mai rapid că începem să facem acest lucru și să îl conștientizăm. Nu este o realizare bruscă, ci mai degrabă ceva de care să ne reamintim constant, e mai degrabă un antrenament.
Dacă în urmă cu 20 de ani nu aveam metodele tehnologice de a o studia, acum le avem și putem vedea exact ce se întâmplă în creierul nostru și cum se schimbă circuitele neuronale. Până nu am început să practic meditația și să văd cum mă ajută pe mine să îmi îmbunătățesc puterea de concentrare, am rămas în stadiul de om sceptic. A fost un proces care mi-a luat foarte mulți ani din momentul în care am început să testez pe propria piele efectele meditatiei. E nevoie de o etapă în care să crezi orbește că asta te ajută, chiar daca încă nu vezi rezultatul. E o perioadă de incertitudine destul de scurtă până când începi să vezi efectele meditației.
Ca in cazul sportului, și în meditație există mai multe tipuri de metode și fiecare are alte efecte și alte circuite pe care le modifică în creierul nostru. Pe mine mă ajută să mă concentrez pe ce îmi propun să fac, mă ajută la awareness pentru tot ce se întâmplă în jurul meu. Ajută mult si la empatie. Există un tip de meditație care se numește Meta Kindness. E un tip de meditație care îmbunătățește circuitele legate de empatie și compasiune din creier.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Oricum, tuturor celor care sunt fixați pe ROMGLEZĂ pentru a-și ascunde lipsa de profunzime și de sens în activitate dar și pentru a se umfla în pene nejustificat, le mai recomand absolvirea unui curs, care nu există deocamdată, dar ar fi necesar, anume cel de BULLSHIT COMMUNICATORS. N-ar fi tare?