Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cu dragoste, despre tovarășa mea de română

eleva - clasele primare

Foto: Inquam Photos / Ovidiu Iordachi

În clasa a cincea îmi plăcea tare mult să scriu compuneri, pentru că tovarășa profesoară de limba română era un dascăl cu drag de copii și de carte. Voiam să scriu frumos, ca să-i fac pe plac, să mă laude și să fie mândră de mine. Intra în clasă, mișcându-se încet, potrivit vârstei, cu catalogul sub braț, mereu cu zâmbetul pe buze, bucuroasă să fie acolo, printre copii. Probabil că apropierea pensiei o îndemna să-și trăiască ultimul an în şcoală bucurându-se de fiecare zi. Era altfel tovarăşa, altfel decât ceilalţi profesori. Poate pălăria stil turban şi mărgeluțele mici la baza gâtului, hainele asortate cu geanta și pantofii comozi cu toc gros, puțin înalt… poate, nu ştiu, dar era ceva…

Îmi amintesc bine ziua în care am citit în fața colegilor compunerea despre iarnă. Atunci nu eram încă timidă, așa că am început să citesc cu încredere.

- Ninge. Cerul priveşte trecătorii posomorâţi şi copiii bucuroși de venirea iernii.

- Bravo! Foarte bine ai observat! m-a oprit ea entuziasmată. Aşa este, exact cum ai spus, doar copiii se bucură de venirea iernii, adulţii sunt într-adevar cam necăjiţi. 

Eram în 1987 şi comunismul își trăia ultimii ani. Vara, viaţa era mai ușoară pentru oamenii mari, însă iarna aducea cu ea frigul în apartamente, deseori lipsa curentului electric sau a apei calde. Se întuneca devreme şi becurile răspândeau doar o lumină plăpândă și gălbuie.

Fără să înțeleg prea bine ce mi-a spus, am simţit cum mă cuprinde mândria. M-a lăsat apoi să termin, a completat cu mici observaţii la final, m-a felicitat cu căldură şi a trecut apoi la următorul copil. În lupta noastră cu cuvintele, nicio mică victorie nu era trecută cu vederea.

- Copii, dacă sunteţi cuminţi şi terminăm mai devreme, la sfârşitul orei vă citesc!

- Da, da, vă rugăm, tovarăşa!

Spre sfârşitul orei scotea aproape întotdeauna din geantă cartea cu coperțile îngălbenite. Sigur mai avusese tovarășa şi alte generații de copii cuminți. Acum, pentru că era ultimul ei an înainte de pensionare, cartea își trăia şi ea ultimele momente de glorie la catedră.

- „Cărţile junglei" de Rudyard Kipling…să vedem unde rămăsesem…

Rudyard Kipling, Rudyard Kipling, Rudyard Kipling… repetam eu în gând acel nume fascinant. 

Citea frumos tovarăşa, când cald şi blând, când răspicat. Paginile cărţii deveneau neîncăpătoare şi Mowgli, Baloo, Bagheera, Kaa, haita de lupi, maimuţele şi elefanţii ţâşneau în faţa ochilor noştri. Copacii bătrâni şi înalţi, împovăraţi de liane unduitoare erau martorii unui dans, dansul poporului liber al junglei în veşnica luptă cu Shere Khan, tigrul crud şi nemilos. Din când în când, tovarășa respira adânc, ridicându-şi privirea peste ochelari. „Suntem de-un sânge tu şi eu…” spuneau ei, spunea ea, repetam eu în gând cu ochii închişi.

Au trecut ani, iar sita deasă a memoriei cerne, cerne… nu rămân prea multe amintiri şi mă întreb câteodată de ce trăieşte în mintea mea aievea copilul culcat cu capul pe bancă, ascultând cu ochii mari și sufletul deschis povestea blândă din alte vremuri: „...suntem de-un sânge tu şi eu..." . Să fie copilul? Să fie povestea? Sau doamna care mi-a dăruit cuvintele?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cu dragoste despre tovarasa mea de Romana ,!
    DA le fel pot spune si eu ,chiar daca am o varsta inaintata , Dar ce si cum am invatat atunci in scola cu ntov de Limba Romana si mai ales Gramatica ,,nu voi uita in veci .Nu mai este ,printre noi ,caci a trecut de cativa ani buni ,la ceruri !
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon e-factura

Dacă ne uităm la primele 7 luni din 2025, cheltuielile au fost mai mari cu peste 20% decât veniturile, în condițiile în care acestea au crescut cu aproape 12% față de anul precedent. Cheltuielile de personal și asistență socială reprezintă aproape 67% din venituri. Dacă adăugăm și costul dobânzilor, care a crescut îngrijorător față de 2024, ajungem la peste 75% din total venituri. foto: Profimedia

Citește mai mult
Text: Mihaela Anastasiu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon