La fix 26 de ani de la „duminica orbului”, urmașul FSN obține o nouă victorie de răsunet. Succesul PSD la alegerile locale este îndelung comentat. Motivul pentru care acesta a fost posibil este că PSD a fost singurul partid care a jucat partitura pe care o știe cel mai bine și nu a încercat să pară altceva decât e. Adversarii săi, cel puțin în București, au fost ori ezitanți (PNL), ori neexperimentați (USB), ori prea puțin semnificativi (PMP). Altfel spus, PSD nu a a făcut nicio mișcare politică spectaculoasă. S-a concentrat asupra a ceea ce știe să facă - și-a mobilizat propriul electorat și a venit cu mesaje consecvente cu imaginea sa. A fost un joc bine plănuit de laboratoarele din Kiseleff, în care singura variabilă era existența votului într-un tur. Odată securizat, PSD nu a avut nimic altceva de făcut decât să-și scoată oamenii la vot.
Iar votul a devenit o simplă formalitate. Singura variabilă care ar fi putut să strice planul pesedist ar fi fost o prezență masivă la vot a electoratului „indecis”. Un electorat pe care PSD nu-l are și pe care nici nu-l dorește la urne, pentru că este imprevizibil.
Practic, PSD nu a câștigat datorită prestației sale, ci datorită conjuncturii pe care a avut grijă să și-o creeze. Altfel, am fi putut vorbi despre un PSD cu 0 primării câștigate la București, în loc de 7.
Înfrângerea PNL în București este o consecință aproape firească a unui an și jumătate de (in)acțiune politică, caracterizat de lipsă de asumare și de un comportament tip „merge și-așa”. Plecând pe un val de popularitate fără precedent după victoria președintelui Klaus Iohannis, PNL a risipit zeci de procente făcând doar greșeli neforțate. Schimbările dese de candidați constituie doar unul dintre exemple. Merită amintit și contextul. Din 2014, PNL nu a fost la putere nicio zi, evitând orice risc de “erodare la guvernare”. Mai mult, după ce PNL a beneficiat de statutul de partid în opoziție, a fost ulterior o formațiune care a sprijinit din Parlament cabinetul de tehnocrați, cu ale cărui rezultate a avut libertatea de a fi cât se poate de selectiv. PNL a încercat să facă o jumătate de reformă. Cu unii candidați penali scoși de pe liste, cu alții scoși de pe liste „de ochii lumii”, dar de fapt susținuți (George Scripcaru), dar și cu unii susținuți oficial (Dorin Florea). Asocierea cu Piedone este un alt exemplu în acest sens. Conducerea PNL „s-a dezis” de mișcarea lui Răzvan Sava, dar nu l-a sancționat în niciun fel pe acesta. PNL a jucat la două capete și a pierdut. Și imagine, și voturi. A uitat cele mai importante două principii ale comunicării politice: 1. Fii consecvent cu tine însuți și 2. O imagine bună trebuie întreținută constant. Un al doilea principiu pe care se pare că și Klaus Iohannis îl uită.
Vrem sau nu să recunoaștem, prezența scăzută la vot este strâns legată de votul într-un singur tur. Toate exemplele de mobilizare a electoratului „de dreapta” (Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis) au avut loc în turul al doilea de scrutin, când scorul candidatului de dreapta a crescut direct proporțional cu prezența la vot. De data aceasta însă, nu am avut doar PSD și antiPSD. Electoratul arată din nou că nu are suficientă experiență democratică pentru a interpreta corect competițiile cu trei sau mai mulți competitori (Nicușor Dan, Gabriela Firea și Cătălin Predoiu). Acest fapt demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că, spre deosebire de PSD, celalalte forțe politice, inclusiv PNL, nu au un nucleu dur de susținători care să fie semnificativ. Există mai degrabă un electorat antiPSD, și nu unul al PNL sau al formațunilor care se opun „sistemului”. Iar caracteristica principală a acestui electorat este volatilitatea mult mai mare decât a electoratului fidel al PSD.
O altă concluzie a acestor alegeri este aceea că realizările, fie ele și superficiale, ale unui primar, primează în fața alegătorilor, și nu eventualele sale probleme penale. Exemplul primarului din Baia Mare care a ieșit învingător cu un scor de peste 70%, deși se află în detenție, este relevant în acest sens. Deși DNA are o cotă de încredere ridicată, alegătorii români nu consideră că trebuie să sancționeze ei, prin vot, aleșii cu probleme penale. Este o realitate cu care politicienii din România vor trebui să se obișnuiască, pe termen scurt, mai degrabă decât să încerce să o schimbe. Educarea acestora se va face, probabil. Dar pe termen lung.
Și tot pe termen lung se va produce mult dorita schimbare a scenei politice. Nu acum, nu în noiembrie. Acum este doar începutul. Noile formațiuni locale (USB, POL) sau naționale (PACT) au reușit deja să creeze breșe în sistemul bipartit PSD-PNL. Au reprezentanți în Consiliile Locale și de acum contează. Au trecut cel mai greu și cel mai important examen - au fost validate de electorat. Iar asta este cea mai bună veste a „duminicii orbului 2.0”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu-s "fix 26 de ani" deloc. Atunci alegerile au avut loc pe 20 mai.