Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cum alegi școala copilului tău? „Sistem românesc sau american, ori britanic, ori finlandez, ori Montessori, ori german, ori Waldorf… Dar cât costă?”

„Bună, te-am sunat căci știu că tu ai experiență în zona aceasta și mi-ar fi de folos sfatul tău.”

Încep prin a le răspunde celor care mă contactează în acest sens că, deși am ceva studii în direcția asta nu sunt chiar un specialist, dar cu siguranță sunt un părinte pățit, un părinte ca oricare altul care se teme să nu ia decizii eronate pentru copiii săi și care atunci când totuși o face, cercetează, analizează și încearcă să găsească calea cea mai potrivită de a merge înainte. Ca părinți nu ne pune nimeni în brațe „Ghidul părintelui” în maternitate, ci doar un copil, un suflet pentru care va trebui să luăm noi deciziile potrivite mulți ani de atunci încolo – așa că ne mai poticnim, ne lingem rănile și mergem înainte.

Am fost un părinte frământat cândva de: „Unde o fi mai bine, la stat sau la privat? Cunoașteți o învățătoare bună? Câți copii sunt în clasă? Ce stil de predare? Sistem românesc sau american, ori britanic, ori finlandez, ori Montessori, ori german, ori Waldorf… Dar cât costă? Cât de departe e de casă? Se gătește in house sau catering? Au curte și teren de sport? etc. Și ca să vin în ajutorul celor ce-și pun astfel de întrebări – am scris mai jos câteva sugestii care sper să fie de folos.

Scriu aceste rânduri prin prisma experienței mele de părinte, cu copil mutat din sistemul privat, în sistemul de stat și apoi iar în privat, părinte de trei copii aflați în sisteme diferite la un moment dat, prin prisma expunerii pe care o am în diverse instituții de învățământ din România dar și a experienței mele anterioare în diverse instituții de învățământ britanice.

Ce școală să aleg? Ghidul părintelului confuz

1.Ce sistem aleg?

În primul rând trebuie să-ți cunoști copilul foarte bine și să înțelegi ce sistem i se potrivește mai bine. Este un copil timid, introvert? Atunci întreabă-te dacă într-o clasă ce variază de la 35 la 40 de elevi în sistemul de stat va avea șansa să se exprime ori să fie întrebat, să iasă în față, să se expună.. Chiar și cea mai binevoitoare învățătoare va avea dificultăți în a ține un echilibru în acest sens. Este un copil orientat către literatură, artă, pictură, muzică? Atunci trebuie să știi că uneori în sistemul de stat din cauza presiunii curriculare, se pune accent cel puțin în școala primară foarte mult pe literatură și matematică – restul printre picături. Ai un copil talentat și preocupat de matematică? Atunci sistemul de stat poate fi un răspuns.

Bugetul. Cine crede că în sistemul de stat nu sunt costuri se înșeală: rechizite, uniforme, pachetul zilnic de mâncare, tot felul de plăți pe la școală pentru concursuri/cărți, after-school, cursurile de limbi străine extra școlare, cluburi de tot felul ca să suplinești ceea ce nu oferă sistemul, after-school dacă nu ai alt sistem, bona dacă nu are cine să preia copilul la 12 de la școală etc. Și poate nu ajungi la costurile de la privat dar vreau să știi că există niște costuri. Dacă te tentează sistemul privat atunci fă-ți socoteala per ciclu școlar. Îmi permit să-mi țin copilul în școală privată din pregătitoare până la liceu sau și cu liceu? Am un fond în acest sens? Ce plan B am în situația în care nu-mi mai permit? Uneori a schimba sistemul copilului este traumatizant pentru el mai ales dacă îl duci de la privat la stat.

Învățătoarea. De multe ori aud, ”de mult ne doream să fim la învățătoarea X, am amânat un an numai ca să fim la ea..” În sistemul de stat alegerea școlii primare se face după învățătoare, faima școlii reflectată în performanță și localizarea ei. Ai mai multă predictibilitate în sistemul de stat apropos de învățătoare. Media de vârstă e mai mare (mai puține concedii de maternitate) și rata de părăsire a sistemului de către un cadru didactic la stat e mai mică decât în privat așa că nu riști să-ți schimbi învățătoarea din doi în doi ani. 

(Foto Guliver/Getty Images)

În mediul privat echipa se finalizează în general în luna august și în funcție de sistemul fiecarei școli – alocarea copilului la învățătoare variază de la sistem la sistem. Uneori părinții pot alege dar de cele mai multe ori nu – ideea e că ai ales un sistem în care toți dau calitate și nu o persoană. Mercenariatul în sistemul privat de învățământ este mare și e din ce în ce mai dificil ownerilor de business educațional privat să-ți rețină angajații – ca în orice business de altfel.

Curricula educațională. Curricula învățământului de stat oferă un basic. Trăim totuși într-o lume în care se pune mai mult accent pe comunicare, soft skills, public speaking, ore de dramă, educație financiară, computere si tehnologie, mai multe ore de limbi străine sau sport.. Ceea ce nu vei găsi în sistemul de stat dar vei încerca ca părinte să suplinești cum poți după școală prin diverse cluburi/școli ce exploatează deficiențele sistemului actual public. Și pentru care vei plăti. E suficient să intri pe site-ul oricărei școli private și să fii impresionat de bogăția ofertei curriculare. Ce-i drept nu toate cluburile/opționalele din școlile private sunt de calitate dar se fac eforturi pentru a atrage o mare diversitate și buni profesioniști.

Strategia educațională. Curricula în sistemul educațional de stat e dependentă de viziunea multiplilor miniștri ce s-au succedat anual la conducerea ministerului. Ca părinte ești expus la deciziile ministerului care nu sunt tot timpul aliniate cu ceea ce-și dorești (vezi nebunia cu clasa pregătitoare).În sistemul privat nevoia de a fi competitivi pune presiune pe managementul educațional care intră în dialog cu forumuri internaționale de profil, cu comitetele de părinți și are o strategie adaptată nevoilor lumii în care trăim, există ceva mai multă coerență dar atenție – nu în toate școlile private! Există școli private unde ownerul face strategia educațională fără specialiști alături – din postura de manager și nu neapărat de specialist în educație. Ca să nu mai spun că există școli unde ownerul nespecialist se întreabă – ce limbi străine se mai poartă anul acesta? Chineza? Bun facem chineză anul acesta.

Număr de copii în clasă. In sistemul de stat variază în funcție de celebritatea școlii – de la 30 la 40. În sistemul privat variază de la 15 la 20.

Grad de captivitate. Dacă alegi sistemul american căci îl apreciezi și ți-l permiți trebuie să-ți asumi și faptul că vei fi captiv până la facultate în acel sistem. La fel și cu cel britanic sau oricare sistem diferit de cel românesc. Există sisteme private care s-au adaptat acestei dileme a părinților și merg fie pe doua sisteme în paralel și ai opțiunea să alegi sau să transferi în cadrul aceleiași școli ori merg pe sistem românesc primar și gimnazial și Cambridge în liceu. Atenție pentru copil, tranziția de la public la privat e mai atractivă și mai ușoară – invers e mai dureroasă și are impact in performanță.

Cum voi știi că elevul de la privat e la fel de pregătit ca cel de la stat? Nimeni nu te oprește să-l testezi (există acum platforme unde poți face asta – vă pot da mai multe info în privat), nimeni nu te oprește să-l evaluezi din când în când cu specialiști ce îti pot da un feedback obiectiv.

2.Cum aleg școala de stat? După performanță, învățătoare, buget costuri ”adiționale”, locație, prezență after-school în zonă.

3.Câteva idei utile în selecția școlii private

Faceți turul școlilor private din toate sistemele ca să vă educați și să faceți comparații.

Mergeți și cu copilul în cele din short list, observați reacțiile.

Cereți info despre strategia educațională, gradul de stabilitate a personalului (attrition).

Nu vă lăsați orbiți de dotări și marketing – puneți accent pe strategia educațională pe termen lung, modul de predare si modernitatea instrumentelor, flexibilitatea la nevoile fiecărui elev ca individ, sala de clasă și capacitatea ei de a stimula procesul de învățare.

Vizitați școala atât în perioada orelor cât și la pauză, observați fețele copiilor, sunt fericiți, implicați, se exprimă liber? Cum sunt supravegheați în timpul pauzelor? Ce limbaj folosesc copiii? Dar cadrele didactice? Daca școala e in sistemul Cambridge de exemplu, se vorbește în permanență în engleză sau doar parțial?

Care e politica școlii față de smartphones, tablete în timpul orelor de curs? Care e politica față de bullying? Există separare între elevii de școală primară și cei de liceu?

Stabiliți o zi pilot în care copilul poate merge la noua școală – ascultați-i părerile dar cereți și feedback-ul personalului.

Cum se realizează comunicarea cu părinții? E foarte important! Există catalog online? Exista posibilitatea de 1:1 cu cadrele didactice? Vi se va da o evaluare regulată? Fiecare școală privată are sistemul ei și e bine să știți ce limitări există.

Cereți o evidență cu performanța școlii și o evidență cu info despre absolvenții școlii – unde au ajuns ei acum?

Cereți recomandări de la părinți ce au deja copiii în acel sistem, preferabil de la 2-3 din cicluri diferite!

Faceți un fișier cu școlile vizitate, tarife, argumente pro și contra, testimoniale și luați decizia cea mai potrivită!

4.Cum alegi școala când ai mai mulți copii de vârste diferite și talente diferite?

Din motive logistice, suntem tentați să ne dăm copiii la aceeași școală. Uneori e benefic, alteori nu mai ales atunci când copiii au profiluri diferite și talente diferite. Ar fi ideal să putem alege școala copilului nu din prisma calității sale de frate mai mic al cuiva care e deja într-un sistem ci prin prisma individualității sale.

Sunt doar câteva idei ce mi-au venit acum în minte și care sper să vă fie de folos! Cu siguranță că părinții și mai experimentați ca mine mai au multe de adăugat și chiar îi invit să o facă. În încheiere aș vrea să precizez că nu sunt partizanul unui sistem ci cred că fiecărui copil i se potrivește un anumit sistem, așa că întrebarea este ce se potrivește copilului tău și cum să iei decizia potrivită la timpul potrivit?

Articol publicat pe blogul autorului

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sistemul de stat are multe lacune, dar este singurul care poate fi accesat de majoritate. Este o problema reala ca e inflexibil si programele scolare/manualele se schimba dupa culorile politice aflate la putere. Mult contestata religie, de exemplu, te limiteaza la una maxim 2 apartenente religioase, in loc sa ii invete pe copii ca exista mai multe religii disponibile si despre crezurile fiecareia. Mult mai util consider eu ca ar fi ore de educatie civica, in care un copil sa fie invatat cum/cand si ce comunica la 112 in caz ca este nevoie. Cum anume actioneaza cand se pierde de parinti intr-un loc necunoscut. Ar fi de asemea mai util decat religia o educatie finaciara, sau cursuri practice de nutritie, mai multe activitati fizice si in aer liber daca se poate in scoli... dar cum nu se poate schimba sistemul de stat revenim la cele 2 alternative mergem pe cel de stat si inghitim in sec la fiecare neplacere aparuta si incercam cumva sa compensam prin metode proprii acea neplacere aparuta; sau alegem optiunea unui sistem privat de invatamant daca ni-l putem permite.
    • Like 1
  • Sistemul de stat are multe lacune, dar este singurul care poate fi accesat de majoritate. Este o problema reala ca e inflexibil si programele scolare/manualele se schimba dupa culorile politice aflate la putere. Mult contestata religie, de exemplu, te limiteaza la una maxim 2 apartenente religioase, in loc sa ii invete pe copii ca exista mai multe religii disponibile si despre crezurile fiecareia. Mult mai util consider eu ca ar fi ore de educatie civica, in care un copil sa fie invatat cum/cand si ce comunica la 112 in caz ca este nevoie. Cum anume actioneaza cand se pierde de parinti intr-un loc necunoscut. Ar fi de asemea mai util decat religia o educatie finaciara, sau cursuri practice de nutritie, mai multe activitati fizice si in aer liber daca se poate in scoli... dar cum nu se poate schimba sistemul de stat revenim la cele 2 alternative mergem pe cel de stat si inghitim in sec la fiecare neplacere aparuta si incercam cumva sa compensam prin metode proprii acea neplacere aparuta; sau alegem optiunea unui sistem privat de invatamant daca ni-l putem permite.
    • Like 0
  • "Snobism aproape generalizat" sau "fabrica românească de diplome " cel puțin briliant !!!

    • Like 1
  • Eu una zic ca scoala e scoala... ;)
    • Like 0
  • check icon
    Nu stiu cat de educati vor fi copiii DVS., dar cu siguranta, vor deveni "doctori docenti" in pãsãreasca romglezeascã invatata de LA mãmicutza cool!
    • Like 1
    • @
      Mr.Oh check icon
      Cultura formeaza omul si omul creaza cultura. Amandoua sunt vii, asadar in schimbare.
      NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii.
      Care e problema?
      • Like 1
    • @ Mr.Oh
      check icon
      Neologismele sunt necesare si obligatorii atunci când nu existã cuvinte echivalente in limba românã. Altfel, rezultã niste mahalagisme pretzioase,potrivite pentru snobi. Dar,CE sã-i faci, dacã ãsta-i trendu'!
      nu
      • Like 1
  • cu multi ani in urma am intalnit, la prima vedere un om comun, un bogatas adevarat nu dIn carton dambovitean :) din vorba in vorba am ajuns la politica si apoi am alunecat in istoria familiei respectivului bogatas german. si omul a incercat sa ma lamureasca :
    "- traditia din familia mea incepe unde va de la 1400, caci se regaseste in bibliile si cartile din bisericile locale din 3 localitati. iesind din legenda si ajungand la zi, adica la o familie de 70 si de persoane situatia se prezinta astfel : avem un consiliu si 2-3 fonduri bancare, suport scolar, medical si investitii. consiliul este format din cei mai bogati membrii ai familiei, astazi 5, dar fondurile sunt intretinute de toti membrii familiei care doresc sa beneficieze, ei sau urmasii lor, la un moment dat.
    cum functioneaza consiliul si fondul "suport scolar" : pe baza rezultatelor scolare si a "martusiilor" parintilor, incepand de la varste fragede, consiliul aproba fonduri pentru ca respectivului copil sa-i fie platit din fondul comun cursuri private (pictura, balet, instrument muzical, oratorie, stiinte, etc), sau accesul la o scoala privata speciala (scoli politice - elvetia, anglia; scoli militare - anglia, usa ....). functie de rezultate tanarul urmeaza 1, 2, 3, .. universitati sau un prograe asistate (bancar, bursier, in domeniul tranzactiilor fizice cu diamante, aur, etc). in final tanarului ii sunt create conditii de a lucra in firmele familiei sau in late firme de renume ... si exista si tineri netalentati, lipsiti de dotari, sau care clacheaza la un anume moment sau conjuncturi, acestia-si gasesc locul la diferite niveluri, soferi, vanzatori, fermieri, etc. sau, daca nu se pot corija sunt indemnati si sprijiniti sa devina reprezentanti in consiliile locale sau chiar in parlamentul german :)
    - cum domnule, adica sunteti reprezentati la asa un nivel inalt ca familie de cei mai incapabile persoane din familie ?
    - da, de ce nu ? in ei s-au facut investitii masive pe care ei trebuie sa le returneze, asta in primul rand, asa cum le returneaza si ceilalti. dar in cazul lor mai trebuie sa fie tinuti si din scurt ca sa nu faca de ras familia, caci chestiunea acesta se poate realiza de la orice nivel al societatii. deci, sunt trimisi intrun consiliu si acolo au sofer si secretar, conform pozitiei, ba chiar si o sotie, acestia primesc din partea familiei puteri deosebite asupra "consilierului" si bine inteles o parte din salariul lui. in multe cazuri ii controleaza contul bancar si relatiile. "consilierul" are 2 indatoriri : 1. trebuie sa ridice mana atunci cand interesele familiei o cer; 2. sa respecte indicatiile stafului :). de restul chestiunilor din viata lui se ocupa consiliul."
    nu mai insist cu povestirea sper ca v-ati lamurit cum "judeca" o familie de milionari sau poate miliardari. de retinut ca atunci cand au inceput sistemul, erau poate in anul 1500, erau niste saraci fata de ziua de astazi.
    concluzie : NU SISTEMUL SCOLAR CONSTRUIESTE OMUL, EL ESTE DOTATA SAU NU, DAR SISTEMUL FAMILIAR ESTE CEL CE ADUCE + VALOARE OMULUI SI IN FINAL FAMILIEI DIN CARE PROVINE.
    de retinut : ITELIGENTA nu are lagatura cu participarea la vot, sexul, bogatia, nationalitatea si credinta :) si nici cu apartenenta la un partid sau club nationalist / fitness:)
    • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Mr.Oh check icon
      Cam asa functiona si in Romania si in Rusia, sau Europa de est. Comunismul a destructurat asta. Familiile mai istete au sters-o din tara. Au ramas optimistii si cei atasati emotional de locurile natale.
      Azi se formeaza o noua aristocratie ce functioneaza pe acelasi principiu cu mentiunea ca nu are traditie, experienta si se face de ras.
      • Like 2
    • @ Mr.Oh
      legat de rusia va pot povesti din familie :) rusi bogati din perioada anterioara rusiei rosii formau grupari care actionau concertat. cumparau cartiere in budapesta, berlin, paris, marsilia, munchen, regensburg, .... nu se prea amestecau cu evrei rusi, dar operau impreuna cu evrei occidentali conturi bancare specializate pe pietele bursiere din franta sau de la londra. in familiile ruse stabilite in occident practica era de ai ajuta pe acei care scapau cumva din rusia comunista. ajutorul consta in a le achita cheltuielile din primii ani in occident, pana invatau limba si o meserie, apoi acestia returnau sumele si deveneau la randul lor sponsori. eventual se casatoreau cu cei sositi pentru ai aduce in cadrul sistemului. rusi nu au construit firme, se considerau nobili si nu intelegeau sa "functioneze" altfel, deci nu se amestecau cu burghezia si industriasii :) dar inchiriau cvartalurile de imobile si terenurile pe care au "crescut' orasele vestului. au pierdut multe posesiuni din germania si tarile cazute sub comunism, dar au avut grije sa-si aleaga oameni inteligenti care au patruns alaturi de evrei la conducerea lumii moderne de astazi. inca exista si astazi "galanteria" cinelor cu servicii si sfestnice de argint purtand blazonul familiei, la finalul carora se serveste branza cu vin.
      • Like 0
    • @ Mr.Oh
      legat de familiile bogate din romania, cu greu ele pot fi numite romanesti :). si aici pot da informtii din familie :) in principal acestia sunt urmasi ai grecilor, rusilor, francezilor si nemtilor stabiliti pe teritoriul romaniei in diferite momente istorice. mai toate aceste familii erau inrudite cu familii evreiesti si se considerau o reprezentanta politico-economica a familiei din tara de origine. chestiunea familiilor maghiaro-romano-evreiesti, macedo-romana-evreiesti este mai complicata, avand in vedere dimensiunile si constructia afacerilor acestora. studiati istoria familiilor venite dupa fanarizare si plecate din romania dupa WWI, in romania exista putine documente si acestea sunt inca sub lacatul comunist in speranta santajului :) (gojdu, maghiari, kernbach, seicariu, gerota, ...) o sa aveti surprize extraordinare. bafta
      https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_familii_nobile_rom%C3%A2ne%C8%99ti_din_Regatul_Ungariei_%C8%99i_Principatul_Transilvaniei#Familii_nobile_rom.C3.A2ne
      • Like 0
  • Dacă tot vorbim de educație, hai să nu ne 3%&$ pe ea de limbă română. "Orele de drama" sunt la știrile de la ora cinci, ai vrut să scrii "ore de teatru" sau " ore de dramaturgie".

    Ca paranteză, nu stiu pe nimeni care a realizat ceva în viața și a absolvit o școală privată. Prin politica sunt 2-3 absolvenți de Spiru, în rest absolvenții de privat fac covrigi sau gogoși la colț.

    Iar elevii de școli private... OMG! Majoritatea au probleme psihice mari, părinți dezinteresați si ajung, probabil, cu seringa-n vena, pe banii lui tati.

    Selecție naturală.
    • Like 4
    • @ Silviu Bunea
      poate ca aveti dreptate, dar asa cum dvoastra puteti spune : "nu stiu pe nimeni care a realizat ceva în viața și a absolvit o școală privată" , eu pot spune : "nu cunosc "o școală privată" reala in romania" ... dar dvoastra, fiind asa vehement, puteti incerca o evaluare a "realizatilor" scolilor private din elvetia, uk, franta, usa, germania .... adica faptul ca locuiti intrun mar parfumat, nu face ca restul "viermilor" sa o duca la fel :)
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Corect, mea culpa, mă refeream la buticurile de diplome românești.
      • Like 1
    • @ Silviu Bunea
      :) adica fierar betonistul ontanu, zis "vp - vesnicul primar ", care emitea diplome alaturi de marele conducator de lucrari de stiinta, ospatarul cu 2 cursuri de meserii, oprea, zis "gsm - genralu' saunelor maxi":)
      traiasca "una - Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”"
      • Like 0
    • @ Silviu Bunea
      check icon
      Școlile private sînt relativ puține, iar timpul nu a cernut valorile. În general, în școlile private sînt copii ai căror părinți au venituri (mult) peste medie, „copii de bani gata”, cum se spune. Soarta lor va fi variabilă, depinde de părinți și de puterea lor de a se adapta unei lumi din care, la un moment dat, pot ieși, dacă părinții dau faliment, de ex.
      Autoarea suferă, ca mulți autori de acest fel, de snobismul aproape generalizat al unei anumite categorii umane. Românii au procent foarte mari de snobi, cauzele fiind complexe, nu am timp să le analizez aici și nici nu cred că ar interesa foarte mult redacția să se facă analize serioase pe tema asta. Dacă ar fi fost interesată, ar fi publicat articole mai serioase și mai documentate pe domeniu.
      • Like 1
    • @
      "Autoarea suferă, ca mulți autori de acest fel, de snobismul aproape generalizat al unei anumite categorii umane. "

      GE-NI-AL :)))
      • Like 2
  • Articol foarte util felicitări!
    • Like 1


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult