Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Despre eșec, cu onestitate. Uitându-te în spate la 2016 – tu ce ai învățat din erorile tale?

E Ș E C. Brr, nu prea ne place, nu? Tare sunt curioasă să știu ce informație vă vine în minte când citiți cuvântul eșec? Amintirea unui refuz, durerea unei nerealizări, stinghereala unei situații neplăcute? Vedeți voi, de multe ori asociem eșecul cu un element negativ. În școala românească suntem educați că eșecul este opusul succesului. Oare?

Mă uit în sertarul meu cu eșecuri și vă asigur că s-au strâns câteva, poate nu răsunătoare, dar suficient de dureroase pentru mine…

Când aveam vreo 20 de ani mi-am dorit să ajung profesoară de istorie și nu am ajuns. Mi-am dorit apoi să lucrez cu copiii instituționalizați și am făcut diverse specializări, dar nu am rămas în sistem, am terminat o facultate de drept, dar nu am profesat o singură zi… Mi-am consolidat traiectoria profesională de abia după 30 de ani – când am ajuns să conduc echipe din ce în ce mai complexe și așa am rămas pe o traiectorie constant ascendentă…. Destinul îmi pregătise altceva – am continuat să educ, mi-am cultivat pasiunea pentru istorie, fac voluntariat, dar pasiunea principală rămâne construcția durabilă a unui business – prin echipă și pentru oameni. Nicicând nu am muncit mai cu pasiune ca acum!

Îmi vin în minte eșecuri legate de unii oameni pe care i-am ajutat să crească drept lideri, oameni care au confirmat o vreme extraordinar, dar pentru că arseseră niște etape importante în evoluția lor ca lideri – au ratat ulterior „glorios”. Am învățat și eu dar și ei din acest proces…

Îmi mai vine în minte eșecul de a convinge niște „decision makers” de la vârful corporației că pentru un centru multilingvistic Clujul era o opțiune mult mai bună decât India…Dar așa am ajuns să deschid în timp record, în doar cinci luni, un centru de suport in Gurgaon – New Delhi și să mă expun la tot ceea ce implică managementul echipelor multiculturale.

Robert Kiosaki spunea „Câteodată câștigăm și câteodată…învățăm”. Pentru că, din punctul meu de vedere, eșecul este un vehicul către succes și nu un inamic – cu condiția să înveți din el de fiecare dată! Asadar: ce e mai de impact în mintea ta: dorința de a avea succes sau teama de a eșua? Până la urmă, cea mai mare barieră în calea succesului este culmea, frica de eșec!

Dar dacă ne-am schimba modul în care ne raportăm la eșec? Dacă totuși am învățat dintr-un eșec, de ce să-l trec la pierderi și de ce nu la câștiguri? De obicei, măsurăm succesul sau eșecul după rezultat și nu după efectul pe termen lung. Dar, dacă l-am măsura după efect? Am înțelege că toate acele experiențe neplăcute pe care le numim eșec ne-au ajutat să clădim succesul de azi.

Există o reclamă celebră Nike – cu Michael Jordan – în care el spune: „Am ratat peste 9000 de lovituri la coș în cariera mea, am pierdut peste 300 de jocuri, de 26 de ori mi s-a dat șansa să dau lovitura finală și am ratat – am ratat iar și iar și iar în viața mea. De aceea sunt omul de succes de astăzi.”

Eșecul este parte componentă a succesului, cu condiția să înveți de fiecare dată din el. Uitându-te în spate la 2016 – tu ce ai învățat din erorile tale? Este sau nu eșecul parte a succesului tău de azi?

Articol publicat pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am invatat din esecuri numai din momentul in care nu am mai regretat faptele sau conjuncturile care m-au dus la ele. Apoi, in timp, privind in urma, am ajuns sa ma bucur ca lucrurile s-au intamplat asa si nu altfel, pentru ca altfel nu as fi ajuns la intamplarile de azi! :)
    • Like 0
  • check icon
    „În școala românească suntem educați că eșecul este opusul succesului”. Unde, stimată autoare, pe pereții cărei școli scrie chestia asta? Eu nu am văzut inscripția asta. Ne arătați și nouă o poză, un desen, ceva, orice care să vă justifice afirmația?! Eu cred că pt dv. termenul „școală” este o nebuloasă din Andromeda, n-ați prea trecut p-acolo, scuzați-mă că sînt abrupt.
    • Like 1


Îți recomandăm

Psihologii trag un semnal de alarmă cu privire la proiectul de redefinire a profesiei lor: „Dacă un șofer lucrează într-un sat unde oamenii nu au bani, statul i-ar spune că el nu a condus niciun kilometru în acel an, deși a salvat vieți în fiecare zi!”

În prag de sărbători, pe sub radarul opiniei publice, a fost depusă în Parlament o propunere legislativă (B708/2025) care promite să „organizeze” profesia de psiholog. În realitate, analiza documentelor și vocile experților din domeniu conturează un scenariu alarmant: un amestec de birocrație sufocantă, bariere financiare absurde și o centralizare a puterii care transformă Colegiul Psihologilor într-un „stat în stat”. sursa foto: Profimedia

Citește mai mult

sursa foto: Profimedia

Discuția despre legalizarea prostituției în România revine periodic, dar de fiecare dată ne împotmolim în aceleași prejudecăți. Ne place să moralizăm, să arătăm cu degetul, să ne prefacem că fenomenul nu există chiar dacă el este super-prezent și la vedere. Și în ciuda faptului că nu vorbim de ea, și că nu o legalizăm, România este, de vreo 30 de ani, în topul țărilor din UE care exportă lucrători sexuali.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon străzi in Bucuresti - iarnă 2026

„Poliția rutieră e ca și cum nu ar exista în România, nu are cine să aplice legile. E un fel de Mad Max pe străzi, sub blânda oblăduire a autorităților. Deficitul de infrastructură este și el important, însă vine pe planul 2.” (Circulație în condiții de iarnă în București, ianuarie 2026/ Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult