Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Despre eșec, cu onestitate. Uitându-te în spate la 2016 – tu ce ai învățat din erorile tale?

E Ș E C. Brr, nu prea ne place, nu? Tare sunt curioasă să știu ce informație vă vine în minte când citiți cuvântul eșec? Amintirea unui refuz, durerea unei nerealizări, stinghereala unei situații neplăcute? Vedeți voi, de multe ori asociem eșecul cu un element negativ. În școala românească suntem educați că eșecul este opusul succesului. Oare?

Mă uit în sertarul meu cu eșecuri și vă asigur că s-au strâns câteva, poate nu răsunătoare, dar suficient de dureroase pentru mine…

Când aveam vreo 20 de ani mi-am dorit să ajung profesoară de istorie și nu am ajuns. Mi-am dorit apoi să lucrez cu copiii instituționalizați și am făcut diverse specializări, dar nu am rămas în sistem, am terminat o facultate de drept, dar nu am profesat o singură zi… Mi-am consolidat traiectoria profesională de abia după 30 de ani – când am ajuns să conduc echipe din ce în ce mai complexe și așa am rămas pe o traiectorie constant ascendentă…. Destinul îmi pregătise altceva – am continuat să educ, mi-am cultivat pasiunea pentru istorie, fac voluntariat, dar pasiunea principală rămâne construcția durabilă a unui business – prin echipă și pentru oameni. Nicicând nu am muncit mai cu pasiune ca acum!

Îmi vin în minte eșecuri legate de unii oameni pe care i-am ajutat să crească drept lideri, oameni care au confirmat o vreme extraordinar, dar pentru că arseseră niște etape importante în evoluția lor ca lideri – au ratat ulterior „glorios”. Am învățat și eu dar și ei din acest proces…

Îmi mai vine în minte eșecul de a convinge niște „decision makers” de la vârful corporației că pentru un centru multilingvistic Clujul era o opțiune mult mai bună decât India…Dar așa am ajuns să deschid în timp record, în doar cinci luni, un centru de suport in Gurgaon – New Delhi și să mă expun la tot ceea ce implică managementul echipelor multiculturale.

Robert Kiosaki spunea „Câteodată câștigăm și câteodată…învățăm”. Pentru că, din punctul meu de vedere, eșecul este un vehicul către succes și nu un inamic – cu condiția să înveți din el de fiecare dată! Asadar: ce e mai de impact în mintea ta: dorința de a avea succes sau teama de a eșua? Până la urmă, cea mai mare barieră în calea succesului este culmea, frica de eșec!

Dar dacă ne-am schimba modul în care ne raportăm la eșec? Dacă totuși am învățat dintr-un eșec, de ce să-l trec la pierderi și de ce nu la câștiguri? De obicei, măsurăm succesul sau eșecul după rezultat și nu după efectul pe termen lung. Dar, dacă l-am măsura după efect? Am înțelege că toate acele experiențe neplăcute pe care le numim eșec ne-au ajutat să clădim succesul de azi.

Există o reclamă celebră Nike – cu Michael Jordan – în care el spune: „Am ratat peste 9000 de lovituri la coș în cariera mea, am pierdut peste 300 de jocuri, de 26 de ori mi s-a dat șansa să dau lovitura finală și am ratat – am ratat iar și iar și iar în viața mea. De aceea sunt omul de succes de astăzi.”

Eșecul este parte componentă a succesului, cu condiția să înveți de fiecare dată din el. Uitându-te în spate la 2016 – tu ce ai învățat din erorile tale? Este sau nu eșecul parte a succesului tău de azi?

Articol publicat pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am invatat din esecuri numai din momentul in care nu am mai regretat faptele sau conjuncturile care m-au dus la ele. Apoi, in timp, privind in urma, am ajuns sa ma bucur ca lucrurile s-au intamplat asa si nu altfel, pentru ca altfel nu as fi ajuns la intamplarile de azi! :)
    • Like 0
  • check icon
    „În școala românească suntem educați că eșecul este opusul succesului”. Unde, stimată autoare, pe pereții cărei școli scrie chestia asta? Eu nu am văzut inscripția asta. Ne arătați și nouă o poză, un desen, ceva, orice care să vă justifice afirmația?! Eu cred că pt dv. termenul „școală” este o nebuloasă din Andromeda, n-ați prea trecut p-acolo, scuzați-mă că sînt abrupt.
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult