Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Despre eșec, cu onestitate. Uitându-te în spate la 2016 – tu ce ai învățat din erorile tale?

E Ș E C. Brr, nu prea ne place, nu? Tare sunt curioasă să știu ce informație vă vine în minte când citiți cuvântul eșec? Amintirea unui refuz, durerea unei nerealizări, stinghereala unei situații neplăcute? Vedeți voi, de multe ori asociem eșecul cu un element negativ. În școala românească suntem educați că eșecul este opusul succesului. Oare?

Mă uit în sertarul meu cu eșecuri și vă asigur că s-au strâns câteva, poate nu răsunătoare, dar suficient de dureroase pentru mine…

Când aveam vreo 20 de ani mi-am dorit să ajung profesoară de istorie și nu am ajuns. Mi-am dorit apoi să lucrez cu copiii instituționalizați și am făcut diverse specializări, dar nu am rămas în sistem, am terminat o facultate de drept, dar nu am profesat o singură zi… Mi-am consolidat traiectoria profesională de abia după 30 de ani – când am ajuns să conduc echipe din ce în ce mai complexe și așa am rămas pe o traiectorie constant ascendentă…. Destinul îmi pregătise altceva – am continuat să educ, mi-am cultivat pasiunea pentru istorie, fac voluntariat, dar pasiunea principală rămâne construcția durabilă a unui business – prin echipă și pentru oameni. Nicicând nu am muncit mai cu pasiune ca acum!

Îmi vin în minte eșecuri legate de unii oameni pe care i-am ajutat să crească drept lideri, oameni care au confirmat o vreme extraordinar, dar pentru că arseseră niște etape importante în evoluția lor ca lideri – au ratat ulterior „glorios”. Am învățat și eu dar și ei din acest proces…

Îmi mai vine în minte eșecul de a convinge niște „decision makers” de la vârful corporației că pentru un centru multilingvistic Clujul era o opțiune mult mai bună decât India…Dar așa am ajuns să deschid în timp record, în doar cinci luni, un centru de suport in Gurgaon – New Delhi și să mă expun la tot ceea ce implică managementul echipelor multiculturale.

Robert Kiosaki spunea „Câteodată câștigăm și câteodată…învățăm”. Pentru că, din punctul meu de vedere, eșecul este un vehicul către succes și nu un inamic – cu condiția să înveți din el de fiecare dată! Asadar: ce e mai de impact în mintea ta: dorința de a avea succes sau teama de a eșua? Până la urmă, cea mai mare barieră în calea succesului este culmea, frica de eșec!

Dar dacă ne-am schimba modul în care ne raportăm la eșec? Dacă totuși am învățat dintr-un eșec, de ce să-l trec la pierderi și de ce nu la câștiguri? De obicei, măsurăm succesul sau eșecul după rezultat și nu după efectul pe termen lung. Dar, dacă l-am măsura după efect? Am înțelege că toate acele experiențe neplăcute pe care le numim eșec ne-au ajutat să clădim succesul de azi.

Există o reclamă celebră Nike – cu Michael Jordan – în care el spune: „Am ratat peste 9000 de lovituri la coș în cariera mea, am pierdut peste 300 de jocuri, de 26 de ori mi s-a dat șansa să dau lovitura finală și am ratat – am ratat iar și iar și iar în viața mea. De aceea sunt omul de succes de astăzi.”

Eșecul este parte componentă a succesului, cu condiția să înveți de fiecare dată din el. Uitându-te în spate la 2016 – tu ce ai învățat din erorile tale? Este sau nu eșecul parte a succesului tău de azi?

Articol publicat pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am invatat din esecuri numai din momentul in care nu am mai regretat faptele sau conjuncturile care m-au dus la ele. Apoi, in timp, privind in urma, am ajuns sa ma bucur ca lucrurile s-au intamplat asa si nu altfel, pentru ca altfel nu as fi ajuns la intamplarile de azi! :)
    • Like 0
  • check icon
    „În școala românească suntem educați că eșecul este opusul succesului”. Unde, stimată autoare, pe pereții cărei școli scrie chestia asta? Eu nu am văzut inscripția asta. Ne arătați și nouă o poză, un desen, ceva, orice care să vă justifice afirmația?! Eu cred că pt dv. termenul „școală” este o nebuloasă din Andromeda, n-ați prea trecut p-acolo, scuzați-mă că sînt abrupt.
    • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult