Foto: Inquam Photos / Liviu Chirica
În tumultul știrilor despre catastrofe care mai de care, despre Covid-19, despre „Colectiv” filmul (sau drama?!), despre politica noastră cea de toate zilele, una a trecut mai puțin observată. Ca român stabilit în Belgia, devenit între timp cetățean al acestei țări, ochii mi s-au oprit mai repede pe această mică notă de subsol a unor redacții de știri prea ocupate să prindă senzaționalul fiecărei zi.
În anul 1866, România adopta prima sa Constituție, după cum bine știm, după modelul Constituției Belgiei, cea din 1831. Ce păcat că nu am continuat încă de pe atunci să le urmăm modelul în mult mai multe aspecte politico-civice…
La câteva secole depărtare, se pare că România încă nu își dorește să ajungă din urmă țări precum cele al căror exemplu ne place să spunem că îl urmăm. Din dorința de a șterge cu buretele toate făcutele și nefăcutele administrațiilor trecute, cei de azi, urcați acolo pe caii care promiteau să ne ducă spre o Românie altfel, taie totul, uită să vadă că sunt pe acolo câteva lucruri bune care trebuie păstrate, care, cum necum, au trecut prin filtrul acelor administrații, corupte dacă vrem să le spunem așa, aducând, chiar și fără să-și dorească, un lucru bun pentru un oraș, pentru o comunitate, pentru țară.
Belgia încearcă pe orice căi să încurajeze populația să apeleze mai des la vehiculul pe două roți, atât de prietenos cu natura, dar și cu sănătatea celor care aleg să îl folosească. Olanda chiar reușește acolo unde Belgia încearcă. Totuși, nu aș minimaliza eforturile Belgiei și m-aș opri la exemplul dat de această țară, ea fiind una dintre țările cu ratele cele mai mari din Europa în ceea ce privește utilizarea bicicletei ca mijloc de transport.
Ei bine, Belgia are o politică cu totul diferită de cea a României. De fapt, Belgia are o politică în acest sens, spre deosebire de România, care nu o are. Sau dacă o are, încearcă să o elimine, la grămadă cu multe alte beneficii inventate și care da, într-adevăr, pot fi eliminate fără menajamente.
Vorbim așadar de „știrea” că Nicușor Dan vrea să elimine acordarea acestor vouchere pentru biciclete. Într-un oraș sufocat de poluare, un oraș în care nu mai există loc, fizic, pentru mașini, într-un oraș blocat de un trafic infernal, poți elimina orice fel de voucher în afară de cel pentru biciclete. De fapt, discuția despre biciclete în sine este inexistentă. Până și acest articol, care își propune să readucă subiectul în fața opiniei publice, pare un exercițiu prea mare pentru un subiect atât de mic, nu-i așa?!
Ce face Belgia, iar România încă nici nu visează?
Ei bine, la nivelul populației, există un cu totul alt cult față de deplasările de la A la B. Belgienii sunt mult mai apropiați de biciclete, iar transportul cu ajutorul acestora este încurajat de stat prin diverse politici publice. Utilizarea acestui mijloc de transport este încurajat încă din grădiniță. Ca turist sau ca cetățean abia stabilit pe aceste meleaguri vei fi surprins să vezi mogâldețe care abia au lăsat pampersul și s-au urcat pe biciclete, pedalând frenetic în urma părinților lor. Au cască, veste, piste speciale și au, în jur, șoferi care știu că dimineața și după-amiaza împart spațiul de rulare cu cei mici, care cunosc zonele de deplasare cu maxim 30 km/h și pe care le respectă. Probabil există excepții, dar se fac constant controale, iar amenzile sunt pe măsură. Toate școlile și instituțiile publice au parcări pentru biciclete sau măcar un suport special unde îți poți lega bicicleta. Pistele de biciclete au coșuri de gunoi special concepute pentru a arunca în ele din mers. Să mai spunem aici de performanțele sportive ale belgienilor în ceea ce privește ciclismul?
Vorbim însă de cultura civică a belgienilor. Dar hai să vedem ce face statul belgian pentru a încuraja mersul pe bicicletă.
Ei bine, există la nivel de administrație federală, dar și locală diferite politici publice prin care se încearcă creșterea procentului de cetățeni care aleg bicicleta în detrimentul autovehiculelor. În primul rând, orice angajat din Belgia se poate bucura de o primă de deplasare între casă și locul de muncă. Pentru fiecare km pe care îl face, angajatul primește o anumită sumă de bani care nu este impozitată până la 0,24 eurocenți - dacă angajatorul plătește peste 0,24 cenți/km, atunci statul impozitează ce trece peste. Angajatorul mai poate de asemenea să ofere anual o indemnizație forfetară pentru utilizarea bicicletei - neimpozabilă până la 410 euro. Bineînțeles, la rândul lor, firmele sunt stimulate financiar de către guvernele locale sau cel federal. Unele firme chiar oferă biciclete gratuit angajaților sau îi ajută pe aceștia în obținerea unui credit foarte avantajos pentru achiziționarea și întreținerea bicicletelor.
În anul 2018, 550.000 de angajați au beneficiat de o astfel de primă de deplasare cu bicicleta (432.000 în 2016). În total, pentru anul 2018, aceștia au parcurs un număr de 627 milioane de kilometri. Fiecare angajat s-a bucurat astfel de o creștere de aproximativ 252 de euro a salariului anual.
Pe de altă parte, infrastructura pentru transportul cu bicicleta este foarte dezvoltată și se dorește chiar crearea de încă și mai multe piste de biciclete în orașe, de transformarea unor străzi în unele dedicate doar bicicletelor sau de construcția de „autostrăzi” pentru biciclete.
Prin Mecanismul de redresare și reziliență, proaspăt adoptat la nivelul UE, Belgia urmează să primească 5,5 miliarde de euro. Una din condițiile de cheltuire a acestor fonduri este ca ele să fie investite în proiecte verzi. Așadar, În „Planul de recuperare și reziliența Flandrei” se prevede un buget de 400 de milioane euro pentru 2021 și 2022. Așadar, Belgia vorbește deja despre cum vor cheltui acești bani. În România e liniște. În fiecare an, 125 de milioane de euro fonduri suplimentare sunt eliberate pentru realizarea infrastructurii prin programul BFF - Bovenlokaal Functioneel Fietsroutenetwerk.
În România, praful continuă să se ridice și nu din cauza bicicletelor, ci din cauza unor subiecte îndoielnice, cum ar fi și acesta al eliminării unor vouchere. Pot fi de acord că acele sporuri erau luate ilegal, beneficiarii probabil nici nu dețin o bicicletă, dar subiectul în sine este inexistent pe agenda politicienilor, fie ei și mai noi sau mai vechi. Subiectul, fie că vrem să recunoaștem sau nu, este unul de interes național. România are deja întârzieri mari în ceea ce privește respectarea unor angajamente în ceea ce privește mediul. Trăiesc cu impresia că politicienii noștri au rămas încă ancorați în campania electorală și, în loc să ne aducă soluții cu adevărat de impact, rămân blocați în micile intrigi cauzate de moșteniri mai grele sau mai ușoare. Sunt convins că România are multe alte mari probleme de rezolvat, dar cum nu le văd abordate pe niciunele, mă întreb, cred eu pe bună dreptate, ce anume vor aborda acești politicieni în acești 4 ani?! Ce se va fi schimbat după ei?!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Minunat ar fi ca banii economisiti de pe urma opririi voucerelor sa fie investiti in infrastructura bine gandita pentru biciclete
oricum sunt foarte vechi, si , si asta mai peste tot, pe alocuri nu mai ramane loc si pt pietoni - care au si ei drepturi, macar cat biciclistii
de cand cu pandemia s-au inmultit biciclistii de la livrari, care cara o cutie "gabarit depasit" , care prefera trotuarul si care sunt nemilosi cu pietonul de rand,
Subiectul biciclete este o noua obsesie la moda, preluata frumos de USR in campanie electorala, mai ales ca este un subiect preferat al aripii dure.
Ce se intampla in Belgia este frumos si elegant, o tara civilizata, dar nici acolo nu a fost facut peste noapte, ci in zeci de ani. Noi vrem sa "ardem" multe etape si sa ajungem la perfectiune, ceea ce nu are cum sa se intample. In plus nu cred ca acest lucru va rezolva traficul, ci dimpotriva. Ganditi-va daca numai 20% din cei care folosesc masinile persoane vor deveni mari biciclisti cum va fi traficul in Bucuresti, dar si in alte orase. In plus sa nu uitam ca multi copii nu fac scoala in cartier sa foloseasca bicicleta sau mersul pe jos, ci in alte cartiere unde in multe cazuri sunt dusi cu masina de parinti. Dupa aceea vine microbuzul pentru afterschool.
Alte aspecte de luat in considerare:
- in afara de Bucuresti si sudul tarii nu sunt multe orase plate ca in Belgia si Olanda sa mergi cu bicicleta. Nu cred ca toata lumea vrea sa ajunga transpirata la servici
- care ar fi o distanta optima de mers cu bicicleta spre servici: 5km? 10km? ca sa nu devina un chin?
- vremea: ce faci in perioada Noiembrie - Aprilie in zonele de munte? Cum mergi cu bicicleta la -10 grade in Miercurea Ciuc
- sa nu uitam ca masina este un element de definire a status-ului social, pentru toate categoriile sociale, Masina trebuie sa circule, altfel se strica ca orice lucru care nu este folosit.
In sfarsit, eu cred ca prioritatea va trebuie sa fie transportul in comun si dupa aceea biciclete, trotinete, sa.
P.S. Nu am nimic impotriva bicicletei, dimpotriva chiar sunt in fac. Anul trecut am facut in jur de 700 km pe bicicleta, dar numai in week-end.
De ce cred ca Nicusor Dan are totusi dreptate (in acest moment) - la ultima incercare de acest gen, pe vremea doamnei firea, majoritatea voucerelor au fost luate de persoane care nu foloseau bicicleta si care le-au pus la vanzare pe OLX.
Cine doreste intr-adevar sa foloseasca bicileta, o va face, mai ales ca sunt si modele bune si putin scumpe.
Cu siguranta, la un moment dat, lucrurile se vor schimba. Romania nu e Belgia cum Belgia nu e Olanda.
Sa ne gandim, merita sa dam bani bucurestenilor sa cumpere biciclete cand:
1. Nu avem infrastructura rutiera specifica deloc (sa recunoastem, inafara de pista de pe Calea Victoriei nu exista piste reale pentru biciclete, cel mult niste dungi de vopsea - Bd. Iuliu Maniu este un exemplu)
2. Nu avem educatie in acest sens. Nici soferii de autovehicule nu stiu cum sa protejeze un ciclist in trafic, dar nici ciclistii nu stiu (sau nu vor) sa respecte regulile de circulatie asa cum ar trebui. Si nu, lipsa infrastructurii NU este o scuza! Ciclistii au drepturi, dar si obligatii in trafic.
3. Pe langa lipsa educatiei, exista si o lipsa in legislatie, dupa parerea mea. Ciclistii trebuie considerati participanti la trafic, pietoni, sau ambele? Ar trebui sa fie construite pistele pe banda 1, sau pe trotuar? Au dreptul sa treaca pe trecerea de pietoni sau obligatia sa faca asa? Au prioritate fata de autovehicule? Dar fata de pietoni?
Cred ca despre asta ar trebui sa se discute intai, crearea de conditii de deplasare cu bicicleta si a unui cadru legislativ complet, plus educatie rutiera nu doar pentru copii, cat si pentru soferi cu experienta. Altfel, dam bani pentru biciclete ca sa se plimbe lumea cu ele la munte. Si pana acolo, tot cu masina vor merge.