Cum am găsit soluția să ies sănătos la cap din autoizolare

Foto Xinhua/ Zuma Press/ Profimedia

Pandemia ne-a dat tuturor viețile peste cap și a făcut din 2020 cel mai ciudat an pe care l-am trăit vreodată. Coronavirusul a schimbat lumea, din punct de vedere medical, economic și mai ales social, într-un mod pe care nu ni-l puteam imagina în urmă cu două luni. Cu toții spuneam că timpul trece din ce în ce mai repede, însă martie, aprilie și acum mai parcă s-au dilatat, iar fiecare zi are șapte săptămâni și nu invers.

Covidul ne-a furat multe: libertatea să ieșim pe stradă când vrem noi și să mergem oriunde, fără declarație; micile sau marile bucurii prilejuite de întâlnirile cu cei dragi; șansa de a merge peste mări și țări sau măcar până la mare; Paștele și 1 Mai, așa cum eram obișnuiți să le sărbătorim în fiecare an.

Bineînțeles, virusul le-a luat multora locul de muncă, sănătatea sau chiar viața lor ori a apropiaților, iar acum ar fi un moment bun să realizăm cât de norocoși suntem dacă nu ne aflăm în această situație. Având în vedere contextul actual, suntem chiar de invidiat dacă boala ne-a răpit „doar" libertatea de mișcare, viața socială, călătoriile și sărbătorile.

Și totuși, care este soluția să ieșim sănătoși din autoizolare, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic? În primul rând, controlul trebuie să fie în permanență la noi și să nu i-l dăm și pe acesta coronavirusului. Să stăm cât mai mult în casă, să purtăm mască și mănuși atunci când trebuie să mergem în locuri mai aglomerate, în general să avem cât mai multă grijă de noi și de cei din jur.

Adevărata provocare este, însă, să ne menținem optimiști. Nu este deloc ușor să trăim și să ne desfășurăm toate activitățile între patru pereți, mai ales când dincolo de geam soarele strălucește. Tot acolo, se află lumea pe care o știam cu toții, cu oameni dragi, locuri frumoase și noi oportunități. Însă, așa cum se spune, viața este 10% ce se întâmplă și 90% cum reacționăm. Virusul ne-a luat deja 10%, întrucât nu se mai întâmplă nimic, dar hai să ne asigurăm că nu îi dăm și restul, gratis.

Mie cel mai greu în această perioadă mi-a fost nu să trăiesc fiecare zi de la început, ca în „Ziua Cârtiței", nici măcar să îmi văd mai rar apropiații, întrucât am menținut în permanență comunicarea virtuală. De departe cel mai dificil a fost să găsesc o „ancoră" în viitor, ceva de care să mă agăț chiar și atunci când e mai rău, având siguranța că va veni și ziua aceea în care va fi mai bine.

De obicei, aceste ancore erau vacanțele sau concertele, dar covidul mi le-a amânat pe ambele pe termen nedeterminat. Însă am găsit motivația de a număra cu speranță zilele rămase până pe 15 mai.

Și asta cred că este soluția: să găsim fiecare acel lucru concret pe care îl vom face prima dată când ne vom căpăta libertatea înapoi. Să bem o cafea în Centrul Vechi, să ne îmbrățișăm bunicii, să mergem până la urmă în acel city break pe care l-am tot lăsat pe altă dată. Și, dacă tot ținem speranța în viață până atunci, să nu mai luăm chiar toate lucrurile bune de-a gata, pentru că am aflat deja cum e să le pierzi, chiar și pentru câteva luni.

P.S. Până pe 15 mai, îmi umplu timpul liber cu pasiuni mai vechi sau mai noi. Ieri, de exemplu, am compus o melodie nouă, al cărei refren se potrivește de minune cu ziua către care tânjim cu toții. Dacă încă nu ți-ai găsit „ancora", acel ceva concret pe care abia aștepți să îl faci când vei putea să ieși din casă fără declarație, am o sugestie. Imaginează-ți cum vei deschide ușa, vei ieși în soare și te vei felicita că ai rezistat atât de mult timp cu moralul sus: "I'm Free and I feel like my heart's exploding, like I could touch the sky / I can't believe that I'm not dreaming, it's a new beginning, I'm starting a Brand New Life".

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp