Foto: Guliver Getty Images
Pentru problema mea de sănătate care ține de ortopedie, m-am decis să consult un medic din Capitală. Nu am avut nicio recomandare, dar știam foarte bine la cine doresc să intru; căutând informații pe internet despre posibilități de tratament, descoperisem contribuții ale doctorului Uscatu pe mai multe pagini cu profil medical, precum și pe forumul Medlive, unde comunică cu pacienți din toată țara. Am avut atunci impresia că persoana are o calitate umană neobișnuită, fiindcă se adresa bolnavilor punctual, sugerând soluția corectă și de cele mai multe ori cerând rezultatele anumitor analize de laborator, pentru ca omul să nu se deplaseze la București decât în caz de strictă necesitate. Evalua atent starea bolii și dădea apoi sfatul potrivit, orientând pacientul către cea mai la îndemână soluție și nu neapărat către persoana sa. În ce mă privește, aveam în vedere fragilitatea acestor puține informații și că faptul mă puteam înșela.
Am căutat detalii despre pregătirea sa profesională. După studii universitare în România, urmate de specializare în chirurgia gleznei si a piciorului, a lucrat câțiva ani în Germania și Franța, unde a reușit supraspecializarea într-un domeniu de nișă: chirurgia ante-piciorului. A revenit în țară, dar nu a putut lucra în sistemul de stat pentru că este privit „ca un paria al ortopediei“, așa că operează în sistem privat.
Am hotărât să-l caut pe acest om și Google m-a ajutat să contactez una din clinicile la care oferă consultații, m-am programat și m-am prezentat. Costul consultației: 200 RON. Am sosit cu un sfert de oră înaintea orei stabilite. M-am anunțat la biroul de primire, am fost condusă în cabinet. Era deja acolo, aștepta singurul pacient din după-amiaza aceea, care eram eu, din câte mi-am dat seama ulterior.
M-a întâmpinat natural, cu un zâmbet amabil. În timpul consultației mi-a spus că specializarea sa nu este partea de picior care cuprinde glezna, unde este problema mea și care se numește retro-picior, ci cealaltă porțiune, metatarsienele și falangele, adică ante-piciorul. E drept că mă bazasem pe specializarea sa de bază: ortopedie, fără să fac distincția între cele două sub-specializări, așa că am fost dezamăgită de situație și m-am simțit destul de inconfortabil că nu mă aflu în cabinetul potrivit. Dar dr. Uscatu m-a examinat, a studiat radiografiile, apoi mi-a povestit cum se prezintă afecțiunea mea și a continuat să-mi dea sfaturi de prevenție a complicațiilor și ameliorare a suferinței. Mi-a mai spus că în cazul în care va fi nevoie de o operație, aceasta nu este domeniul său, prin urmare va trebui să merg la un specialist în... retro-picior. Nicio clipă nu a dat semne că ar vrea să scape de mine, a răspuns tuturor întrebărilor mele legate de boală și astfel s-a scurs o jumătate de oră. Când am părăsit cabinetul, îndreptându-mă către biroul de primiri ca să plătesc consultația, a venit repede și a spus angajatelor:
- Doamna nu plătește, după care a dispărut în cabinet.
Am rămas uimită și am deschis ușa cabinetului, insistând să plătesc acel efort, acel timp pe care i-l răpisem cu deja două săptămâni în urmă, când făcusem programarea telefonică. Mi-a răspuns la fel de amabil și hotărât:
- Nu este cazul, pentru că nu este specializarea mea și nu ar fi deontologic să primesc plată.
Nu am putut decât să mulțumesc și să mă retrag. După câteva momente, medicul a părăsit cabinetul, s-a oprit în fața mea, mi-a oferit o carte de vizită și mi-a strâns mâna, spunându-mi că pot apela la domnia sa în caz de nevoie. Am înțeles că mă va ajuta să găsesc un medic care să se ocupe de tratamentul meu având specializarea retro-picior. Astfel, ne-am luat la revedere și a dispărut într-o mașină minusculă, numai bună să se strecoare în traficul bucureștean.
Mai rămâne de spus că m-am întors în orășelul meu de provincie cu o mare mulțumire. Nu numai pentru că, iată, tocmai am primit „o șpagă” de 200 RON de la un medic, împreună cu o descriere profesionistă a evoluției bolii, cu toate posibilitățile de recuperare, dar pentru că am văzut cu ochii mei că această specie rară nu a dispărut cu totul din România și asta mă îndreptățește să sper că vor fi cândva și mai mulți oameni printre medici...
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Într-adevăr, astfel de oameni, deşi extrem de rari, ne fac să nu ne pierdem definitiv încrederea şi speranțele în viitorul acestei țări.