Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum dispare motivația pentru un job. Ți-au făcut ochi dulci, te-au încântat și apoi te-au părăsit pentru prima ofertă ceva mai avantajoasă

companie - angajat

(Foto: Guliver/Getty Images)

Termene peste termene: sarcini cu deadline strict, proiecte cu implementare la termen fix, evenimente cu termen prestabilit, contracte cu termene ferme – printre toate jonglăm fiecare cum ne pricepem mai bine. Mai puțin cu un termen care ne dă întotdeauna de furcă – acel moment în care pe nesimțite, propria motivație pentru job-ul respectiv a expirat. De-am fi știut că există un astfel de termen…

La unii apare mai nou imediat după ce au acceptat oferta pentru job – ți-au făcut ochi dulci, te-au încântat și apoi te-au părăsit pentru prima ofertă ceva mai avantajoasă – deh, mercenariatul e în floare în țara asta. La alții apare la puțin timp dupa încheierea recrutării, prin intervalul de formare/training – nu e de mirare că mai nou, mulți dau bir cu fugiții înainte să-și exercite jobul respectiv.

La alții însă, motivația piere brusc într-o zi ce nu prevestea nimic rău, când șeful (mereu șeful – până și statisticile mărețe de HR spun asta) te-a tratat necorespunzător, ori când munca ta de ceva ani s-a dus pe apa Sâmbetei printr-o simplă schimbare de strategie prezentată regulamentar în Power Point. (Țin minte că, mai demult, în cazul meu, motivația a pierit subit și irecuperabil când așteptam un șef măreț să vină în România, o vizită cu potențial salvator pentru echipa respectivă, vizită anulată pentru că șeful măreț … nu și-a găsit locul preferat disponibil în avionul spre București).

Mai sunt și unii care au făcut un pact cu motivația pentru job-ul curent, și-au dat termene (sic!) și și-au spus „fac jobul acesta până când reușesc să promovez, ori …reușesc să-mi cumpăr casă, ori până când învăț tot ce se putea învăța” ( hai că am fabulat puțin aici, visez și eu frumos).

Dar cel mai contagios efect îl au angajații – mai ales cei în poziții de conducere, care defilează în job cu motivația expirată – ca un virus cu potențial contagios devastator. Motivație decedată, dar pachet de beneficii atât de fain! Ce mai contează că omul nu se mai simte demult pe drumul său? Creditul la bancă, educația copiilor, îngrijirea părinților trebuie să le suporte cineva. Ei sunt „martirii” neștiuți ce poartă masca prefăcutei preocupări pentru business, se dau super ocupați doar ca să mai fure un pic de timp pentru a butona rețelele de socializare sau un joc pe laptop.

Și mai sunt ei, blazații în prag de pensionare, gardienii status-quo-ului! Nimic nu se schimbă în ograda lor, nimic din ce ar putea să-i forțeze să muncească mai mult sau să mai învețe ceva. Totul trebuie să decurgă conform planului. Cui îi mai pasă de motivația în job când încă ai un job în prag de pensionare?

Nici nu am pretenția că-mi pot imagina toate scenariile în care motivația pentru rol/job ne părăsește subit, dar tare mi-aș dori să aflu și scenariile tale, măcar așa, ca schimb de experiență.

Nu ne e clar ce ne pune butonul motivației pe off, însă atunci când totuși ni se întâmplă, ar fi bine să fim vigilenți cu ceea ce simțim, ar fi decent să nu creăm un efect de contagiune nedorit în echipă, ar fi onest să ne recunoaștem nouă în primul rând că s-a dus și să nu persistăm în situația respectivă căci insist: fără de pasiune nu se nasc cariere, nu se construiesc minuni, ci doar se trăiește mediocru. Părerea mea, nu aruncați cu pietre!

Dă-ți o șansă să te regăsești pe drumul tău, acolo unde ochii îți strălucesc de pasiune, mintea plăsmuiește febrilă până târziu în noapte, acolo unde ideile prind viață și sufletul se bucură de propria-ți reinventare. Meriți asta!

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Lucrezi in Romania la salar de 25% din salarul pe aceeasi meserie oriunde altundeva in EU. Tot ce produci e vandut pe piata europeana si concurenta ta e in UK, DE sau China. Iti dai seama ca seful tau vinde mai ieftin, dar realizezi ca nu la 25% din pret, nu e chiar imbecil.
    Deci iti faci experienta cat poti pana poti pleca pe un salar calumea. Lucrezi cativa ani prin afara, iti faci o firma si apoi ajungi tu in pozitia de a trage in teapa angajatii nou intrati pe piata muncii.
    Capitalism 101.- Scopul orcarui capitalist e sa detina propria firma.
    Ideea ca poti sa faci ceva cu viata ta lucrand pentru altul nu are nici un sens.
    • Like 2
  • Mie-mi dispare brusc si ireversibil motivatia cind sint folosita si aburita/mintita. Mi s-a intimplat sa fiu si sa nu-mi dau seama, dupa care am mai imbatrinit, si nu degeaba, sper, si am fost mai atenta unde si cu cine ma adun.
    • Like 0
  • florin check icon
    Domnisoara, tie ti-era mai bine in comunism unde aveai planuri cincinale si marea satisfactie ca ai depasit norma. Pana la urma unde ne indreptam? Unde vrem sa ajungem? Acum 50 de ani lumea era speriata ca a aparut robotizarea si vom fi someri. Iaca trecura destule si lumea e tot flamanda. Apai domnisoara, munca este pedeapsa divina nicidecum vreun moft omenesc. Omenirea a tot muncit scarmanand pamantul dar venira unii de le luara si pamantul Citeste istoria angliei sa vezi cum au fost taranii fortati sa se inghesuie in orase, adu-ti aminte de cotele impuse de comunisti.
    • Like 0
  • Leo70 check icon
    Parea mea esta ca principalul motiv pentru care un angajat pleaca la alta firma este legat de salariu. Traim in capitalism (asta am ales in '89, nu?) unde totul se face cu bani: familie, casa, vacanta, etc. Faptul ca ai un sef "rau" nu este dacat o picatura - e adevarat, poate fi picatura care umple paharul. Exista pe undeva vreo statistica cati angajati competenti au plecat din cauza sefului pe un salariu mai mic? Eu cred ca foarte putini.
    • Like 1
  • Imi place acest articol. Nu stiu ce sa comentez si daca sa comentez. Dar as putea fabula asa inca 200 de pagini.
    Imi place si acest site. Deschizator de drumuri pt corporatisti plictisiti dornici de refulare :D
    • Like 1
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Povesti, asa vad eu articolul acesta.
    Lucrurile sunt clare pentru toata lumea.
    Nu inteleg de unde si de ce scoateti ideile acestea de la naftalina. Atata timp cat in Europa salariile sunt undeva la 80k (euro) pe an, iar in Romania undeva pe la 15k (euro) pe an- daca ii iei si pe astia, articolul acesta e o poveste. Ce motivatie, ce planuri, ce fantezii, cand lucrurile sunt clare ? primesc 80k (euro) pe an, iti sunt motivat pana in maduva oaselor, imi dai 15k (euro) pe an, abia astept sa te las balta si timpul il omor postand pe Republica ca sa scap de "dari" si luna asta.
    • Like 4
    • @ Dan Dan
      Scuza-ma ca imi permit dar trebuie sa te intreb: in ce lume traiesti ? Intelegi ca "80k" pe an inseamna aproape 7k lunar? Sa imi spui si mie cati primesc acest salariu si ce pozitii ocupa ei? In acest articol este vorba de angajati in general nu despre directori sau manageri in mod special. Ca idee generala ai dreptate: orice angajat,indiferent de pozitie,este motivat in primul rand de salariu dar sa nu uitam totusi de felul in care angajatul este tratat de catre cei aflati in pozitii superioare .
      • Like 0
    • @ Iustin Grama
      Vorbeste despre un salar de inginer care are ceva in cap.
      • Like 0
    • @ Ciprian Netizen
      Cam sus, totuși, dacă mă uit la UK unde inginerii seniori ajung la 45-55k lire/an.
      • Like 0
  • Un articol cool, si intradevar cateodata o pauza bine-meritata, o calatorie, un miracol si si ne indragostim, re-indragostim de-a binelea e un medicament pentru noi si pentru cei din jur.

    Cel mai greu e sa stii exact ce rol vrei sa joci, sau daca vrei sa fi artist chiar :).

    Team work cred ca e unul dintre cele mai importante elemente. Asa cred eu ... acolo simti ca 1+1=3, Si apoi vine compania cu toate cele, produsul, piata, pretul.

    • Like 0


Îți recomandăm

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult

Solar Resources

V-am spus anul trecut povestea IT-stului care a făcut o „reconfigurare de traseu” în carieră: sătul de orele pierdute în trafic în București, s-a întors „la țară”, lângă Turnu Măgurele, să facă agricultură bio.

Citește mai mult

Post Malone

A deschis turneul său european ”The Big Ass Tour” la Cluj și a spus în fața tuturor că nu a mai fost niciodată în România, dar că e „ireal” că a fost primit atât de bine aici. A vorbit cu sinceritate despre începuturile sale și despre cum i se zicea la început că va fi un „one hit wonder”. Am descoperit la Untold X un artist cu o voce foarte bună, inepuizabilă, ca o baterie cu reîncărcare rapidă: la finalul fiecărei piese părea că rămâne fără suflare. În mod neașteptat, se reîncărca în câteva zeci de secunde în care i se auzea respirația adâncă și intra cu aceeași forță în următoarea melodie. E foarte valoros Post Malone, pentru mine, revelația acestei ediții (foto: Inquam Photos / Vlad Bereholschi).

Citește mai mult
Text: Amalia Sterescu/ Voce: Florin Negruțiu
sound-bars icon