Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum dispare motivația pentru un job. Ți-au făcut ochi dulci, te-au încântat și apoi te-au părăsit pentru prima ofertă ceva mai avantajoasă

companie - angajat

(Foto: Guliver/Getty Images)

Termene peste termene: sarcini cu deadline strict, proiecte cu implementare la termen fix, evenimente cu termen prestabilit, contracte cu termene ferme – printre toate jonglăm fiecare cum ne pricepem mai bine. Mai puțin cu un termen care ne dă întotdeauna de furcă – acel moment în care pe nesimțite, propria motivație pentru job-ul respectiv a expirat. De-am fi știut că există un astfel de termen…

La unii apare mai nou imediat după ce au acceptat oferta pentru job – ți-au făcut ochi dulci, te-au încântat și apoi te-au părăsit pentru prima ofertă ceva mai avantajoasă – deh, mercenariatul e în floare în țara asta. La alții apare la puțin timp dupa încheierea recrutării, prin intervalul de formare/training – nu e de mirare că mai nou, mulți dau bir cu fugiții înainte să-și exercite jobul respectiv.

La alții însă, motivația piere brusc într-o zi ce nu prevestea nimic rău, când șeful (mereu șeful – până și statisticile mărețe de HR spun asta) te-a tratat necorespunzător, ori când munca ta de ceva ani s-a dus pe apa Sâmbetei printr-o simplă schimbare de strategie prezentată regulamentar în Power Point. (Țin minte că, mai demult, în cazul meu, motivația a pierit subit și irecuperabil când așteptam un șef măreț să vină în România, o vizită cu potențial salvator pentru echipa respectivă, vizită anulată pentru că șeful măreț … nu și-a găsit locul preferat disponibil în avionul spre București).

Mai sunt și unii care au făcut un pact cu motivația pentru job-ul curent, și-au dat termene (sic!) și și-au spus „fac jobul acesta până când reușesc să promovez, ori …reușesc să-mi cumpăr casă, ori până când învăț tot ce se putea învăța” ( hai că am fabulat puțin aici, visez și eu frumos).

Dar cel mai contagios efect îl au angajații – mai ales cei în poziții de conducere, care defilează în job cu motivația expirată – ca un virus cu potențial contagios devastator. Motivație decedată, dar pachet de beneficii atât de fain! Ce mai contează că omul nu se mai simte demult pe drumul său? Creditul la bancă, educația copiilor, îngrijirea părinților trebuie să le suporte cineva. Ei sunt „martirii” neștiuți ce poartă masca prefăcutei preocupări pentru business, se dau super ocupați doar ca să mai fure un pic de timp pentru a butona rețelele de socializare sau un joc pe laptop.

Și mai sunt ei, blazații în prag de pensionare, gardienii status-quo-ului! Nimic nu se schimbă în ograda lor, nimic din ce ar putea să-i forțeze să muncească mai mult sau să mai învețe ceva. Totul trebuie să decurgă conform planului. Cui îi mai pasă de motivația în job când încă ai un job în prag de pensionare?

Nici nu am pretenția că-mi pot imagina toate scenariile în care motivația pentru rol/job ne părăsește subit, dar tare mi-aș dori să aflu și scenariile tale, măcar așa, ca schimb de experiență.

Nu ne e clar ce ne pune butonul motivației pe off, însă atunci când totuși ni se întâmplă, ar fi bine să fim vigilenți cu ceea ce simțim, ar fi decent să nu creăm un efect de contagiune nedorit în echipă, ar fi onest să ne recunoaștem nouă în primul rând că s-a dus și să nu persistăm în situația respectivă căci insist: fără de pasiune nu se nasc cariere, nu se construiesc minuni, ci doar se trăiește mediocru. Părerea mea, nu aruncați cu pietre!

Dă-ți o șansă să te regăsești pe drumul tău, acolo unde ochii îți strălucesc de pasiune, mintea plăsmuiește febrilă până târziu în noapte, acolo unde ideile prind viață și sufletul se bucură de propria-ți reinventare. Meriți asta!

Articol preluat de pe blogul autorului

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Lucrezi in Romania la salar de 25% din salarul pe aceeasi meserie oriunde altundeva in EU. Tot ce produci e vandut pe piata europeana si concurenta ta e in UK sau DE. Iti dai seama ca seful tau vinde mai ieftin, dar realizezi ca nu la 25% din pret, nu e chiar imbecil.
    Deci iti faci experienta cat poti pana poti pleca pe un salar calumea. Lucrezi cativa ani prin afara, iti faci o firma si apoi ajungi tu in pozitia de a trage in teapa angajatii nou intrati pe piata muncii.
    Capitalism 101.- Scopul orcarui capitalist e sa detina propria firma.
    Ideea asta, cam ca poti sa faci ceva cu viata ta lucrand pentru altul, nu are nici un sens.
    • Like 2
  • Mie-mi dispare brusc si ireversibil motivatia cind sint folosita si aburita/mintita. Mi s-a intimplat sa fiu si sa nu-mi dau seama, dupa care am mai imbatrinit, si nu degeaba, sper, si am fost mai atenta unde si cu cine ma adun.
    • Like 0
  • florin check icon
    Domnisoara, tie ti-era mai bine in comunism unde aveai planuri cincinale si marea satisfactie ca ai depasit norma. Pana la urma unde ne indreptam? Unde vrem sa ajungem? Acum 50 de ani lumea era speriata ca a aparut robotizarea si vom fi someri. Iaca trecura destule si lumea e tot flamanda. Apai domnisoara, munca este pedeapsa divina nicidecum vreun moft omenesc. Omenirea a tot muncit scarmanand pamantul dar venira unii de le luara si pamantul Citeste istoria angliei sa vezi cum au fost taranii fortati sa se inghesuie in orase, adu-ti aminte de cotele impuse de comunisti.
    • Like 0
  • Leo check icon
    Parea mea esta ca principalul motiv pentru care un angajat pleaca la alta firma este legat de salariu. Traim in capitalism (asta am ales in '89, nu?) unde totul se face cu bani: familie, casa, vacanta, etc. Faptul ca ai un sef "rau" nu este dacat o picatura - e adevarat, poate fi picatura care umple paharul. Exista pe undeva vreo statistica cati angajati competenti au plecat din cauza sefului pe un salariu mai mic? Eu cred ca foarte putini.
    • Like 1
  • Imi place acest articol. Nu stiu ce sa comentez si daca sa comentez. Dar as putea fabula asa inca 200 de pagini.
    Imi place si acest site. Deschizator de drumuri pt corporatisti plictisiti dornici de refulare :D
    • Like 1
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Povesti, asa vad eu articolul acesta.
    Lucrurile sunt clare pentru toata lumea.
    Nu inteleg de unde si de ce scoateti ideile acestea de la naftalina. Atata timp cat in Europa salariile sunt undeva la 80k (euro) pe an, iar in Romania undeva pe la 15k (euro) pe an- daca ii iei si pe astia, articolul acesta e o poveste. Ce motivatie, ce planuri, ce fantezii, cand lucrurile sunt clare ? primesc 80k (euro) pe an, iti sunt motivat pana in maduva oaselor, imi dai 15k (euro) pe an, abia astept sa te las balta si timpul il omor postand pe Republica ca sa scap de "dari" si luna asta.
    • Like 4
    • @ Dan Dan
      Scuza-ma ca imi permit dar trebuie sa te intreb: in ce lume traiesti ? Intelegi ca "80k" pe an inseamna aproape 7k lunar? Sa imi spui si mie cati primesc acest salariu si ce pozitii ocupa ei? In acest articol este vorba de angajati in general nu despre directori sau manageri in mod special. Ca idee generala ai dreptate: orice angajat,indiferent de pozitie,este motivat in primul rand de salariu dar sa nu uitam totusi de felul in care angajatul este tratat de catre cei aflati in pozitii superioare .
      • Like 0
    • @ Iustin Grama
      Vorbeste despre un salar de inginer care are ceva in cap.
      • Like 0
    • @ Ciprian Netizen
      Cam sus, totuși, dacă mă uit la UK unde inginerii seniori ajung la 45-55k lire/an.
      • Like 0
  • Un articol cool, si intradevar cateodata o pauza bine-meritata, o calatorie, un miracol si si ne indragostim, re-indragostim de-a binelea e un medicament pentru noi si pentru cei din jur.

    Cel mai greu e sa stii exact ce rol vrei sa joci, sau daca vrei sa fi artist chiar :).

    Team work cred ca e unul dintre cele mai importante elemente. Asa cred eu ... acolo simti ca 1+1=3, Si apoi vine compania cu toate cele, produsul, piata, pretul.

    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult
Text: Amalia Sterescu/ Voce: Florin Negruțiu
sound-bars icon