Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Trei erori manageriale frecvente. „Angajații mei nu execută sarcinile, nu performează cum mi-aș dori, nu știu cum să mai procedez”

corporatie - intalnire

(Foto: Guliver/Getty Images)

Indiferent de câte cursuri investești în pregătirea ta managerială, adevăratul test al performanței tale ca manager vine în practica de zi cu zi când „ești scos la tablă” și trebuie să dai cu promptitudine cel mai eficient, corect, motivant, inspirațional, argumentat, documentat răspuns. Fie că vorbim de o incorectă setare a așteptărilor viitorilor candidați încă din faza de recrutare, fie că vorbim de o insuficientă clarificare a obiectivelor de performanță sau incertitudini în modul în care se măsoară succesul în job pentru fiecare membru al echipei, fie că vorbim de o slabă abilitate de delegare a sarcinilor sau o incapacitate de a formula strategii ori de a dezvolta abilitățile, talentele membrilor echipei – deci indiferent de subiectul cu care am fost scoși la tablă ca manageri – există întotdeauna o deficiență managerială ce trebuie reparată și există întotdeauna o consecință în business.

Din experiența mea profesională de douăzeci de ani, ca manager sau senior leader pe diverse echipe locale sau internaționale ori din experiența recentă ca antreprenor, extrag mai jos trei erori manageriale frecvente:

1. „Sunt loial echipei mele!” dar ce păcat că din atâta zel nu mai sunt loial față de obiectivele business-ului!

Este foarte simplu să spui „da” la toate cererile care vin de la subordonații tăi și să-ți asumi că vei merge cu jalba la proțap la top management într-un soi de demers aproape sindicalist. E mai greu însă să spui nu diverselor cereri pentru că pur și simplu din punct de vedere business, nu fac sens. E ușor să pasezi probleme pe verticală, fără să-ți asumi responsabilitatea unui „nu”, generând însă false așteptări. E chiar neprofesionist să dai vina pe șefi, adică să te poziționezi advers față de ei, din simplul motiv că îți e teamă să ai curajul opiniei. Loialitatea angajaților nu se construiește spunând da la tot ce vine dinspre aceștia – nu atunci când business-ul are de suferit, clienții au de suferit ori partenerii au de suferit. A fi selectiv, a avea curajul opiniei, a loializa prin programe ce servesc intereselor business-ului – este de dorit în orice business, chiar și când ne confruntăm cu criza de resurse actuală. Domnia angajaților – de manageri slabi cu bugete fulminante a fost creată.

2. „Angajații mei nu execută sarcinile, nu performează cum mi-aș dori, nu știu cum să mai procedez”.

Ca manageri, în business (valabil atât pentru organizații antreprenoriale cât și corporații) nu trebuie să ai niciodată așteptarea să fii iubit ca manager/leader. Această așteptare o ai față de familie sau cei apropiați ție. În business, contează performanța, capacitatea ta de a gestiona situații, de a genera rezultate, de a comunica clar strategii și obiective, de a măsura corect performanța echipei, de a oferi suport sau de a motiva. Așa că nu-ți fie teamă să adresezi direct și imediat aceste situații, nu mai prelungi inutil agonia. Când neperformanța, neexecutarea sarcinilor devine un obicei, trebuie să ne uităm atent în oglindă ca manageri – vina e întâi de toate la noi! Ai clarificat granițele relației voastre de lucru? Ce e acceptabil și ce nu e acceptabil? În ce arii ești dispus(ă) să faci compromisuri și în ce arii nu există loc de negociere? Ai delegat corect? Trasează granițe clare, explică așteptări legate de sarcină și consecințele neefectuării acesteia conform standardelor comunicate atent. Altfel te expui la un ping pong al lipsei de comunicare, al interpretărilor personale, al victimizării inutile.

3. Păi de ce să fac coaching cu echipa, ce, cu mine face cineva?”

Nu copia stilul de management al șefului tău, dacă totuși e să copiezi ceva, copiază de la cei mai buni, în rest pune-ți amprenta pe evoluția profesională a oamenilor din echipa ta, nu te înconjura de Yes Men, investește în resursele tale pentru că numai așa vei putea crește profesional la rândul tău. Coaching-ul și feedback-ul ca proces trebuie să devină un automatism, un mod de a conduce și nu o formalitate searbădă de final de an când discutați amărâta aceea de evaluare.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Articolul e un spectacol de limbaj de lemn corporarist, culminand cu expresia 'face sens'
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult