Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Trei erori manageriale frecvente. „Angajații mei nu execută sarcinile, nu performează cum mi-aș dori, nu știu cum să mai procedez”

corporatie - intalnire

(Foto: Guliver/Getty Images)

Indiferent de câte cursuri investești în pregătirea ta managerială, adevăratul test al performanței tale ca manager vine în practica de zi cu zi când „ești scos la tablă” și trebuie să dai cu promptitudine cel mai eficient, corect, motivant, inspirațional, argumentat, documentat răspuns. Fie că vorbim de o incorectă setare a așteptărilor viitorilor candidați încă din faza de recrutare, fie că vorbim de o insuficientă clarificare a obiectivelor de performanță sau incertitudini în modul în care se măsoară succesul în job pentru fiecare membru al echipei, fie că vorbim de o slabă abilitate de delegare a sarcinilor sau o incapacitate de a formula strategii ori de a dezvolta abilitățile, talentele membrilor echipei – deci indiferent de subiectul cu care am fost scoși la tablă ca manageri – există întotdeauna o deficiență managerială ce trebuie reparată și există întotdeauna o consecință în business.

Din experiența mea profesională de douăzeci de ani, ca manager sau senior leader pe diverse echipe locale sau internaționale ori din experiența recentă ca antreprenor, extrag mai jos trei erori manageriale frecvente:

1. „Sunt loial echipei mele!” dar ce păcat că din atâta zel nu mai sunt loial față de obiectivele business-ului!

Este foarte simplu să spui „da” la toate cererile care vin de la subordonații tăi și să-ți asumi că vei merge cu jalba la proțap la top management într-un soi de demers aproape sindicalist. E mai greu însă să spui nu diverselor cereri pentru că pur și simplu din punct de vedere business, nu fac sens. E ușor să pasezi probleme pe verticală, fără să-ți asumi responsabilitatea unui „nu”, generând însă false așteptări. E chiar neprofesionist să dai vina pe șefi, adică să te poziționezi advers față de ei, din simplul motiv că îți e teamă să ai curajul opiniei. Loialitatea angajaților nu se construiește spunând da la tot ce vine dinspre aceștia – nu atunci când business-ul are de suferit, clienții au de suferit ori partenerii au de suferit. A fi selectiv, a avea curajul opiniei, a loializa prin programe ce servesc intereselor business-ului – este de dorit în orice business, chiar și când ne confruntăm cu criza de resurse actuală. Domnia angajaților – de manageri slabi cu bugete fulminante a fost creată.

2. „Angajații mei nu execută sarcinile, nu performează cum mi-aș dori, nu știu cum să mai procedez”.

Ca manageri, în business (valabil atât pentru organizații antreprenoriale cât și corporații) nu trebuie să ai niciodată așteptarea să fii iubit ca manager/leader. Această așteptare o ai față de familie sau cei apropiați ție. În business, contează performanța, capacitatea ta de a gestiona situații, de a genera rezultate, de a comunica clar strategii și obiective, de a măsura corect performanța echipei, de a oferi suport sau de a motiva. Așa că nu-ți fie teamă să adresezi direct și imediat aceste situații, nu mai prelungi inutil agonia. Când neperformanța, neexecutarea sarcinilor devine un obicei, trebuie să ne uităm atent în oglindă ca manageri – vina e întâi de toate la noi! Ai clarificat granițele relației voastre de lucru? Ce e acceptabil și ce nu e acceptabil? În ce arii ești dispus(ă) să faci compromisuri și în ce arii nu există loc de negociere? Ai delegat corect? Trasează granițe clare, explică așteptări legate de sarcină și consecințele neefectuării acesteia conform standardelor comunicate atent. Altfel te expui la un ping pong al lipsei de comunicare, al interpretărilor personale, al victimizării inutile.

3. Păi de ce să fac coaching cu echipa, ce, cu mine face cineva?”

Nu copia stilul de management al șefului tău, dacă totuși e să copiezi ceva, copiază de la cei mai buni, în rest pune-ți amprenta pe evoluția profesională a oamenilor din echipa ta, nu te înconjura de Yes Men, investește în resursele tale pentru că numai așa vei putea crește profesional la rândul tău. Coaching-ul și feedback-ul ca proces trebuie să devină un automatism, un mod de a conduce și nu o formalitate searbădă de final de an când discutați amărâta aceea de evaluare.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Articolul e un spectacol de limbaj de lemn corporarist, culminand cu expresia 'face sens'
    • Like 0


Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

sustinatori calin georgescu

Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României. Orbire, îngustime, nepăsare. (În imagine, susținători ai lui Călin Georgescu, la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor/ foto: Inquam Photos/ George Călin)

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult