Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Trei erori manageriale frecvente. „Angajații mei nu execută sarcinile, nu performează cum mi-aș dori, nu știu cum să mai procedez”

corporatie - intalnire

(Foto: Guliver/Getty Images)

Indiferent de câte cursuri investești în pregătirea ta managerială, adevăratul test al performanței tale ca manager vine în practica de zi cu zi când „ești scos la tablă” și trebuie să dai cu promptitudine cel mai eficient, corect, motivant, inspirațional, argumentat, documentat răspuns. Fie că vorbim de o incorectă setare a așteptărilor viitorilor candidați încă din faza de recrutare, fie că vorbim de o insuficientă clarificare a obiectivelor de performanță sau incertitudini în modul în care se măsoară succesul în job pentru fiecare membru al echipei, fie că vorbim de o slabă abilitate de delegare a sarcinilor sau o incapacitate de a formula strategii ori de a dezvolta abilitățile, talentele membrilor echipei – deci indiferent de subiectul cu care am fost scoși la tablă ca manageri – există întotdeauna o deficiență managerială ce trebuie reparată și există întotdeauna o consecință în business.

Din experiența mea profesională de douăzeci de ani, ca manager sau senior leader pe diverse echipe locale sau internaționale ori din experiența recentă ca antreprenor, extrag mai jos trei erori manageriale frecvente:

1. „Sunt loial echipei mele!” dar ce păcat că din atâta zel nu mai sunt loial față de obiectivele business-ului!

Este foarte simplu să spui „da” la toate cererile care vin de la subordonații tăi și să-ți asumi că vei merge cu jalba la proțap la top management într-un soi de demers aproape sindicalist. E mai greu însă să spui nu diverselor cereri pentru că pur și simplu din punct de vedere business, nu fac sens. E ușor să pasezi probleme pe verticală, fără să-ți asumi responsabilitatea unui „nu”, generând însă false așteptări. E chiar neprofesionist să dai vina pe șefi, adică să te poziționezi advers față de ei, din simplul motiv că îți e teamă să ai curajul opiniei. Loialitatea angajaților nu se construiește spunând da la tot ce vine dinspre aceștia – nu atunci când business-ul are de suferit, clienții au de suferit ori partenerii au de suferit. A fi selectiv, a avea curajul opiniei, a loializa prin programe ce servesc intereselor business-ului – este de dorit în orice business, chiar și când ne confruntăm cu criza de resurse actuală. Domnia angajaților – de manageri slabi cu bugete fulminante a fost creată.

2. „Angajații mei nu execută sarcinile, nu performează cum mi-aș dori, nu știu cum să mai procedez”.

Ca manageri, în business (valabil atât pentru organizații antreprenoriale cât și corporații) nu trebuie să ai niciodată așteptarea să fii iubit ca manager/leader. Această așteptare o ai față de familie sau cei apropiați ție. În business, contează performanța, capacitatea ta de a gestiona situații, de a genera rezultate, de a comunica clar strategii și obiective, de a măsura corect performanța echipei, de a oferi suport sau de a motiva. Așa că nu-ți fie teamă să adresezi direct și imediat aceste situații, nu mai prelungi inutil agonia. Când neperformanța, neexecutarea sarcinilor devine un obicei, trebuie să ne uităm atent în oglindă ca manageri – vina e întâi de toate la noi! Ai clarificat granițele relației voastre de lucru? Ce e acceptabil și ce nu e acceptabil? În ce arii ești dispus(ă) să faci compromisuri și în ce arii nu există loc de negociere? Ai delegat corect? Trasează granițe clare, explică așteptări legate de sarcină și consecințele neefectuării acesteia conform standardelor comunicate atent. Altfel te expui la un ping pong al lipsei de comunicare, al interpretărilor personale, al victimizării inutile.

3. Păi de ce să fac coaching cu echipa, ce, cu mine face cineva?”

Nu copia stilul de management al șefului tău, dacă totuși e să copiezi ceva, copiază de la cei mai buni, în rest pune-ți amprenta pe evoluția profesională a oamenilor din echipa ta, nu te înconjura de Yes Men, investește în resursele tale pentru că numai așa vei putea crește profesional la rândul tău. Coaching-ul și feedback-ul ca proces trebuie să devină un automatism, un mod de a conduce și nu o formalitate searbădă de final de an când discutați amărâta aceea de evaluare.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Articolul e un spectacol de limbaj de lemn corporarist, culminand cu expresia 'face sens'
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult