Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cum e atunci când muzica ajunge în hale, berării, magazine, ateliere, cetăți, tipografii, librării

Classic Unlimited

Muzică clasică într-o hală industrială. Într-o berărie. Într-un atelier de reparații auto-moto. În tipografie. În cetate. În librărie. Într-un magazin de biciclete. În birou. Sunt locuri unde ne trăim viața de zi cu zi, fie că așteptăm ceva - repararea mașinii, copiile xerox – fie că de aici cumpărăm, muncim ori ne destindem.

Dar cum ar fi dacă muzica clasică ar ajunge și în astfel de locuri - normale pentru viața noastră cotidiană -, dar atipice pentru concerte Chopin, Toduță, Liszt și Mussorgski?

Asta e provocarea pe care ne-am asumat-o noi, cei din echipa Fapte, pentru finalul anului 2017. Un an în care am produs și organizat festivaluri în parcuri, poieni, pe străzi și în săli de spectacole, cântări la groapa de gunoi a Clujului, dar și reprezentații stradale și zeci de alte evenimente, toate culturale. 

Pentru finalul de an am păstrat ceva…inedit, dar și provocator: Classic Unlimiteed. Ducem muzica clasică în locuri neconvenționale din mai multe orașe din țară și invităm oamenii din jur să observe cum se schimbă experiența lor în funcție de locul unde se ține concertul.

(Foto: Cristoph Reith)

Alături de noi îl avem pe pianistul Bogdan Vaida, stabilit în Germania de ani buni și unde a început proiectul Klassic Mittendrin, din care e inspirat al nostru Classic Unlimited.

Primul concert a fost joi, 26 octombrie, la Iași, într-o fostă hală industrială, hala Moldomobila. O hală imensă, fost spațiu de producție pe care oamenii ambițioși de la Teatru Fix și-au propus să-l transforme în spațiu cultural. Am ajuns aici, ne-am pus pe șters tona de praf, pe aranjat, încălzit (cât s-a putut) hala, am condimentat cu un pian, scaune și am dat start turneului. Le-am vorbit oamenilor despre inițiativa noastră, despre faptul că intrarea e liberă, iar dacă vor, ne pot susține cu ce sumă doresc ei, dar asta la final sau la pauză, când văd/aud ce a ieșit.

(Foto: Cristoph Reith)

Primul concert a fost așa de spectaculos că abia am putut adormi, asta deși aveam ceva oboseală acumulată. Entuziasmul acela pe care l-am împărtășit cu participanții, oameni care au venit spre noi cu propuneri și idei, toate astea ne-au făcut să ne mobilizăm și mai tare pentru următoarele concerte.

Iar al doilea a fost la Bistrița, marți, 31 octombrie, într-o berărie. Ajungem apoi în cetatea Alba Carolina din Alba Iulia, în Cărturești Carusel în București, în magazinul Pegas din Timișoara și în service-ul auto-moto Autoworld Audi, tipografia Daisler Print House și biroul Fapte din Cluj-Napoca.

Turneul e abia la început. Iar dacă vrei să fii parte din experiență ori poate vrei să ne propui să organizăm la tine în firmă, instituție sau centru un concert, ne găsești pe www.classicunlimited.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Filarmonica din Timişoara face asta de ani buni şi cu succes. Au concertat inclusiv în unitatea militară, printre TAB-uri. Mi-aş fi dorit să fi putut ajunge când au concertat în peştera Româneşti. Dar, ţinând seama că nu sunt "la prima abatere", sper să am şansa asta în viitor.
    • Like 0
  • Cu muzica e mai simplu să pătrunzi dar să pătrunzi cu o carte a devenit aproape imposibil pentru că lumea nu mai citește. Așa cum ganterele(de exemplu) sunt importante pentru formarea mușchilor așa cartea, cititul sunt mai mult decât importante pentru ”mușchii” dezvoltării creierului, a puterii de a raționa.
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult