Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum ne-am îmbolnăvit. În al 12-lea ceas, Europa se trezește în pat cu dușmanul și nu înțelege de ce a ajuns acolo

Paturi covid China

Foto: Guliver Getty Images

La câţiva ani de când Samuel Huntington publica „Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale”, avioanele deturnate, conduse de fundamentalişti islamici, prăbuşeau Turnurile Gemene şi confirmau previziunile acestuia. Civilizaţia occidentală se ciocnea brutal cu lumea islamică, ale cărei extremisme crescuseră tăcut, în umbra cenzurii regimurilor autocrate ale Orientului Mijlociu, majoritatea dintre ele laice şi ameninţate, la rându-le, de credinţa imamilor sunniţi hrăniţi de banii serviciilor secrete care îngropaseră URSS-ul în munţii Afganistanului cu ajutorul mujahedinilor.

De două decenii, principalul inamic pentru liniştea Europei şi a Statelor Unite au fost extremiştii purtaţi spre sacrificiu de cuvintele răstălmăcite ale Profetului. Atentatele din capitalele noastre, războaiele crunte care aduceau pe plajele Italiei şi ale Greciei bărcile ticsite de migranţi care nu se puteau integra în societatea ordonată a Occidentului, organizaţiile teroriste care ameninţau să scalde în sânge oraşele creştine, veneau să confirme teoria lui Huntington: Occidentul nu era atotputernic, ci se ciocnea violent de Islamul retrograd care îşi dorea să impună credinţa sa întregii lumi libere, dar mai ales celei creştine.

În timp ce resurse bugetare imense erau direcţionate către războaiele Orientului Mijlociu, iar serviciile secrete combăteau atacurile informaţionale şi ingerinţele Rusiei în jocurile democratice ale Europei şi Statelor Unite, o altă civilizaţie, de această dată reprezentată de un singur stat, avansa insidios înspre apus.

Nevoia de mână de lucru ieftină pentru manufacturile europene şi americane au condus companiile noastre înspre Asia. Nevoia de valută, de investiţii, de locuri de muncă, au determinat China comunistă, de altfel, o societate totalitară, să devină gazda perfectă pentru fabricile care se închideau în Franţa, în Marea Britanie, Italia sau Germania, pentru a produce ieftin, fără obligaţii de mediu, contribuţii salariale şi impozite la nivelul celor occidentale, de la jucării colorate, până la turbine electrice. China s-a ridicat fulminant exploatându-şi cetăţenii, dar şi utilizând investiţiile occidentale şi know-how-ul acestora. Evident, în scurt timp, s-a remarcat prin furtul de proprietate intelectuală, prin spionaj industrial masiv, dublate însă printr-o inteligentă transpunere a noilor tehnologii şi informaţii în produsele şi serviciile oferite de companiile sale sub branduri proprii. În ciuda acestor probleme, încet, producţia mondială de bunuri a devenit dependentă de fabricile chineze. Actuala pandemie ne-a demonstrat că suntem capabili să producem în Uniunea Europeană foarte puţin din cele necesare sistemului sanitar. Să nu mai amintim de automotive ori subansamble şi materii prime pentru celelalte industrii.

Odată ce finanţele publice chineze au înregistrat excedente, acestea au fost destinate susţinerii propriilor companii şi a achiziţiilor strategice în străinătate, în contradicţie cu regulile de bună practică ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Cum fluxurile de bani chinezeşti nu erau condiţionate de respectarea drepturilor omului sau de transparenţa în utilizarea lor, din contră, corupţia oficialilor din ţările gazdă facilitând subordonarea faţă de funcţionarii lipsiţi de scrupule ai Beijingului, multe ţări din Africa şi Asia au devenit încet, „colonii” chineze. Companiile comuniste au achiziţionat drepturi de exploatare a resurselor naturale, au ridicat porturi şi au purces la construirea infrastructurii rutiere şi feroviare în schimbul dreptului de exploatare a acestora. Au achiziţionat imense suprafeţe agricole a căror producţie e destinată hrănirii populaţiei sale de aproape un miliard şi jumătate de cetăţeni.

Deşi China s-a remarcat prin „modestie” şi diplomaţie în relaţiiile internaţionale, dezvoltarea unor capacităţi militare de ultimă generaţie şi tendinţele sale expansioniste regionale au determinat administraţia Obama să declare că interesele americane balansează dinspre Orientul Mijlociu înspre Orientul Îndepărtat. Succesorul său, Donald Trump, a continuat politica împotriva tendinţelor hegemonice chineze în stilul caracteristic, cu taxe vamale şi declaraţii belicoase pe twitter.

În preziua apariţiei coronavirusului, expansiunea Chinei atinsese deja Europa, care se afla la capătul Noului Drum al Mătăsii construit de noul Împărat Xi: achiziţia unor facilităţi portuare, a unor branduri cunoscute, investiţiile în statele UE cu mari deficite bugetare, crearea unor „capete de pod”, cum ar fi Serbia. O politică înţeleaptă, mercantilă, construită cu tenacitate şi fundată pe învăţăturile războinice ale lui Sun Tzu.

Ceea ce s-a întâmplat în aceste luni nefireşti ale lui 2020 ar trebui să fie suficient pentru a ne alunga vălul cu privire la intenţiile Chinei şi la noua confruntare ce se anunţă între cele două civilizaţii: Occidentul şi China comunistă. Nu are importanţă dacă noul virus s-a transmis de la vreun animal din pieţele infecte ale Chinei (nu ar fi prima oară când se întâmplă asta) sau a fost „scăpat” din laboratorul de tip P4 din Wuhan. Modul în care guvernul de la Beijing a înţeles să trateze criza apărută, ascunderea evidenţelor, minciunile difuzate în spaţiul public, pumnul în gură aplicat medicilor, utilizarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii – prin directorul său, de fapt, marioneta Beijingului care a parazitat deja unele dintre organizaţiile internaţionale pentru a le folosi în propriul interes – pe post de agent de marketing al „implicării” şi „seriozităţii” Chinei demonstrează ameninţarea pe care Beijingul o reprezintă pentru o lume interconectată şi devenită „mică” datorită schimburilor comerciale frenetice şi tehnologiei.

Să fim sinceri: valorile occidentale nu vor fi împărtăştie niciodată de China. Importanţa pe care civilizaţia occidentală o acordă individului, domniei legii, echităţii şi libertăţii, pe care le revendicăm de la „epoca de aur” a Atenei lui Pericle, nu îşi va găsi ecou în civilizaţia sinică, unde predomină obedienţa şi supremaţia statului asupra individului. Iar sistemul autoritarist de la Beijing nu face altceva decât să crească clivajul dintre cele două lumi. Şi tendinţele expansioniste, dorinţa de a domina întreaga lume, firească până la urmă pentru o naţiune cu asemenea resurse umane şi economice, necesitatea unui dictator de a-şi confirma constant puterea în faţa supuşilor prin realizări mereu surprinzătoare fac iminentă „ciocnirea” acută dintre cele două civilizaţii.

Pe cei care (încă) mai laudă China, acuzând guvernele europene că le limitează abuziv drepturile constituţionale şi distribuind fake news-uri pe aceste teme, îi rog să verifice soarta medicilor chinezi care au încercat să-şi avertizeze colegii şi autorităţile despre apariţia noului coronavirus şi pe urmă să-şi imagineze în ce stare s-ar găsi daca ar fi distribuit vreo ştire inventată împotriva guvernului de la Beijing din faţa unui calculator localizat în Wuhan, de exemplu, aşa cum fac, liberi, din Bucureşti sau Berlin. Iar celor mai în vârstă le propun să-şi amintească „libertatea” de a-şi exprima nemulţumirile când Partidul lua curentul seara sau când improvizau calorifere şi radiatoare pentru a încălzi cămăruţele în care culcau copiii.

Un alt amănunt trist a relevat actuala criză sanitară: nici măcar Uniunea Europeană nu a fost în stare să coordoneze strategiile statelor sale, fiecare acţionând pe cont propriu, blocând graniţe şi ajungând la evitarea în ultima clipă a scandalurilor inter-state pentru materialele sanitare. Abordarea „statală” a crizei a dat apă la moară suveraniştilor: soluţiile aparţin fiecărui stat în parte, suntem singuri în faţa pericolelor majore. Da, singuri, naţiuni mândre, care nu vor fi cedat o parte a suveranităţii, vom fi fără indoială înfrânţi în marea „ciocnire” care deja se poartă cu mijloace neconvenţionale. 

Speranţa unei lumi globale care împărtăşeşte ideile noastre democrate, dornică să renunţe la autoritarisme, abuzuri, să acorde preeminenţa legii, s-a risipit, cel puţin pentru o vreme, atât timp cât nici statele Uniunii nu au reuşit să acţioneze laolaltă, ci individual. Trebuie să ne gândim rapid cum vom acţiona pentru „a strânge rândurile” pentru o Uniune cât mai eficientă şi pentru un Occident care să funcţioneze coerent şi care să iradieze valorile sale mai întâi în spaţiul din proximitatea sa şi doar pe urmă să îl „exporte” la nivel global.

Un moment de sinceritate nu strică. Dacă vedem cum am denumit regiunile limitrofe, vom descoperi europocentrismul care a dominat ultimele secole. Pasul următor ar fi să scotocim în camera copiilor şi să căutăm un glob pământesc sau măcar să deschidem o hartă a Pământului pe google.

Europa de la apus de Marea Neagră pare doar o peninsulă insignifiantă a imensei Asii. Chiar dacă puterea sa economică cumulată nu este cu nimic inferioară Chinei ori SUA, puterea sa militară este mult inferioară acestora din urmă. Cu un sistem de luare a deciziilor complicat, cu state care acţionează centrifug în interiorul său, cu o populaţie îmbătrânită şi un spor demografic negativ în lipsa imigraţiei, obişnuită a sta sub umbrela de apărare a NATO şi a Statelor Unite, cu un establishment care trebuie să plătească sume importante statelor mediteraneene pentru a nu permite emigranţilor să ajungă în număr mare la graniţele sale, riscând altfel colapsul politic, cu Marea Britanie căzută în braţele populiştilor, incapabilă să pacifice ţări din spaţiul său limitrof (Libia este unul din nefericitele exemple), Uniunea Europeană a jucat cartea puterii sale economice, a tratatelor comerciale încheiate unul după altul. Însă, când se ascut săbiile, negustorii vor fi esenţiali ambelor tabere, doar că nu vor juca un rol central în evenimentele care se desfăşoară cu repeziciune. Ar fi trist să jucăm rolul bogatelor republici italiene din perioada Renaşterii ale căror nave brăzdau Mediterana, ai căror artişti şi cărturari luminau întunericului sfârşitului de Ev Mediu, dar care puteau face doar jocuri politice minore şi aranjamente de culise.

Pandemia ne-a pus brutal în faţă oglinda de care aveam nevoie. E necesară o integrare mai profundă, e necesar a acţiona unitar. Economic, avem nevoie de redeschiderea facilităţilor de producţie, chiar cu costuri mai ridicate, şi de a urma exemplul SUA în aplicarea unor taxe vamale ţărilor care mimează democraţia şi liberul schimb. Să ne concentrăm resursele economice şi diplomatice pentru a ne apropia mai mult statele din proximitatea geografică. Să ne protejăm investiţiile strategice. Să investim în cercetare, tehnologie şi armată. Dar cred că avem decidenţi politici care ştiu foarte bine ce au de făcut, trebuie doar să aibă curajul de a schimba paradigma.

O putem face singuri? Nu. Statele Unite sunt liderul mondial, chiar dacă ne place sau nu. China, încercând să devină liderul lumii actuale, trebuie să provoace SUA. Locul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste din anii Războiului Rece e luat acum de China comunistă. Atunci, Occidentul a învins Estul dovedind unitate. Pentru a nu ajunge în situaţia URSS, China va trebui să distrugă monolitul occidental care are deja sumedenie de fisuri. Aşa că, pentru moment, China curtează Uniunea noastră. După posibila lună de miere, ne vom trezi într-un mariaj abuziv şi nu vom mai avea cui să ne plângem. De fapt, bogaţii Chinei vor avea nevoie întotdeauna de a-și cumpăra case de vacanţă în Toscana sau Roma, vor avea nevoie de relaxare pe plajele presărate cu ruinele Greciei antice, de vinurile franţuzeşti, de muzeele şi capodoperelor europene. Deja multe dintre localurile Veneţiei istorice sunt în proprietatea unor resortisanţi ai Beijingului. Iar, pentru a păstra aparenţele, va avea nevoie de angajaţi care să vorbească italiana şi să curteze clienţii, de somelieri care să le vorbească limba cu accent parizian şi de artişti care să transpună magistral marile realizări ale liderilor comunişti.

Din păcate, unitatea transatlantică pare blocată de aroganţa şi cabotinismul Casei Albe, care dă impresia a fi declarat război însăşi aliaţilor săi. Probabil că un om de afaceri occidental, ajuns în cea mai înaltă funcţie publică, nu are de ce să fi studiat Arta războiului lui Sun Tzu. Totuşi, poate că, dincolo de figura esenţială pe care preşedintele o are în politica SUA, obiectivismul profesioniştilor din administraţia americană şi a alegătorilor va conduce, în cele din urmă, la poziţionarea corectă a Statelor Unite faţă de aliatul său de dincolo de Atlantic. Iar zâmbetele şi verticalitatea profesorului Antonio Fauci la auzul enormităţilor declarate de preşedintele său ne fac să sperăm că raţiunea clamată de Platon şi Aristotel va învinge încă o dată în numele democraţiei care s-a născut pe ţărmurile însorite ale Mediteranei.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pe langa verificarea sortii medicilor, lumea poate cauta si soarta lui Chen Qiushi, cel care a documentat evenimente din Wuhan si este disparut de 89 de zile.
    • Like 0
  • Stimate dl Adrian Stepan, sunt întru totul de acord cu articolul dvs. și sper să devină gândire de masă, E cam târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Cu un singur lucru nu sunt de acord și anume cu Utilizarea inteligentă a tehnologiilor pentru a produce sub branduri proprii. Lăsați singuri chinezii nu pot să facă nici un ac de siguranță sau o perie de WC care să funcționeze. Dacă doriți pot să vă trimit câte un exemplar din fiecare. Pot să vă trimit, de asemenea, o telecomandă cumpărată azi (la magazin puteai să alegi între chinezești și chinezești) care nu a mers nici când am desigilat pachetul. Și multe alte obiecte chinezești sub branduri proprii care nu au funcționat nici când au ieșit de pe banda de montaj. Și eu aș prefera să dau bani în plus să cumpăr lucruri din UE, America. Vorba ceea - sunt prea sărac ca să cumpăr lucruri ieftine. Dar cum pot fi convinși cât mai mulți cumpărători de acest adevăr?
    • Like 2
    • @ Stroe Adriana
      Gr Mihai Gr Mihai check icon
      Povestea cu bunuri proaste s-a fumat de mult, chinezul iti produce de cat platesti. Au si bunuri de lux, trainice dar sunt mai scumpe (insa mai ieftine ca echivalentul occidental), iar ca raport performanta/pret nu ii intrece nimeni.
      China a depasit USA la numarul de patente internationale. Chinezii pot sa iti faca aproapte orice, exact invers USA si Europa au uitat cam cum naiba sa produci ceva.
      • Like 0
  • Să fim sinceri: valorile occidentale nu vor fi împărtăştie niciodată de China. Importanţa pe care civilizaţia occidentală o acordă individului, domniei legii, echităţii şi libertăţii
    europa prin sd si renew a renuntat pe fond la aceste deziderate. europa a luat-o pe drumul socialismului cu fata umana. a parasit acele valori ce au ridicat-o dupa ww2. natiuni intregi ale europei si-au metamorfozata identitatile nationale in unele abstracte trimitand europa la cele mai mici potentiale etice si morale si la cele mai inalte cote consumeriste si nelucrative. china doar a profitat de acestea. multinationalele europene ce anul trecut targhetau piata chineza atit cu productia cat si cu vanzarea, dupa cateva luni de la inchiderea evenimentului covid vor trage o concluzie sadica, anume ca piata de munca europeana nu se poate adapta la exigentele de profit precovid si nu vor dorii sa isi scada marjele de profit. iar china le va oferii piata de munca sclavagista si dispusa la sacrificii umane indiferent de epidemie. multinationalele nu vor dorii schimbaa acestei paradigme. iar europa nu doreste o nationalizare socialista a multinationalelor ci numai un socialism de mase. practic vom intra in fascismul cu fata umana.
    • Like 0
    • @ Cristian Mercea
      Gr Mihai Gr Mihai check icon
      Indienii, africanii si sud americanii au fost asa de impresionati de legea, echitatea si libertatea occidentala incat au spus "gata, pana aici, inapoi la voi acasa cu libertatea si echitatea". Da au trebuit sa lupte pentru asta ca occidentalii tot voiau sa le bage echitatea si libertatea pe gat.

      Bine macar ca avem in UE un socialism de mase, curge cu pomeni pentru mase, nimic pentru bogati :) Odoacru era probabil la fel de amuzant ca mine de fumurile civilizatilor vremii :)
      • Like 0
  • Gr Mihai Gr Mihai check icon
    Ca sa aplic putina filozofie asiatica, principalul inamic al occidentalilor nu este extern, ci intern. Numai daca compari fetele premierilor, presedintilor, etc actuali cu cei de pe la 1890 de exemplu nu are cum sa nu te apuce jalea.
    • Like 0
  • Cri check icon
    SUA pare deocamdata decisa sa prioritizeze propriile sale interese, dupa ce zeci de ani de la al doilea razboi mondial, a sprijinit politic, militar si financiar prosperitatea si democratia vest-europeana, alegandu-se in schimb cu critici si reprosuri meschine tocmai din partea celor pe care i-au ajutat sa-l invnga pe Hitler iar apoi sa reziste si in fatza Rusiei comuniste.
    Rusia va ramane inamicul ideologic al democratiilor occidentale.
    China nu este propriu-zis un inamic al Vestului, din simplul motiv ca, spre deosebire de musulmani, filozofia politica si religioasa a Chinei nu identifica Occidentul ca pe un inamic.
    Pentru chinezi, civilizatia occidentala nu este considerata drept inamica, ci pur si simplu nepotrivita cu mentalitatile lor.
    China nu vrea sa cotropeasca sau sa converteasca Vestul, vrea doar banii lumii democratice si nimic altceva, iar principala lor modalitate da a avea acesti bani este sa copieze si sa contrafaca bunurile si tehnologia apusene.
    Insa cel mai feroce dusman al lumii civilizate ramane Islamul, a carui mentalitate, politica si religioasa identifica Occidentul drept principalul inamic al Profetului. Occidentul trebuie, in viziunea islamicilor, sa fie lichidat cu orice pret; iar daca islamicii nu au nicio sansa militara sau economica in lupta cu Vestul, terorismul si infiltrarea musulmanilor in lumea vestica ( asa-zisii refugiatzi ) au devenit principalele arme ale Jihadului lor anti-occidental.
    In concluzie, eu nu m-as teme prea mult de China, si nici de Rusia ( cu rusii, prin legaturi economice mai inteligente si mai echilibrate, se poate totusi negocia cate ceva ), ci lumea islamica.
    Cel putin pana acum, teroristii care au asasinat mii si mii de occidentali nu au provenit din Rusia ( cecenii nu sunt rusi, ci islamici ) sau din China, ci din lumea araba. Nu Rusia sau China proclama "moartea Occidentului" pe toate canalele, ci islamicii.
    • Like 0
  • Corect dar fără ieșire. USA și Europa nu pot face alianță eficientă nici împotriva Chinei nici împotriva Islamului. Interesele lor nu sunt comune politic, filozofic sau economic. In momentul de fata India este in conul de umbra a Chinei doar pentru ca China se manifesta mai agresiv și mai “centralizat”. Dintr-o confruntare cu China, Europa va ieși suficient de șifonată pentru o eventuala confruntare cu India. Ar urma Islamul. Nu pare a exista un viitor foarte luminos pentru acest continent mic, foarte divers și mercantil constituit. Rusia un alt obstacol care face tot felul de alianțe și agresiuni bizare doar pentru a-și așterne puțin asfalt sub picioarele de lut așteaptă un moment prielnic pentru o mișcare rapida și letala. Pentru Europa nu exista o posibilitate de hegemonie ci doar o lupta de rezistența, o lupta corodata de ideea unui democratism depășit istoric și tehnologic. Dar “incercarea moarte nu are”. Apropos, ce are Europa de oferit restului populației mondiale?
    • Like 0
    • @ Alex Bacall
      Parerist check icon
      Ultima întrebare e cumva retorica sau pe bune?
      Ce are de oferit China, India sau Rusia restului lumii?
      • Like 1
    • @ Alex Bacall
      Delia MC Delia MC check icon
      Nu foarte mult iar hegemonia n-o prea interesează. A ajuns, sper, la înțelepciune: fiecare popor trebuie să lupte pentru ce vrea, iar nu să primească de-a gata si nici băgat pe gât. Democrație cu forța nu se poate.
      Are însă de oferit sieși.

      • Like 1
  • Cine deţine exploatările de tantal deţine tot. Restul nici nu mai contează!
    • Like 0
    • @ Ioana Andrea Diaconu
      check icon
      Sau mai degrabä, cine deține exploatările de täntäläi...
      • Like 1
  • Idealisme. Soarta noastra se pregateste prin pierderea timpului, daca liderii vestului mai stau mult sa se gandeasca....
    Pana una alta nu aflam nimic clar, nici medical vorbind, nici strategic. E o confuzie datatoare de frisoane. Totusi, sa speram ca va fi gasita o solutie de impacare, prin negociere SERIOASA, intre est si vest. Toti avem nevoie unii de altii.
    • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    Corect până la: "multe dintre localurile Veneţiei istorice sunt în proprietatea unor resortisanţi ai Beijingului. Iar, pentru a păstra aparenţele, va avea nevoie de angajaţi care să vorbească italiana şi să curteze clienţii, de somelieri care să le vorbească limba cu accent parizian şi de artişti care să transpună magistral marile realizări ale liderilor comunişti". Veneția o fi ea turistică și primitoare, însă o societate cvasi-închisă: din câte știu, legea nu permite unuia care nu locuiește acolo să cumpere o locație. Case de vacanță nu se permit, nici chiar italienilor: ai o proprietate în Veneția, locuiești acolo. Altfel era plin demult cu arabi ori chinezi bogați iar prima limbă ar fi fost demult alta decât italiana. Datoria autorului era să se informeze, articolul de altfel excelent, pierde exact din cauza unei informații neverificate.
    • Like 1


Îți recomandăm

iziBAC

„Am primit mesaje după ultima sesiune de Bac, pe unul dintre ele chiar l-am postat. Era o fată care nu a putut să se pregătească pentru biologie și a învățat la această materie doar cu iziBAC și în contextul acesta a luat 9.20”, povestește Adrian Stratulat.

Citește mai mult

RacketPal

„Două luni am făcut research, am vorbit cu peste 500 de oameni. I-am găsit pe grupuri de Facebook, m-am dus la terenuri. Am făcut un sondaj și peste 70% aveau aceeași problemă ca și noi”, spune unul dintre fondatori.

Citește mai mult