Cum recunoști un analfabet funcțional?

Foto: Guliver/ Getty Images

Analfabeții funcțional sunt printre noi, ei nu stau izolați în sate colorate, uitate de timp și de infrastructură. Analfabeții funcțional lucrează în administrațiile urbane, în companiile multinaționale sau sunt mici întreprinzători privați. Ei sunt prezenți și activi pe facebook, pe insta sau pe Tinder.

E plin de analfabeți funcțional în jurul nostru, cu toții am cunoscut o grămadă, în familie, la școală, la liceu sau la facultate, la țară, prin cartiere, prin vacanțe sau pe la televizor. Unii ne-au rașchetat parchetul, alții ne-au ondulat părul, unii ne-au controlat biletele, iar alții ne-au condus țara, făcând parte din parlament sau guvern.

Jumătate dintre români sunt analfabeți funcțional. Cel mai cunoscut dintre ei este Bulă, cel pe care îl știm. Cu toții am fost cu el în clasă.

Definiția uzuală a analfabetismului funcțional este incapacitatea de a înțelege ideea unei povești. Adică e atunci când citești un articol în ziar și nu înțelegi ce vrea să spună autorul. Astfel, diferența între un analfabet și un analfabet funcțional este că analfabetul nu știe literele. Asemănarea este că niciunul nu înțelege cam nimic din seria de semne dintr-un paragraf, precum acesta, chiar dacă analfabetul funcțional îl poate citi, respectiv poate pronunța sunetele aferente silabelor din text. Conținutul propriu-zis de idei al unui text este inaccesibil ambelor categorii de analfabeți. 

În funcție de capacitatea lor de a înțelege și de a exprima concepte logice, oamenii pot fi încadrați pe câteva niveluri de performanță cognitivă.

Nivelul 1, cel inferior, îl reprezintă analfabeții, adică cei care nu știu să citească. Surse de informare pentru ei sunt astăzi destule (radio și TV, întrucât pentru youtube tot trebuie să știe literele) însă accesul direct la informație le este practic imposibil. Analfabeții sunt asociați handicapaților culturali.

Nivelul 2 sunt cei pe care îi numim convențional analfabeți funcțional. Ei știu să citească, uneori pot să memoreze și să reproducă ceea cea au citit, însă nu reușesc să înțeleagă conținutul de idei din text.

Nivelul 3 sunt tot analfabeți funcțional dar deghizați de o nuanță fină. Sunt cei care înțeleg ideile din text însă nu sunt capabili să le coreleze cu experiențe anterioare sau cu viața curentă. Astfel, conținutul de idei, deși înțeles teoretic, nu poate fi folosit ca resursă într-o întreprindere viitoare.

Nivelul 4, cel de unde analfabeții funcțional nu prea mai sunt incluși, conține indivizii care nu sunt capabili să formuleze idei proprii, însă reușesc să-și însușească cu temeinicie ideile altora (mentori, profesori sau politicieni).

Nivelul 5, mai degrabă o subcategorie a nivelului 4, îi reprezintă pe cei care, deși dezvoltă idei proprii, sunt incapabili să le exprime. Mai pot fi numiți analfabeți funcțional creativi.

Nivelul 6, ceilalți, deștepții, crema-lumii sau cum vrem să le spunem. Ei sunt cei care știu să citească, înțeleg ideile dintr-un text (sau orice altă formă de conținut informațional), sunt capabili să le reproducă sau să le coreleze cu viață reală. În plus, dezvoltă idei proprii și sunt capabili să le exprime și să le argumenteze.

Nu este cert unde se trage linia corigenței la analfabetism funcțional sau dacă este nevoie să se tragă vreo linie. Însă este cert că analfabeții funcțional sunt victimele ineficienței sistemelor naționale de educație. Ei sunt cei care nu înțeleseseră adunările, atunci când s-a trecut la înmulțiri. La maturitate, ei devin un cost social mai mare pentru comunitate decât un cetățean instruit. Totuși, ei sunt capabili să funcționeze în comunități mici, cu puține reguli sociale. Pot învăța o meserie, cum ar fi condusul mașinii, pot întemeia familii și pot lua credit de la banca. Nu sunt oameni răi ci doar unii cărora trebuie să le explici de multe ori ca să priceapă. Sunt deci greu adaptabili, fac față cu greu progresului, sunt străini de tehnologie și necesită asistență umană în orice întreprindere. 

Cel mai simplu mod de a identifica un analfabet funcțional este urmărind gama de cuvinte folosită, pentru a se exprimă. Că să citești un articol pe Republica, e necesar să cunoști circa 5,000 dintre cele 65,000 de cuvinte ale limbii române. Desigur, în conversațiile din limbajul cotidian nu se folosesc toate, ci doar puțin peste 1,000 de cuvinte diferite, în fiecare zi. Acest text, de exemplu, conține aproximativ 1,000 de cuvinte diferite. Intelectualii rafinați și erudiți, care încearcă să exprime cu elocvență nuanțele profunde ale trăirilor lor, folosesc un vocabular zilnic extravagant, exhaustiv și cuprinzător, cu peste 2,000 de cuvinte unice.

Analfabeții funcțional folosesc doar circa 150-200 de cuvinte zilnic. Caracterizările simple, precum bun/rău deservesc la ei o gama foarte largă de atribute, cum ar fi funcțional/defect, rezistent/fragil, gustos/scarbos, în cazul obiectelor sau autoritar/indulgent, generos/zgârcit, cinstit/șarlatan, în cazul oamenilor. Natura este descrisă într-un spectru îngust, limitat de vocabularul redus disponibil: mare/mic, mult/puțin, frumos/urât. Fondul de verbe este la fel de sărăcăcios: Du-te/vino, urcă/coboară, trage/împinge, bea, mănâncă și plătește.

Unul dintre handicapurile cele mai evidente ale unui analfabet funcțional este incapacitatea de a-și accepta acest statut. În fond, absolvirea unui număr de clase, de cele mai multe ori 12, îl poate face să creadă, pe bună dreptate, că este suficient de bine instruit, încât să dea piept vieții. Majoritatea erorilor funcționale ale diferitelor sisteme din jurul nostru, sunt cauzate de lipsa de logică a unor analfabeți funcțional. Însă, inclusiv această idee este inaccesibilă lor. Fundamentaliști ai adevărurilor proprii, rareori își înțeleg handicapurile sau și le asumă. Neînțelegând nici măcar conceptul analfabetismului funcțional, au păreri bune despre propria lor evoluție. Ei sunt predispuși la efectul Dunning-Kruger, al supraevaluării. Pentru a-i testa, întrebați-i pe cei care se bat cu pumnul în piept că “pe vremea mea se făcea școală”, care este diferența între Orientul Mijlociu și Evul Mediu?

Aberația comunistă a funcționat în România timp de 25 de ani, condusă de un cuplu de analfabeți funcțional. În această perioada, nenumărați analfabeți funcțional au devenit directori în majoritatea fabricilor, spitalelor și școlilor, doar pe baza loialității lor la Partidul Unic. Modelul analfabetului funcțional de succes s-a diversificat după Revoluție atunci când, în vidul legislativ și ideologic al anilor 90, diverși analfabeți funcțional au devenit populari, pentru performanțe sportive, muzică lăutărească sau doar pentru tupeu. Ani de zile, mass-media ne-a demonstrat cu vârf și îndesat că analfabetismul funcțional nu reprezintă un impediment în calea succesului.

Un sistem comunist de învățământ, bazat pe alfabetizare forțată, cu fabuloase rezultate fictive, în fond incompetent și corupt, formează până în zilele noastre, analfabeți funcțional degizati în absolvenți de școală, cu diplome în regulă. Elevi care au intrat cu nota 3 la liceu, care au copiat la bac și care au absolvit, plătind, facultăți private, își flutură diplomele aferente, însă nu pot extrage numitor comun sau relata ideea principală a unui text de o pagină.

Analfabeții funcțional sunt, în general, persoane dogmatice, educate tribalist și greu adaptabile în comunități mari.. Sunt conservatori ai valorilor simple, tradiționale, în forma în care le-au înțeles în copilărie. Schimbările de paradigmă îi înnebunesc. Căderea comunismului, ideologie care transformase meritocrația în dialectică, a confuzat complet o generație întreagă de analfabeți funcțional, care erau obișnuiți să funcționeze optim, doar recitand câteva discursuri simple. Ulterior, consecințele tranziției, cum au fost Caritas, falimentul băncilor sau devalorizarea galopantă a banilor din anii 90, le-au accelerat confuzia acestor oameni. Aderarea României la UE este un fenomen imposibil de înțeles de către ei.

Analfabeții funcțional sunt ori sceptici la orice, ori creduli din cale-afară. Ei nu reușesc să urce mai sus de cea de-a doua treaptă a piramidei lui Maslow, adică energia lor se consumă integral pe îndeplinirea nevoilor naturale, de bază. Nevoile psihologice se manifestă rar, iar exprimarea lor este, așa cum am văzut, dificilă.

Analfabetismul funcțional mondial, estimat de diferite studii, variază mult, de la Finlanda (4%) și SUA (14%), până la Brazilia (70%). În UE, România și Bulgaria se luptă pentru ultima poziție a clasamentului (50%). Recentul test PISA ne-a confirmat tuturor că, și din urmă, vin aceleași procente statistice.

Un analfabet funcțional semnează într-o viață sute de documente oficiale, fără să înțeleagă concret, ci doar în linii mari, conținutul textelor sau efectul semnăturii sale. Social, consecința cea mai îngrijorătoare este efectul electoral al acestei jumătăți de populație. Ca peste tot în lume, legile actuale dau drept de vot tuturor adulților, chiar și celor care habar nu au ce fac. Milioane de analfabeți funcțional votează fără să înțeleagă cum funcționează, de exemplu, un parlament sau un partid politic, și evident, fără să înțeleagă utilitatea sau consecințele votului lor. Pentru cei mai mulți, un schimb concret, cum ar fi o sticlă de ulei pentru un vot, are logică, însă un sistem mai complicat decât atât, fără beneficii tangibile și imediate nu poate fi înțeles.

Analfabeții funcțional sunt cele mai expuse victime ale manipulării. Iar ei decid pentru noi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp