Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cum să-i explici unui elev de liceu că Hitler nu e un personaj de admirat. „Tatuatorul de la Auschwitz”, un punct de plecare

lagărul de la Auschwitz-Bikernau

Foto Guliver/Getty Images

Perioada interbelică a fost traversată de regimuri politice diverse care, prin ideologiile și practicile lor politice, au etichetat veacul al XX-lea ca fiind cel al extremelor. 

Germania este unul dintre statele învinse în Primul Război Mondial, care a fost nevoit să accepte prevederile Tratatului de la Versailles, prevederi dure care aveau să marcheze destinul istoric al germanilor. Însă starea de lucruri avea să se schimbe odată cu accederea la putere a Partidului Muncitoresc German-Socialist (Partidul Nazist), în ianuarie 1933, al cărui lider consacrat a fost Adolf Hitler. Astfel, în Germania s-a instaurat nazismul, un regim politic de extremă dreapta. 

Principalele trăsături ale ideologiei naziste au fost: antisemitismul, xenofobia, rasismul. Adolf Hitler a recurs la eliminarea tuturor celor care nu erau considerați a nu fi de rasă superioară (arieni), lupta dându-se, în primul rând, împotriva evreilor din Germania, populație care a fost supusă unui brutal proces de dezumanizare, precum și din toate statele aflate sub autoritatea acesteia, inclusiv din România. În spriinul acestei practici politice, s-a adoptat în 1942, la Wansee, „Soluția finală”, prin care antisemitismul, xenofobia și rasismul deveanu politici de stat, trecându-se la exterminarea evreilor și nu numai.

Faptele menționate mai sus și viața dusă într-un lagăr de exterminare, Auschwitz, sunt ilustrate, într-o manieră emoționantă, în romanul „Tatuatorul de la Auschwitz”, scris de Heather Morris, publicat la Editura Humanitas, 2018-2019. Romanul, inspirat din povestea adevărată a lui Lale și Gita, doi evrei slovaci, concentrați în lagărul din Polonia, a cunoscut un succes fulminant, fiind tradus în peste 45 de țări și vândut în peste trei milioane de exemplare. Întreaga poveste a cărții se conturează în jurul întrebării pe care Lale, personajul principal al romanului, și-o adresează sieși: „Cum poate cineva să-i facă așa ceva unei alte ființe omenești?”.

Cartea poate fi analizată din mai multe perspective: din perspectiva istorică, relatarea practicilor din interiorul lagărului, comportamentul autorităților naziste față de cei aduși acolo, din perspectiva socială și antropologică, maniera în care erau priviți evreii în societatea germană și în cele ocupate de germani, decăderea și exterminarea unei etnii pe baza unor criterii imaginate, unei utopii și din perspectiva istoriei ideilor, fiind interesant mecanismul prin care autoritatea în lagăr se putea aroga cuiva, criteriile prin care se făcea acest lucru, mentalitatea prizonierilor, relația călău-victimă.

Lale devine tatuator la Auschwitz, fiind cel care dădea fiecărui nou deținut un număr, pe care i-l inscripționa în piele, cu un ac și cerneală, o acțiune dureroasă, pentru el sufletește, pentru însemnați, în primul rând, o durere fizică. Gândirea în lagăr era una simplă, îndreptată doar spre supraviețuire, ceea ce îl și determină pe Lale să accepte postul de tatuator. Însă, odată cu această promovare, în mintea personajului se nasc o multitudine de întrebări: „Cum hotărăști cine vine aici? Pe ce informații îți bazezi hotărârea? Rasă, religie sau politică?”. De asemenea, reflectează la propria sa condiție: este considerat un colaboraționist de către ceilalți, este bine sau rău ceea ce face?

Gândurile personajului ilustrează cititorului mai multe aspecte esențiale legate de condiția umană în contextul istoric al anilor ֨40, într-o închisoare nazistă, unde „numai moartea durează în locul ăsta”: oamenii nu știau unde sunt duși și de ce, supraviețuirea devine artă, deținuții fiind nevoiți să găsească în amintirile lor un motiv pentru care să reziste în condițiile inumane, fragilitatea omului în fața istoriei, dar și speranța că vor supraviețui iadului, așteptând ajutor american: „Lale se gândește la dată – 4 aprilie 1944. Când a văzut scris aprilie pe tabelele de săptămâna asta, cuvântul l-a tulburat. Aprilie, ce era în aprilie? Apoi și-a dat seama. Peste trei săptămâni, se vor împlini doi ani de când este aici. Doi ani. Cum a reușit? Cum de mai respiră, când atât de mulți n-o mai fac? Se gândește din nou la jurământul pe care l-a făcut la început. Să supraviețuiască și să-i facă pe vinovați să plătească. Poate că totuși cei din avion au înțeles ce se petrece și salvarea e aproape. Va fi prea târziu pentru cei care au murit astăzi, dar poate că moartea lor nu va fi cu totul zadarnică. Agață-te de gândul ăsta. Folosește-l ca să te dai jos din pat mâine dimineață, și poimâine, și răspoimâine”.

Însă, o poveste de dragoste este cea care aduce un strop de lumină în solemnitatea animalității din lagăr, dragostea care se naște între Lale și Gita și care rezistă atât condițiilor înspăimântătoare din lagărul nazist, cât și ieșirii în lume. Acest fapt ne demonstrează, încă o dată, că regimurile dictatoriale, în acest caz cel nazist, au reușit să suprime libertatea fizică a omului, să îl tortureze, umilescă, batjocorească, dar nu a reușit să îl oprească să simtă.

 Romanul se încheie cu o mărturisire a autoarei care l-a cunoscut pe personajul principal al romanului, o mărturisire despre om și povestea sa: „Ca voce a poveștii lui Lale, devenit important pentru mine să înțeleg cum uneori amintirea și istoria valsează împreună, alteori se desprind, spre a prezenta nu numai o lecție de istorie, cum sunt multe, ci o lecție unică de umanism... Pentru acest bătrân frumos, amintirea și istoria nu se desprindeau niciodată – ele valsau împreună mereu”.

Ca profesor de istorie, recomand elevilor mei cărțile de memorii, jurnalele, romanele croite după povești adevărate, care s-au petrecut într-o anumită epocă istorică. Le este ușor să înțeleagă perioada predată mult mai ușor, dacă informația pur istorică este însoțită și de elemente auxiliare: imagini, video, mărturii ale unor supraviețuitori. În urma discuțiilor purtate de-a lungul anilor cu elevii mei, pe marginea subiectului nazismul și Holocaustul, am constatat că: unii elevi sunt foarte atrași de puterea personalității istorice Adolf Hitler, că le surâde ideea de a deține atât de multă putere. Însă, în aceeași măsură, am observat și capacitatea lor de a empatiza cu suferința celor care au trecut prin lagăr, subiectele stârnind discuții extrem de interesante, iar o carte precum „Tatuatorul de la Auschwitz” reprezintă un punct de plecare pentru reflectarea și dezbaterea anilor nazismului. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tudor D check icon
    Pe lânga toate filmele cu un caracter puternic ”american” (cu cât mai mare diavolul cu atât mai mare victoria) ce preaslăvesc imaginea glorioasă a democrației nu explică și faptul ca istoria atât de ușor te poate consacra pe cât te poate scoate pe partea dorsală. Factori favorabili pentru control al maselor, avem, o instabilitate politică si economică,avem, o lupta pe ”burta goala” a ideologiilor, avem, o mândrie călcată in picioare, avem. Puterea nu așteaptă sa fie curtată, ea este subjugată si pusă la treabă in scopuri nobile sau aparent ”nobile”. Sătui de trasat granițe pe o harta și așa desfigurată de conflicte, marile puteri ale Europei au ales sa inchidă ochii. Nimic nu poate motiva moartea unui om, Hitler devenind chipul monstruos al trecutului, capătul superior al scalei cruzimii si ignoranței. Cei ce gândesc că epurarea etnică sau orice altă crimă împotriva umanității poate fi motivată ar trebui să facă următorul exercitiu de imaginație: Eu având dreptul de a te lua pe tine si familia ta din confortul căminului, să pot sa îți decid momentul morții, să îți scriu destinul, practic să fiu Dumnezeul tău. Acum că ți-ai imaginat, merită să mai închizi ochii?
    • Like 2
  • Delia MC Delia MC check icon
    Întrebarea e foarte bună. Pentru că noi am trecut din război, direct la comunism ceea ce ne plasează într-o situație asemănătoare (numai din acest punct de vedere) cu RDG. Deloc întâmplătoare recrudescența neo-nazismului exact în această țară și admirația - prea- multor români pentru acest monstru. RFG au văzut că nu ajunge înlăturarea foștilor naziști căci e greu să scoți nazismul din neamț. Așa că au purces la Entnazifizierung, cu rezultate spectaculoase (unde nu s-a făcut au schimbat un drac cu altul, nazismul cu comunismul iar acum au o mare problemă).
    Ce se vrea, și e necesar, un fel de Entnazifizierung tardiv. O carte e un punct de plecare dar...e puțin. Mai sunt și alte cărți (Jurnalul Annei Frank , de exemplu) dar mulți copii nu citesc. Documentarele nu intră în discuție pentru că ei nu se prea uită la televizor. Mai sunt imagini, tururi virtuale Auschwitz dar fără a sublinia la orele de istorie monstruozitatea nazismului, crimele în numele ideologiei nu-i posibil. Dar fără o educație morală (poate și religioasă) care să imprime necontenit ideea că o crimă e crimă indiferent de ideologie și scop, nu se poate.
    • Like 0
  • MI se pare caraghios ca, din nou, nu se tine cont de conditiile care au facut posibile accederea lui Hitler la putere. Adica daca Germania nu era umilita in mod crunt, poate Hitler nu ar fi avut de ce sa ajunga la putere. Cum e posibil ca Germania sa fie pusa de catre invingatori sa plateasca daune de razboi cu totul si cu totul exorbitante, total nerealiste? Cum e posibil ca noile granite ale Cehoslovaciei sa includa o populatie compacta germana care reprezenta la vremea respectiva 1/3 din populatia Cehiei (3 milioane de locuitori)? Cum e posibil ca orasul Danzig care era istoric german si cu o populatie 98% germana sa fie declarat oras deschis, zona semi-autonoma, permanent supus presiunilor si sicanelor poloneze? Cum e posibil ca zona industriala Ruhr sa fie ocupata unilateral de catre Franta pentru mai mult de doi ani? Cum e posibil ca regiunea Memel sa fie ocupata in mod arbitrar de Lituania si anexata desi era zona majoritar germana in Prusia Orientala? Cum e posibil ca Austriei sa i se interzica unirea cu Germania, asa cum intentiona la sfarsitul primului razboi mondial? Adica autodeterminarea popoarelor era numai pentru unii nu pentru oricine?
    Hai sa ne batem joc de o tara enorma ca Germania, si apoi sa ne miram ca prostii ce naiba i-a apucat?
    • Like 0
    • @ Adrian Ionascu
      Alien check icon
      .... legatura cu lagarele de concentrare fiind? Faceau parte din "revansa"?
      • Like 0
    • @ Alien
      Apropo de lagarele de munca. A auzit cineva de lagarele de munca din Cehia si Polonia unde dupa al doilea razboi mondial etnicii germani au fost folositi ca sclavi? In timp ce femeile si copii au fost expulzati pur si simplu. Milioane de oameni ridicati peste noapte si transportati fortat in Germania, desi ei traiau de multe sute de ani, in Cehia, Polonia ca etnici germani sau in Prusia Orientala
      . Mii de oameni impuscati, direct, femei violate, tot avutul lor pradat. 17,6 milioane de germani fortati sa plece doar cu ce aveau pe ei din teritoriile estice ale Germaniei, Cehia, Polonia. Asta n-a fost genocid? Sau nu conteaza?
      Noi citim istoria scrisa de invingatori. Ce nu da bine e bagat sub pres. Dar nu inseamna ca nu s-a intamplat.
      Daca pui totul cap la cap vederea de ansamblu se schimba atat de mult ca ajungi sa te sperii.
      Sa nu se inteleaga ca sunt vreun fan al lagarelor de concentrare, doar ca nu este un fenomen inventat de germani ci de rusi care inca din anii 20 au dezvoltat un sistem al lagarelor de munca si exterminare pe langa care germanii sunt mici copii. Si in plus dupa 1945 au aparut lagare si tabere unde se exploata munca germanilor prizoneri. Vina lor? erau etnici germani si pierdusera razboiul. Erau ”hitleristi” deci n-aveau ce sa zica. Li se putea face si li s-a facut orice. Invingatorii i-au totul. Si au luat...
      • Like 0
    • @ Adrian Ionascu
      Lagărele au fost o invenție englezească, au apărut în Africa de Sud în războiul Burilor.
      • Like 0
  • Inca o data se dovedeste ca omul fara Dumnezeu nu invata nimic din istorie si este condamnat sa o repete. Multi si-ar dori puterea unuia ca Hitler ignorand cu desavarsire finalul dictatorului dintr-un motiv foarte simplu, " Mie nu mi s-ar intampla la fel eu sant unic si deosebit, altora li se intampla. Cauza tuturor relelor umanitatii.
    • Like 0
    • @ Victorin Borsciov
      Un comentariu insultator si lipsit de fundament la adresa ateilor. Dati dovada de ignoranta, domnule, nu este nevoie de dumnezeu pentru a nu repeta greselile istoriei si pentru a fi o persoana decenta.
      • Like 2
  • Să nu uităm (cam , uităm ") să-i adăugăm pe Marx, Lenin și toată pleiada de neoprogresiști, comunismul și neoprogresismul nu sunt cu nimic mai bune ca nazisnul deși flutură o flamură umanistă, egalitaristă.
    • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      Delia MC Delia MC check icon
      Nu. Nazismul e noaptea umanității. Sfârșitul civilizației. Orice variantă de marxism, etc e ceva mult mai mic decât nazismul.
      • Like 2
    • @ Delia MC
      Eu zic că e tocmai pe dos., marxiștii și naziștii au cam același număr de victime la activ dar marxiștii schimbă o societate într-un mod profund (e și țelul lor declarat ) toxic iar istoria a dovedit că o societate își revine mai repede după un regim nazist decât după un regim marxist. Marxiștii afectează mult mai grav mecanismele, cultura și structura socială a unei societăți iar asta s-a văzut în dezvoltarea postdictatură în căzul Spaniei, Italiei și RFG-ului comparativ cu parcursul mult mai greoi al tarilor ieșite din marxism, țările din est inclusiv fostul RDG. O mare problemă a marxistilor e că afectează mult mai grav elitele, structura socială și mediul economic astfel capacitatea de regenerare a societății e mult diminuată. În rest nu sunt multe diferențe, unii te omorau în numele urii de rasă și ăilalți în numele urii de clasă, tot cam aia e ca număr de victime.
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      Asta doar pentru că au avut mai mult timp la dispoziție. Cum ar fi fost dacă Hitler ar fi câștigat războiul?
      • Like 0
    • @ Romeo C.
      Nu a câștigat Hitler , bolșevicii (URSS) au fost mai puternici iar noi cei din est am plătit și mai plătim nota de plată, occidentul a scăpat, au debarcat americanii.,mare noroc pe ei. Apropo de timp, țările foste naziste în 30 de ani și-au revenit dar estul fost marxist după 30 de ani de la prăbușirea regimului sunt departe de ieșirea din marasm iar la noi unde procentul celor școliți era mai mic impactul căsăpirii elitelor ne-a afectat mult mai tare iar nouă ne va lua 100 de ani să ne revenim. De asta avem o elită de tot rahatul la ora asta și nici viitorul apropiat nu arată bine și deloc întâmplător avem cea mai mare migrație din lume.
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      Alien check icon
      N-am avut noi cine știe ce elite nici înainte. Ma refer la elite care sa contribuie la emanciparea maselor, nu doar care sa le folosească doar ca masa de manevra. România a trecut de la evul mediu la comunism. Aveau poate 3-400 ani de întârziere față de vest. Răscoale țărănești, analfabetism, nicio reforma în biserica, "elite" care nu ezitau sa ceara ajutor "agenturilor străine" ca să le apere interesele împotriva propriilor concetățeni din astea. Poate în perioada interbelica sa fi existat o urma de evoluție și la noi însă a durat maxim o generatie.
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      Delia MC Delia MC check icon
      În ceea ce privește marxismul aveți perfectă dreptate. Comunismul tâmpește pe om, îl face obedient și fricos. După, nu mai ai cu cine. Dacă azi Koreea de Nord ar fi liberă, am vedea dimensiunea dezastrului, koreenii ar fi pierduți. Pe cei de rit nou nu-i văd prea periculoși atât timp cât mențin ideea de a convinge oamenii, deci NU preluarea puterii prin forță. Nu vor reuși să convingă pe mulți...dar cu garda jos nu-i permis nici, nici.
      Cum spune dl Romeo C., în 12 ani Hitler a pus o lume pe foc, au murit milioane de oameni, Germania distrusă. Foarte "eficient". E perfid, căci se insinuează sub masca patriotismului, apoi naționalism extrem. E periculos că mulți sunt potențiali xenofobi și predispuși la rasism.
      • Like 0
  • Ma îndoiesc ca elevii Il admiră pe Hitler pentru puterea pe care a avut-o, pentru că ei știu și ce mizerabil a sfărșit. Eu când văd câte un admirator al lui sau al altui asemenea dictator, intotdeauna este "pentru că a scăpat țara de {evrei/țigani/musulmani/ce vreți voi}", adică pornind de la o xenofobie extremă existentă anterior în persoana respectivă.
    • Like 2
    • @ Nicu Buculei
      maripos check icon
      Am intalnit elev tigan care-l admira pe Hitler. Din ce motive - nu am reusit sa aflu!
      • Like 0
    • @ Nicu Buculei
      Delia MC Delia MC check icon
      ...sau pentru că a ridicat țara, a făcut ordine...
      Ai voie/poți să omori o ființă umană pentru orice criterii, scopuri, ideologii? Atât. E singura întrebare.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Alien check icon
      Periculoase întrebare.
      Nici măcar democrațiile n-au renunțat de exemplu la paradele militare.
      • Like 0
    • @ Nicu Buculei
      Alien check icon
      Foarte bun comentariul :)
      Totusi multi oameni au ajuns sa se creada infailibili. Googlizarea creeaza multora impresia ca sunt autoatestiutori, si poate asta le creeaza iluzia ca asta nu li se poate intampla lor. Ei ar fi mult mai destepti decat Hitler daca ar avea puterea, ei n-ar face greseli, pentru ca ei le cam stiu pe toate. De la geopolitica la homeopatie.
      • Like 1


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult