Foto: Profimedia Images
Regimul lui Nicolae Ceaușescu a fost ca un lung coșmar pentru România, întunecând istoria țării cu o serie de politici distructive și abuzuri asupra drepturilor omului. Pe parcursul celor două decenii de conducere autoritară, regimul Ceaușescu a creat un mediu caracterizat de suprimare brutală, decădere economică și izolare internațională.
Una dintre cele mai nocive politici ale regimului a fost colectivizarea agriculturii, care a adus devastare în mediul rural.
Încercând să imite modelul sovietic, Ceaușescu a impus colectivizarea forțată a terenurilor agricole, confiscând proprietatea privată și obligând fermierii să lucreze în cadrul marii agriculturi de stat. Această politică a dus la scăderea producției agricole, foamete și sărăcie generalizată în zonele rurale, amplificând decalajele sociale și economice.
În ceea ce privește economia, regimul Ceaușescu a introdus politici economice centralizate și planificate, care au dus la stagnare și regres. Investițiile masive în proiecte grandioase, cum ar fi Casa Poporului, au absorbit resursele financiare ale țării, în timp ce infrastructura și industria au rămas învechite și ineficiente. Lipsa de bunuri de consum și restricțiile severe asupra comerțului exterior au condus la o calitate scăzută a vieții pentru majoritatea populației.
În plus, regimul Ceaușescu a fost cunoscut pentru abuzurile asupra drepturilor omului și pentru suprimarea oricărei forme de opoziție.
Libertatea de exprimare a fost înăbușită, iar cei care îndrăzneau să critice regimul erau persecutați și închiși. Securitatea Statului, temuta poliție politică a regimului, a folosit metode brutale de suprimare a oricărei forme de disidență.
În umbra Cortinei de Fier, România a fost măcinată de o economie asfixiantă, strânsă în strânsoarea rigidă a regimului comunist. În anii acelei ere întunecate, fiecare aspect al vieții economice era supus controlului de fier al statului, într-o tentativă disperată de a impune un model utopic de egalitate, dar care a sfârșit prin a răpi din puterea și din vigoarea economiei naționale.
Fiecare muncitor și fiecare gospodărie se zbăteau într-o luptă surdă împotriva penuriei cronice și a decăderii materiale. Rațiile alimentare, cozi interminabile pentru cele mai elementare bunuri și salarii mizere erau doar câteva din semnele evidente ale lipsei de prosperitate.
Industria, în ciuda eforturilor susținute, se zbatea într-un cerc vicios de ineficiență și stagnare. Fabricile, în loc să fie focare de progres și inovație, erau transformate în mormane de fiare ruginite și linii de producție bântuite de lipsa materiilor prime și a investițiilor adecvate.
În agricultură, colectivizarea forțată și politica agricolă absurdă au dus la o scădere dramatică a producției și la foamete în satele îndepărtate.
Fermele colective erau adesea paralizate de corupție și de lipsa de stimulente pentru fermieri, lăsând câmpurile să degenereze într-o stare de neglijență și sărăcie.
Într-o economie strâns controlată de stat, lipsa inițiativei private și a concurenței a creat un mediu ostil pentru inovație și progres. Creativitatea și ambiția erau sufocate sub povara birocrației și a restricțiilor draconice impuse de regim.
În umbra acestor greutăți economice, milioane de români trăiau luptând zilnic pentru a-și asigura un trai demn. În ciuda opresiunii politice și a condițiilor economice precare, spiritul de rezistență și dorința de libertate au continuat să pulseze în inimile oamenilor, pregătind terenul pentru schimbare într-un viitor incert, dar plin de speranță.
Îndoctrinarea copiilor, politică de stat sub regimul Ceaușescu
În timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu, indoctrinarea copiilor a fost o parte fundamentală a politicilor comuniste de control și influențare a societății. Regimul comunist a considerat educarea copiilor drept o unealtă esențială pentru perpetuarea ideologiilor și pentru asigurarea loialității față de partidul comunist.
Școlile au fost transformate în instituții de propagandă ale regimului, iar manualele școlare au fost elaborate pentru a promova ideile comuniste și pentru a glorifica conducerea lui Ceaușescu. Copiii erau învățați să își exprime loialitatea față de partid și față de conducerea de vârf a regimului, iar orice manifestare a opoziției sau a gândirii critice era descurajată și pedepsită.
În afara școlii, propaganda comunistă era omniprezentă în viața de zi cu zi a copiilor. Aceștia erau expuși la programe televizate, cărți și filme care glorificau regimul comunist și liderii săi. În plus, activitățile extrașcolare, cum ar fi taberele și excursiile, erau adesea folosite pentru a consolida ideologiile comuniste și pentru a forma o identitate colectivă în rândul copiilor.
Un alt aspect al indoctrinării copiilor în vremea regimului lui Ceaușescu a fost utilizarea organizațiilor de tineret, cum ar fi Pionierii și UTM (Uniunea Tineretului Muncitor), pentru a încuraja implicarea lor activă în promovarea ideologiilor comuniste și pentru a îi controla pe cei care ar fi putut fi potențiali disidenți.
În ciuda tuturor eforturilor de indoctrinare, unele voci critice și alternative au răzbătut printre copiii crescuți în acea vreme. Unele familii au încercat să își educe copiii în spiritul valorilor non-comuniste, iar unii tineri au început să își pună întrebări și să își exprime nemulțumirea față de regimul opresiv.
În concluzie, indoctrinarea copiilor în vremea regimului lui Ceaușescu a fost o practică sistematică și pervazivă, menită să asigure supunerea și loialitatea lor față de partidul comunist și față de conducerea sa. Cu toate acestea, nu toți copiii au acceptat pasiv ideologiile impuse, iar unele voci critice au continuat să lupte pentru libertate și democrație în ciuda presiunilor sistemului comunist.
În concluzie, regimul lui Nicolae Ceaușescu a lăsat o moștenire întunecată pentru România, marcând profund societatea și economia țării. Abordările sale autoritare și politica sa distructivă au avut consecințe grave pe termen lung, iar amprenta sa negativă poate fi simțită și astăzi în România.
Acest articol a apărut înițial și pe platforma Project-E.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Adică, pe scurt și pe un ton agresiv: da' acum, cum e ?! Droguri, violență, copiii nu mai învață nimic, se destrăbălează, nu au respect față de profesori; românii pleacă în străinătate, să fie slugile ălora, prețurile sunt mari, salariile mici ,pensiile și mai mici, moare lumea de foame (e drept că argumentul ăsta îl folosesc mai rar, dar era preferatul lor cu ceva vreme în urmă). Ne conduc niște hoți, au furat tot, se duce țara de râpă, domnule! Și, argumentul suprem îl păstrează la final: au venit străinii să ne cumpere țara, să ne exploateze ! Ce nevoie aveam noi de UE și NATO?! - cu NATO au lăsat-o mai moale, de când cu războiul din Ucraina, până și mințile lor îmbătrânite percep pericolul.
Eu nu vorbesc din auzite, am avut de multe ori discuții cu oameni de acest gen și m-am convins că e o cauză pierdută. Nu ai cu cine, ca să folosesc o expresie populară. Au uitat tot ce au suferit în perioada respectiva- majoritatea au peste 50 de ani, dar sunt surprins că există și tineri cu idei pro-PCR, moștenitori probabil ai convingerilor părinților.
Cred că, în timp, se va diminua numărul nostalgicilor, din cauze naturale, pentru că altfel situația politica și economică a României nu ajută, nu oferă prea multe contraargumente.
Deocamdată însă ,numărul lor mare oferă voturi partidelor extremiste și populiste -asta cred că se întâmplă și în alte țări foste comuniste- lucru deloc de neglijat.
Diavolul, ca de obicei, se ascunde în detalii, nici atât de negru nu era cum îl descriu azi unii, nici atât de alb precum îl zugrăvea regimul. De trăit, se trăia.
"Propaganda" blamată era într-adevăr despre chestii "nasoale": țară, popor, patriotism, ya know, "putinisme antieuropene" de genul ăsta. Oamenii în schimb erau OAMENI, aveau cuvânt, coloana vertebrală, principii. "Balast", deh!
Comparativ cu mizeria morală actuală, da, e al naibii de ușor să idealizezi perioada aia!
Inițial, sistemul comunist a părut o utopie viabilă. America anilor 50 a avut numeroși simpatizanți ai Uniunii Sovietice, mai ales în contextul crizei economice, iar Franța a devenit marxistă pe față.
Sistemul a funcționat câțiva ani, mai ales prin resursele acumulate anterior, din capitalism. Ulterior toți și-au dat seama că o economie centralizată nu poate funcționa, așa că s-au făcut concesii liberale. Țările care au adoptat cele mai multe concesii liberale au rezistat cel mai mult. În final, comunismul a căzut, în măsura în care anumite țări s-au încăpățânat să-l aplice la punct și virgulă.
Cei care îl plâng pe Ceaușescu își amintesc desigur de perioada care a urmat împotrivirii față de Uniunea Sovietică. Totuși, povestea cu primăvara de la Praga și mârâiturile Uniunii Sovietice - care plasase deja tancuri la granița României - a fost de scurtă durată. În 74-75 era deja încheiată. După episodul Cernobîl, comunismul a început să se prăbușească în lanț, ca un castel de cărți de joc.
Cei care îl plâng pe Ceușescu habar n-au (la propriu) ce plâng: o PERSOANĂ sau un SISTEM?
O greșeală majoră care ni s-a inoculat în comunism a fost că sistemul opus - capitalismul - este mirifc. În capitalism curge numai lapte și miere. Ceea ce nu era adevărat: în capitalism există șomaj, nesiguranță, teamă etc.
Capitalismul are însă sigurul atuu pe care nu-l mai are niciun alt sistem economic: ESTE FUNCȚIONAL. Niciun al sistem economic nu este funcțional. Comunismul s-a dovedit un eșec. N-a funcționat, pentru că s-a născut defect. Orice economist poate dovedi că nu funcționează.
Și atunci care este soluția? Capitalism sau comunism?