Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Țara ca o pradă. Luxul lui Ceaușescu, pistol cu apă pe lângă luxul ceaușeștilor care i-au urmat în democrație

Palatul Primăverii

Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

E decembrie '89, încă fumegă puștile mitralieră după execuția cuplului Ceaușescu. Au trecut trei zile fără dictator, băieții deștepți din rândul doi și trei deja pun țara la cale, restul mor pe străzi sau tremură în casă cu copiii ascunși sub pat. La țară munca merge înainte ca un ghem de lână împins de un pui pisică, animalele trebuie hrănite, femeile pun de mâncare, porcul tot nu a scăpat, bărbații ciocnesc, tăria trebuie băută. Comunism sau democrație, șprițul e la fel, nu dai greș.

Câți au coborât atunci în pivniță să tragă vinul, în timp ce armata lui Iliescu trăgea și ea, dar în populație. Soldații se împușcau între ei cu parole uitate, Europa Liberă emitea de parcă era radioul național, iar rulmenții erau deja sustrași cu plasele palmate din uzine, pentru a fi vânduți prin piețe la turci.

Cu uneltele furate din uzine, pe care le găseai înainte de '89 în beciurile și magaziile românilor, construiai portul Constanța de la zero.

Parcă a fost ieri. Au trecut 34 de ani de atunci, dictatura s-a mai dispersat de atunci în clanul puterii. Am intrat în UE, suntem în NATO, dar cumva am uitat de unde am plecat. Am uitat că cerșeam bomboane la trenurile și camioanele străine și acum, dintr-o dată, ne mănâncă naționalist. Suntem cei mai patrioți, îmbrăcăm oglinzile mașinilor străine second hand cu stegulețe tricolore și vorbim de frumusețile patriei în concediul nostru la bulgari. La naiba, pădurile ni le tăiem noi, prețurile nesimțite de pe litoralul nostru tot noi le punem, fabricile de care tot bat toba nostalgicii grătarelor din halele uzinelor tot noi le-am vândut ca să avem bani de plimbat Cruduța cu elicopterul.

Obiceiurile oamenilor politici sunt aproximativ la fel, la Revoluție oamenii dăduseră năvală în palatul de la Snagov să vadă celebrele wc-uri de aur, acum ne uităm cu jind la avioanele private folosite de președintele României și deodată luxul lui Ceaușescu ni se pare pistol cu apă. Cum am ajuns aici?

Religia și serviciile au o viteză de croazieră constant păguboasă de tocat bani publici, școlile tot mai au wc-uri în curte, noroc cu încălzirea globală.

„E bine, în general e bine!", vorba lui Toma Caragiu, alegerile de la anul mai lipsesc, ca să fie perfectă imaginea unei țări în care democrația e o țuică de pufoaică servită într-un vagon restaurant cu pretenții de Orient Express.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Romania e o tara cu o societate corupta, bramburita, in care nimic nu e ceea ce pare, in care nimic nu functioneaza cum trebuie. Noi nu avem nimic „ca la carte”, poate „a la carte” sa gasim pe ici pe colo. In rest sufla vantul peste plaiurile mioritice.

    Tot ce am facut in acesti 34 de ani are la baza coruptia. Fabrici, uzine, paduri, constructii, privatizari, strazi, autostrazi, biserici, retrocedari, pensii, certificate de revolutionar, posturi in administratia centrala si locala, locurile eligibile de pe listele partidelor, posturi in spitale, trusturi de presa, pariuri, jocuri. Totul sta pe picioare de lut. Luate la bani marunti, nimic nu rezista. Dar cel mai grav e cand mor oameni: in spitale, in pensiuni, la club etc.

    Coruptia ucide!

    Stim asta, si ce-i cu asta? O sa se intample tragedii, or sa moara oameni. In Romania viata nu e pretuita. O viata pierduta nu reprezinta nicio tragedie, nu tresare nimeni, cei implicati se gandesc doar pe unde sa unga, cu ce sa unga si cat sa unga pentru a merge treaba ca unsa.

    Justitia se face ca lucreaza, politia la fel, procuratura la fel. Toata lumea mimeaza munca, democratia, libertatea, lucrul bine facut.

    Mircea, fa-te ca lucrezi! Si asa am ramas cu totii: ne facem ca facem. Putina lume chiar face ceva si nu intra in categoria de mai sus. Prea putina. Cata? Vreo 20-25%.

    Ce s-a intamplat la Tohani e un exemplu gen Colectiv. Oameni care si-au pierdut viata doar pentru ca toata lumea se face ca respecta legi, altii se fac ca le aplica, cei cu autorizatiile sunt prieteni cu patronii. Chermeze, distractie, bani. Ce mai, viata adevarata, adica traita bine, cu de toate.

    Dumnezeu nu te loveste in fiecare zi, uneori chiar uita de tine, dar si cand iti izbeste una peste cap, nu te mai ridici. Sa faci lucrurile mizerabil din care cauza sa-ti piara copilul. Cata mizerie zace in societatea asta?

    Imi pare nespus de rau pentru vietile pierdute. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
    • Like 0
  • Sigur că e bine. Oricum e mai bine decât în urmă cu 10, 20 de ani. Ca să nu mai zic de perioada comunista- nu zic ca să nu îi supăr pe nostalgici acum de sărbători. E bine- magazinele sunt pline și de produse și de cumpărători, șoselele (totuși nu avem autostrăzi suficiente ca să ne etalăm bolizii, aroganța și frustrările) aglomerate la maxim, ca și stațiunile turistice. De Crăciun ( era sărbătoarea liniștii și a întâlnirilor cuminți în familie, odată, demult, ehei ce vremuri!) acum bubuie petardele și petrecerile zgomotoase se țin lanț. Nu e bine?!
    Cine se mai gândește la corupție, păduri tăiate, afaceriști parșivi, educație ineficienta, spitale mizerabile? Câteodată e bine să mai și uiți... Vine însă câte o tragedie, ca la Ferma Dacilor ( nume predestinat!?) și ne reamintim în ce țară trăim. Oricare dintre noi puteam fi acolo dar puțini realizăm asta. În România domină lucrul prost făcut ( auziți dom' președinte?) corupția, minciuna, setea de profit cu orice preț, iar legile sunt pentru cei mici ( sau săraci sau cinstiți). Ce să facem, cum să trăim, cum să rezistăm- greu de răspuns dar suntem inventivi și ne adaptăm- adică ne descurcăm și acum ca și pe timpul comunismului. Numai că, iată, bieții turiști de la Ferma Dacilor- Dumnezeu să îi ierte- nu s-au mai descurcat...Nici cei de la Crevedia, Colectiv , Giulești și câte alte tragedii uitate or mai fi fost. Moțu Pittiș avea un refren valabil oricând: " Vinovații fără vină cer să se facă lumină !". Se va face vreodată lumină și la noi?
    Vine un an nou. La mulți ani și să trăim!
    • Like 6
  • Valentin check icon
    Partea cu uzinele e mult mai complicată. Uzinele funcționau cu muncitori. Clasa muncitoare. Proletariatul. Personal, am fost pregătit în școala generală pentru uzină: șaibe, fier forjat etc. Nu că aș fi vrut să mă fac muncitor - medic, pilot de avion sau profesor se numărau printre meseriile pe care mi le imaginam - dar dacă n-aș fi reușit aș fi devenit un muncitor de uzină foarte bun.

    Nu eram singurii care lăudau clasa muncitoare. Partidul Comunist American era foarte la modă prin anii 70, ca de altfel și clasa muncitoare americană. Deschiderea din 68 ne-a înfrățit cu proletariatul american. Am și acum o pungă de plastic, de cumpărături, cu un fluture: pe aripa dreaptă sigla proletariatului român, pe cea stânga sigla proletariatului american.

    Apoi a apărut schimbarea. Cea mare: ROBOȚII INDUSTRIALI. Brusc, proletariatul de pretutindeni a primit o lovitură în plex.
    Aici apare diferența dintre economia centralizată - cea autohtonă - și cea de piață, americană.

    Americanii au concediat masiv. Au dat afară proletariatul și au băgat roboți. Au și americanii acele orașe părăsite, cu uzine pustii, ruginite. Demolarea lor ar fi costat mai scump decât o clădire nouă, așa că le-au lăsat în paragină. Americanii.

    În economia comunistă, roboții n-au avut ce căuta. Nu poți face proletariat din roboți. Așa că Ceaușescu a lăsat uzinele să funcționeze în gol. Toată piața noastră tradițională s-a schimbat, pentru că ritmul roboților e de o sută de ori mai rapid decât cel al muncitorilor. Marfa noastră a devenit scumpă și, pe măsură ce uzinele se învecheau, proastă. Nici măcar nu se mai fabricau piese de schimb pentru mașinile pe care le-am păstrat până prin anii 90. Producătorii nici nu mai existau.

    Uzinele noastre s-au degradat treptat. Nimeni nu le-a mai vrut. Cum să cumperi o uzină când ai clauză că n-ai voie să concediezi muncitori? Și cum poți băga roboți dacă rămân muncitorii? Și vorbim de uzine cu sute de mii de muncitori, a căror treabă o fac acum mai repede cam 80 de roboți.

    Așa că povestea asta cu vânzarea e un mit. Nimeni nu vrea să cumpere un gramofon vechi, când își poate cumpăra un Mp3 Player. E doar o poveste nostalgică despre comunism.
    • Like 3
  • RazvanP check icon
    Încep să cred că "formatorii de opinie" și "influenșărșii" mizează cumva pe psihologia inversă!
    Cu cât combat "cu sfântă mânie proletară" naționalismul, cu atât îl fac mai atractiv și interesant prin stupiditatea "argumentelor" pe care le folosesc! Ajungi inevitabil la o concluzie gen: "băi, dacă numai asta îi deranjează înseamnă că restul e ok"!
    Stimate domn, nu "NOI" am vândut uzinele (și în treacăt fie spus, cumpărătorii au fost "nevinovați", nu?), nu "NOI" (exceptând cazul în care vă plimbați cu drujba pe umăr...) tăiem pădurea și nu "NOI" le vindem unor cunoscute (și desigur nevinovate...) companii întâmplător străine!
    Această tentativă de generalizare a vinei este complet penibilă și contraproductiva..
    • Like 2
    • @ RazvanP
      De acord cu "nu NOI". Până la un punct: NOI i-am votat.
      • Like 3
    • @ RazvanP
      Ana Gia Ana Gia check icon
      Dar daca nu NOI atunci cine?! A venit cineva in tara asta si cu forta a luat ceva?! Cand spune NOI inseamna si politicienii pe care i-am ales, pt ca da, avem politicienii care ne reprezinta ca si popor.
      • Like 2
    • @ Ana Gia
      Valentin check icon
      Ce să vindem? Sunt sute de uzine părăsite prin țară. Pe alea cine le-a cumpărat? Nimeni. Sunt uzine la nivelul anilor 60. Clădirea e compartimentată pe anumite linii de producție destinate muncitorilor, oamenilor. Acum, în industrie, se lucrează cu roboți. Oamenii sunt de zece ori mai puțin comparativ cu anii 50-60. Aș spune că aproape 70% din munca celor care trudeau în uzine a fost preluată de roboți.
      Roboții sunt mult mai practici. Nu obosesc, nu cer salariu, nu se revoltă, nu au nevoie de condiții speciale de lucru. În plus, ritmul de fabricație e mai rapid. Asta înseamnă că având mai multă marfă și automat poți să scazi prețul, pentru că vinzi mai mult. Nu există concurență în cazul roboților. Proletariatul a pierdut meciul cu roboții. Roboții au câștigat detașat. De ce ți-ai dori o fabrică cu o sută de mii de muncitori când poți lucra de zece ori mai bine și mai repede doar cu o linie de asamblare formată din 30 de roboți?
      • Like 3
    • @ Aurel Popescu
      RazvanP check icon
      "NOI" i-am votat pe baza promisiunilor. Care, surprinzător, nu includeau capitolul "Devalizarea economiei naționale"!
      Țeapă, s-a produs INDIFERENT PE CINE AM VOTAT! Așa că sorry, nu ține!
      • Like 0
    • @ Ana Gia
      RazvanP check icon
      Nu știu, stimată doamnă, nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să fie vândut petrolul, de exemplu, pe dumneavoastră? Că poate aveam ceva obiecții să ajungă pe mâna jegustriecilor, poate preferam BP...
      • Like 0
    • @ RazvanP
      Ana Gia Ana Gia check icon
      Pt ca astia suntem, mincinosi, hoti samd Romanul oriunde merge fura, daca are posibilitatea…orice, un pix, un surub, o rosie. Asa sunt ai politicienii nostri, hoti si mincinosi.
      • Like 1
    • @ RazvanP
      Ana Gia Ana Gia check icon
      De ce te-ar intreba pe tine, ma rog?! Tu i-ai ales ca sa faca treaba pt tine si ei asa o fac, nu au cum sa intrebe pe fiecare in parte daca sunt de acord sau nu. Cand spun tu ma refer la noi, toti :)
      • Like 1
    • @ Valentin
      Ana Gia Ana Gia check icon
      Din pacate robotii sunt cea mai mica problema, fabricile si multe firme nu gasesc muncitori si apeleaza la muncitori din alte tari cand ai nostri sunt plecati la randul lor in alte tari. Este un cerc vicios
      • Like 1
    • @ Ana Gia
      RazvanP check icon
      Este fix problema dvs. cum vă autocaracterizați sau ce tare de caracter vă exhibați dar nu le proiectați la adresa tuturor!
      • Like 1
    • @ Ana Gia
      Valentin check icon
      Vorbiți probabil de industria serviciilor, unde roboții n-au pătruns (încă). Eu vorbeam de sectorul industrial, de roboții industriali. Cunoștințele mele din școala generală în strunjit și făcut piulițe, care erau la mare modă în anii 80, sunt zero barat astăzi. Cine ar angaja pe cineva să facă piulițe când un robot face acest lucru la secundă, mult mai bine și fără să obosească?
      • Like 2
    • @ RazvanP
      Ana Gia Ana Gia check icon
      Domnule eu nu ma autocaracterizez, (problema asta e a ta, cand e vorba despre o tara nu exista EU) eu doar observ ce se intampla in tara asta, acum si de 40 de ani incoace (cam de atunci puteam sa inteleg ce se intampla in jurul meu, am 47 acum). Ma bag in aceeasi oala pt ca sunt si eu romanca, desi am locuit foarte multi ani in cateva tari de unde am avut de invatat niste chestii care mi-au deschis ochii in ceea ce priveste “nationalismul romanesc”. Fiecare tara are religia si conducatorii pe care ii merita, exceptie facand tarile care au tirani la conducere.
      • Like 0
    • @ Valentin
      DA, De acord cu robotii ,dar totusi , au nevoie de mentenanta , reparatii etc,,Or fi ei roboti dar pana la o limita . Am vavut la o mare Clinica ,cum opereaza cu robotul Da Vinci ,la care medivul chirurg ,vede totul pe un ecran ,nervul fin il vede mare ,etc,, Dar acel robot costa mentenanta pe o luna 14 mii de euro !
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu este totul doar alb și negru. Nu băgați toate fostele mari unități economice în aceeași oală. Pentru că nici nu se pretează toate sectoarele de activitate la munca robotizată. Nu băgați în aceeași oală rafinăria de la Năvodari, combinatele chimice, combinatele siderurgice care erau aduse la zi (oțeluri speciale, de exemplu, de la Târgoviște), o parte din industria grea (poate nu știți, dar IMGB avea în 1989 utilaje de ultimă oră pe care mulți le-ar fi râvnit chiar în vestul Europei) și foarte multe altele. Am lucrat aproape 20 de ani în fabrici de la noi, am vizitat fabrici din vestul Europei și am văzut pe lângă roboți grămezi de oameni. Nu mai induceți idei greșite că roboții ar face totul. Nici pe departe. Sunt foarte multe operații pentru care nu rentează să programezi un robot, fie pentru că nu sunt repetitive, fie pentru că au un volum mult prea mic și nu ar merita investiția în acel robot. Am înțeles că vă pricepeți la psihologie, dar și la inginerie?
      • Like 0
    • @ Ana Gia
      Poate vorbiți din propria experiență. Eu cunosc foarte mulți români cinstiți, muncitori, integri.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult