Foto: Guliver/Getty Images
La sfârșitul lui 2016, publicam un comentariu intitulat „Războiul secolului care ne va defini viitorul” [1]. Remarcam atunci că globalizarea a dus la ruperea echilibrului dintre capital și muncă, echilibru care a asigurat, în perioada postbelică, dezvoltarea susținută a unei clase de mijloc prospere în țările dezvoltate. În ultimul deceniu, lăcomia elitelor, combinată cu lipsa concurenței unei orânduiri alternative precum socialismul, a dus la erodarea dramatică a clasei de mijloc în țările dezvoltate în perioada post criză și, în paralel, la o creștere documentată a inegalităților economice și sociale.
„În aceste condiții, cei mulți, deținători ai muncii, au apelat la singurul instrument care îl aveau pentru a încerca rebalansarea echilibrului față de cei puțini, dar cu mulți bani: sistemul democratic.
Un sistem care dă o importanță egală tuturor indivizilor, indiferent cât de bogați sau săraci sunt: fiecare are dreptul la un vot. Și mașina de vot a celor mulți a început să lucreze, promovând acele forțe politice cu agende populiste și antisistem, adică împotriva celor care au beneficiat de pe urma administrării capitalului.” Era logica pe care o prezentam în comentariul amintit. [1]
Însă, privind la ultimele evoluții politice și economice, încep să mă îndoiesc de faptul că democrația poate acționa ca un limitator al distorsiunilor induse de puterea excesivă a capitalului. Așa cum remarcam și în „Chiar știți pentru ce au votat europenii?" [2] agenda politicienilor pare să fie pervertită și direcționată către orice alte teme mai puțin inegalitățile sociale în creștere din majoritatea țărilor dezvoltate. Cu premeditare sau, pur și simplu, trăind în propria lume fără legătură cu agenda publică. O astfel de situație este semnalată și de un articol recent din The Economist [3], care vine cu o analiză interesantă și documentată, cultivând mai degrabă ipoteza premeditării.
O primă remarcă este că politicienii declarați sau nu populiști par să ignore creșterea inegalităților în țările de origine. Temele abordate cu predilecție sunt imigrația sau suveranitatea, ignorând, surprinzător sau nu, o evoluție care este prea importantă pentru a fi trecută cu vederea.
În acest context, merită remarcat faptul că până și președintele Trump, preocupat fiind de situația americanilor de rând, a găsit de cuviință să sfârșească prin a-i favoriza fiscal pe... cei mai bogați.
Astfel de evoluții par contraintuitive. Ar fi trebuit să ne așteptăm ca un sistem democratic să-i favorizeze în fața majorității pe cei care ar veni cu măsuri de redistribuire a avuției, astfel încât discrepanțele economice să fie limitate. Cu toate acestea, evoluția, mai ales postcriză, a arătat o tendință în creștere de polarizare a țărilor bogate cu democrații consolidate.
În aceste condiții, o întrebare ar putea fi pusă. Oamenilor chiar nu le pasă de creșterea inegalității atunci când votează sau atenția le este dirijată către alte subiecte mai puțin riscante pentru elitele care conduc?
Și totuși, studii realizate atât în SUA, cât și în Europa arată că mai mult de 2/3 dintre cetățeni sunt preocupați de creșterea inegalității. Și atunci votul lor nu este cumva dirijat prin crearea unor „spaime mai importante”? Legate de imigranți, de chinezi, de pierderea identității naționale etc.
Studii realizate în SUA și amintite de The Economist arată influența covârșitoare pe care elita economică o are asupra politicienilor. 30.000 de oameni furnizează 80% dintre donațiile făcute partidelor politice. Dar finanțarea directă a partidelor este doar una dintre variante. Până la urmă, importantă este crearea unui curent de opinie într-o anumită direcție, care să înregimenteze cât mai mulți votanți. În acest scop sunt finanțate think tank-uri sau este folosită presa cumpărată sau deținută, ca să nu mai vorbim de campaniile programatice duse prin social media.
De aici mai departe există două scenarii și fiecare dintre ele are adepți în rândul analiștilor politici. O primă variantă, optimistă, presupune că în final democrația va fi capabilă să furnizeze un sistem capabil să reverseze tendința de creștere a inegalităților sociale prin promovarea acelor politicieni care au o astfel de prioritate. A doua, mai pesimistă, face referire la faptul că, de-a lungul istoriei, polarizarea extremă a societății nu a fost oprită decât prin intermediul revoluțiilor sau războaielor.
În favoarea unei variante optimiste aș aduce ca argument faptul că revoluțiile și războaiele nu au fost apanajul societăților care aveau înalte standarde democratice. Lipsa lor fie a dus la acumularea de tensiuni, fie la decizii luate de o mână de oameni mânați de ambiții personale.
Și totuși. Trebuie să recunoaștem că nicicând în istoria omenirii nu a existat o situație similară celei de astăzi când instrumente puternice pot fi folosite pentru manipularea unor largi mase de oameni într-o anumită direcție, creând astfel premise favorabile unui anumit curent politic sau partid politic. Manipularea, acum devoalată, care a stat la baza Brexit este doar un exemplu în acest sens.
Deci cât de eficientă mai poate fi democrația în aceste condiții în limitarea puterii celor deja prea puternici?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Liberalismul nedemocratic ar societatea asta de pana acum in care omu' voteaza liber, insa de fapt lumea de condusa iar resursele sunt controlate de corporatii transnationale care nu au nimic democratic. Functioneaza liberalismul economic, piata libera, libertate de miscare sau expresie etc insa deciziile majore si banii sunt controlati unii asupra carora votantul nu are nicio putere sau influenta (dimpotriva, votantul e influentat de media contorlata de "moguli") iar "democraticul" din teoreticul "liberalism democratic" de fapt nu exista.
Iar cum modelul asta a facut si multi nemultumiti (sau plictisiti) ne indreptam spre "iliberalismul democratic" in care dam in mod absolut democratic puteri cam arbitrare guvernelor si parem OK cu restrangerea liberatatilor, interventii ale statului in economie, capitalism de cumetrie, in mare cu un soi de comunism (sau medievalism in care micul baron local are puteri arbitrare in toate domeniile) absolut liber consimtit.
Eu nu cred ca "detinatorii muncii" sunt statul. Pentru ca sistemul demcratic este o, cel putin la aceasta ora- un mecanism de sustinere si incurajare a nemuncii; Si atunci- prin efect- se ajunge la situatii precum cele de la noi ( daaaar...neuitand niciuna dintre "democratiile originale" care traverseaza de fapt o neagra evolutie: socialism si comunism mascat sub imaginea democratiei;
Ca fapt divers : Credeti in "democratia romaneasca" ?.sa stiti ca "poporul" nu inseamna numai Bucuresti.......
Pe de alta parte, daca nu adreseaza problema va fi un soi de "revolutie socialista" daca o pot numi asa. Cand saracii saracesc mai rau, apar rascoale locale dar nu revolutii. Cand middle class dispare atunci e "groasa". Si mai e un aspect. Militarii sunt lower-middle class.
Vedeți în „The Vice” cum au făcut pentru a „convinge” lumea de contraintuitiva idee a reducerii taxelor global....ca să le aducă LOR, celor ce profită din taxele respective...mai mulți bani.
Statistic vorbind însă, generație după generație se naște mai săracă și mai lipsită de opțiuni. Faptul că poți roade furaj ambalat în RBG...ieftin, nu înseamnă deloc că viața îți este mai bună.
Și da...poți să mergi la concerte...la Bon Jovi și la rave...să te menții „mangă” ...cum atâția oameni fac, pentru a nu mai vedea realitatea...până când cedează organul.
Și mori. O fi fost bine? Ce știți?
În capul lor măcar, oamenii ăia or fi/fost fericiți?
Oricum, masele tot mai mari de nefericiți se vor acumula inevitabil într-o tensiune critică, pe care azi tovarășii ne-o „atenuează” prin războaie controlate.
Dar n-ai cum să eviți finalitatea, ori te adaptezi ori dispari. Asta chiar e o lege la care Ăl de Sus n-a făcut rabat.
„Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” — Mark Twain despre alegeri şi vot
Orice articol despre democrație e doar praf în ochii proștilor.
Era o fabulă, ceva cu vreau egalitate dar nu cu cățeii..
Pe acelasi principiu si politica lui Dragnea a dat roade. Uita-te in statisticile somajului si o sa vezi ce super guverne avem de 3 ani incoace. Si nici in Romania nu poti supravietui doar din somaj.
Daca in Romania se poate manipula la nivel de Guvern orice raport- si sustinut cu tupeu in fata oricaror evidente- in State lucrurile sunt mai impartite; Plus ca Democratii au toata media alaturi de ei ( inclusiv Google- daca citesti presa...) - ar fi scos imediat o statistica paralela in care sa demonstreze ca trump minte; De fapt nu minte; Iar Obama- daca e s-o iei asa- a fost cel mai slab si vandut presedinte al Statelor ( citeste prin istorie si fa-ti o parere- daca chiar te intereseaza subiectul);
Somajul in Romania a scazut doar prin statistici; de fapt el e mascat;
Oricume spune altfel e simpatizant "socialist" ( a se citi- comunist); Intotdeauna 'comuna din paris" si alte asemenea au dus la jaf, falimente, la utopii ( vezi Falansterul de la Scaieni- un "scam" al vremii in secolul XIX, sau asa-numita "Republica de la Ploiesti"- de fapt o rampa de lansare pentru cativa) sau la dezastre sociale ( vezi Revolutia culturala de pe vremea lui Mao- sau- de ce nu- de experimentul comunist din tara noastra- experiment din care am iesit mai prosti, mai saraci si mai servili
Daca o luam cu teorii de genul "aia care il sustin pe escrocul ala mint in timp ce aia care il sustin pe idolul pur si neprihanit meu spun adevarul " orice dezbatere e inutila, fiecare ramane in bula lui si nu crede decat ce vrea sa creada. Iar chestia asta e perfecta pentru cei care vor sa ii duca de nas pe toti.
Sau tu vrei sa spui ca daca somajul a scazut in US e meritul lui Trump in timp ce daca a scazut in Romania Dragnea nu are niciun merit? Facand abstractie de personaje asta nu miroase putin a dubla masura, a confirmation biais, a halo effect si asa mai departe?
Ia mai gandeste-te putin si la matematica. Argumentul imigratiei (adus de tine, nu de mine) sugereaza concluzia fix opusa a ceea ce sustii. Fa un calcul pe degete. O tara ipotetica - Ramonia are 10 cetateni din care 2 sunt someri. Din aia 8 activi 4 pleaca in SWA la cules banane. Iar SWA are 20 locuitori, din care 4 sunt someri. Cum a influentat imigratia rata somajului in cele doua tari?
Eu zic ca daca in Ramonia somajul a scazut (chiar mai mult decat in SWA) pai asta inseamna ca regele Ramoniei il bate la fund pe imparatul din SWA.
1.Barierele vamale chiar daca aduc un spor la buget ( SUA e in deficit cronic) si se vor reduce importurile substantial , totusi pe termen lung tarile afectate de aceste masuri vor impune la randul lor masuri contra SUA ( deja se simt falimente si reduceri de productie in domeniile ( agricultura, motociclete, whiskey etc care erau produse traditionale la export pentru SUA
2. Nivelul de trai nu va creste pentru americanul de rand pentru ca desi se va angaja pe 1500 -2000 $ pe luna va cumpara produse mult mai scumpe daca sunt fabricate in SUA ( aluminiul care nu mai e importat din Rusia si China e deja mai scump cu peste 20 % , daca Iphone-ul s-ar fabrica in SUA ar avea practic un pret dublu).
De fapt problema SUA provine din faptul ca nu mai e competitiva la nivel global , deci nu mai face fata concurentei mondiale si atunci cauta masuri de forta sa rezolve aceasta problema . Aceste metode ( tarife, contingente ) nu vor rezolva problema competitivitatii pe termen lung deoarece China va produce componente electronice mult mai ieftine chiar cu taxe vamale iar Europa automobile mult mai fiabile si confortabile in comparatie cu rablele americane mari consumatoare de combustibil si nefiabile. Din pacate Trump nu si-a respectat promisiunile electorale sa foloseasca banii publici pentru refacerea infrastructurii publice si pentru cercetare/inovare care ar face produsele americane mai competitive ci a drenat banii tot pentru inarmare ca si predecesorii lui iar insfrastructura si cercetarea au ramas in continuare cenusaresele bugetului ( aflat de peste 40 de ani in deficit cronic si cu o datorie publica si privata uriasa ). Cand capitalistii vor fi fortati sa plateasca mai mult pentru importuri fapt care le va afecta competitivitatea vor prefera sa-si mute afacerile in alte tari iar SUA va pierde platitori de taxe/impozite importanti deci deficitul va creste. Nu prin forta se rezolva competitivitatea. Pe de alta parte nici Obama cu globalizarea nu a contribuit la dezvoltarea clasei de mijloc pentru ca aceasta a scazut din cauza migrarii afacerilor in alte zari dar cu importul acestor bunuri in SUA fapt care a pus presiune pe clasa de mijloc ( scaderi ale veniturilor, cresterea preturilor etc) . Globalizarea a pus presiune si pe buget ( au scazut contribuabilii si moneda a slabit confruntata cu scaderea exporturilor si cresterea importurilor, tiparirea de bani pentru acoperirea falimentelor determinate de criza din 2009 sau cresterea bugetului militar). Parerea mea e ca pe termen lung SUA vor pierde competitia globala daca nu reduc cheltuielile militare drastic , o reducere a impozitelor si o virarea a resurselor catre cercetare/inovare si infrastructura. Astfel moneda se va intari , vor creste exporturile , se vor reduce importurile cu consecinte favorabile pentru clasa de mijloc si un buget echilibrat.
In sfarsit, dupa 30 de ani de la prabusirea quasi-generala a comunismului, dupa 70 de ani de mass-media (este discutabil daca platformele de socializare chiar au un efect calitativ diferit fata de canalele mass-media "traditionale"), dupa 1-2 secole de democratie si ceva mai multe secole de capitalism, incepem, timid, sa ne indoim si sa punem sub semnul intrebarii diverse "axiome" din spatele paradigmei socio-economice occidentale.
De cat timp mai avem nevoie pentru a incepe o discutie si o analiza serioasa, bazata pe cercetare riguroasa, avand in spate finantare consistenta, si implicare multidisciplinara (care sa includa dar sa nu se limiteze la "experti" in economie, finante si politica monetara)?