Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cuvintele au greutate. Cum le transformi în povești care să te diferențieze în loc să le tratezi șablonizat?

femeie la laptop

 Foto Guliver/Getty Images

De-a lungul timpului, am observat uneori la oamenii pe care i-am întâlnit un soi de automatisme în felul în care se exprimă.

Poate că cele mai multe expresii par inofensive, poate că mulți dintre noi nici nu le mai acordă vreo atenție, poate că unele sunt doar niște automatisme pe care le tot propagăm chiar fără să ne dăm seama, însă eu cred că ele influențează subtil modul în care ne poziționăm față de ceilalți.

De exemplu, de câte ori ați auzit urarea clasică „Să vă trăiască!” atunci când se naște un copil? Dacă stăm să analizăm lucrurile, această expresie era cu adevărat valabilă și relevantă acum câteva sute de ani, când mortalitatea infantilă era ridicată și nu știai realmente care erau șansele de supraviețuire ale unui nou-născut. 

Probabil că astăzi mult mai potrivite ar fi niște urări mai aproape de realitatea în care trăim; de exemplu, „Să fie fericit!” sau „Să călătorească în toată lumea!”.

De asemenea, văd deseori formule de încheiere ale unui e-mail, cum ar fi „Cu stimă, X” sau „Cu respect, Y”. Poate că ele erau uzuale acum niște ani, dar nu ar fi mai autentic să faci o urare care cu adevărat să dea un imbold la acțiune, cum ar fi „Succes în continuare!”? La fel, în loc de „Zi ușoară”, care nu îndeamnă la nimic, nu ar fi mai bine spus „Zi cu spor”?

Expresii inofensive sau modalități de diferențiere?

Până să obiectați că e vorba doar despre niște expresii inofensive sau subiective, pe care nu e nevoie să le supra-analizez, gândiți-vă altfel la ele: cum ar fi dacă, în loc să le vedem ca banale și să le ignorăm, să ne uităm la ele ca la o modalitate de a ne diferenția?

Până la urmă, cuvintele au greutate. Ele creează așteptări, construiesc și deconstruiesc, influențează universul de așteptări al celorlalți, dacă știm să le folosim.

Mai mult, unele dintre expresiile-șablon folosite pot chiar să irite și să dăuneze mai degrabă decât să facă bine: „acord mutual avantajos”, „echipă tânără, dinamică”. Mai spun ele ceva, aduc valoare comunicării, mai au ele sens? Devin doar un limbaj de lemn, care deturnează atenția de la conținut.

Iar într-un peisaj aglomerat, pe repede-înainte, în care sunt atâția stimuli care concurează pentru atenție, uneori e nevoie de ceva care să te diferențieze, să te facă remarcat, să te pună în evidență. De ce să nu iei în considerare o modalitate de relaționare și comunicare cu cei din jurul tău care să le ofere acestora o experiență diferită? 

Luați cazul unui antreprenor care se adresează unor investitori ce trebuie să decidă între businessul lui și alte 10 businessuri. Sau cel al unui om de vânzări care are nevoie de un discurs memorabil și întâlniri care să nu fie banale, plate. Sau chiar al unui manager care se adresează echipei sale, dorindu-și să o mobilizeze la acțiune, dar efectul să fie zero tocmai din cauza modalității de formulare.

Un lucru care pare atât de mic – ca expresiile folosite – poate aduce o energie diferită și o poziționare unică.

„Parole, parole, parole...”

Totuși, de ce nu acordăm o importanță mai mare cuvintelor? Pentru că, pe de o parte, poate n-am fost învățați și obișnuiți să facem asta. La fel cum e cu abilitățile de prezentare – dacă le exersăm suficient, cu timpul ele ne pot intra în reflex.

În al doilea rând, preluăm genul de expresii-stereotip ca pe un dat, ca pe un fapt pe care nu-l mai contestăm; „așa s-a zis și s-a făcut până acum, așa continuăm să facem și de acum înainte”.

Și poate că mulți dintre noi nici nu suntem conștienți de forma în care verbalizăm anumite lucruri, s-ar putea ca ce ne zgârie pe noi pe ureche să nu-i zgârie pe 80% dintre cei din jurul nostru. Dar asta nu înseamnă că e bine să perpetuăm acest model.

Desigur, asta nu înseamnă nici că e nevoie să supragândim lucrurile și să ne blocăm, încercând să schimbăm totul dintr-odată. Cea mai bună spontaneitate e cea exersată, iar exercițiul e nevoie să fie asumat pas cu pas. De asemenea, e important să exersăm schimbarea în situații cu risc mic – de care nu depinde tot businessul nostru sau reputația pe care o avem.

Cred că fiecare dintre noi e capabil să facă această schimbare, dacă o conștientizează și dacă ia lucrurile pas cu pas.

Așadar, s-aveți spor cu asta! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
sound-bars icon