Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cvartetul de pe Titanic sau când istoria se pregătește de un nou impact

Quartet Titanic

„În secolele trecute (includ aici şi secolul XX, cu toate nenorocirile lui), istoria era privită de către oameni ca având un sens, o tendinţă, curgea spre ceva: progres, modernizare, libertate, societate fără clase, convergenţa sistemelor şi multe alte ţinte, mai mult sau mai puţin utopice, gândite de filozofi sau conductori. Azi, istoria a intrat parcă pe un drum înfundat, nu mai duce nicăieri. Astăzi, existenţele noastre nu mai sunt marcate de vreun sens colectiv, nu ne mai închipuim vreo logică intrinsecă a istoriei. Hedonismul, plăcerea, consumul efemer, creşterea timpului liber, eliberarea de constrângeri, lejeritatea şi stilul soft sunt elemente prin care definim doar prezentul”.

Am fost inspirat sa scriu acest articol citind un editorial, de fapt un „antieditorial” numit „Tendințe și progresul discutabil”, scris de Vasile Dâncu. Citatul de mai sus este de fapt finalul acelui material, de la care eu plec în analiza mea de azi.

Ce înțeleg eu din acest citat al lui Vasile Dâncu, cu care sunt și de acord, este că ideea conform căreia capitalismul va continua negreșit spre pozitiv este iluzorie și că viața materialistă nu mai are un concept filozofic în spate, ci mănâncă din rădăcinile conceptelor etice și umane ca un cancer al unei societăți mondiale. Drept consecință, trăim într-o „epocă a unei mari regresii (politice, sociale, culturale)”.

Cu alte cuvinte, lumea de astăzi merge înainte fără cap. Ne lăsăm conduși ca din inerție ca o găină care se zbate încă, deși este cu capul tăiat. Asemenea fenomen, mai ales astăzi, când trăim într-o lume interconectată, produce o volatilitate de o periculozitate de necuantificat. De aici apare criza globalizării și lipsa de soluții locale. Această lipsă de soluții la actuala formă de globalism a adus o reacție mondială de atracție către regimuri autoritare sau către tendințe populist-autoritare, adică fix fracționarea globalismului.

Și sufletul? Ce facem cu el?

În acest context îmi vine în minte un citat al lui Shoghi Effendi, strănepotul lui Bahá'u'lláh, care încă din 1931 făcea previziunile următoare: „Recrudescența intoleranței religioase, a animozității rasiale și a aroganței patriotice; dovezile crescânde de egoism, suspiciune, de frică și de fraudă; răspândirea terorismului, a fărădelegilor, a beției și a crimelor; setea nestinsă și goana nestăpânită după deșertăciunile lumești, după avuții și plăceri; slăbirea solidarității familiale; controlul deficient din partea părinților; îngăduința față de un mod de viață extrem de luxos; degenerarea artei și muzicii; decăderea literaturii și corupția presei; extinderea influenței și activităților „profeților decadenței” care consideră modestia o ficțiune intelectuală, care afirmă că religia este opiumul poporului, care dacă li s-ar da frâu liber, ar duce specia umană înapoi la barbarie, haos și, în cele din urmă, la pieire – toate acestea par a fi caracteristicile principale ale unei societăți decadente, o societate care trebuie fie să renască, fie să piară...”.

Acest pasaj mă duce cu gândul la cvartetul de pe Titanic, muzicienii care cântă cu o aparentă imagine de liniște, în ciuda faptului că nava se scufunda. E nevoie să fim conștienți de adevărata situație a lumii, ca să conștientizăm că trebuie să căutăm, pe lângă soluții politice, sociale, economice, științifice, culturale și soluții spirituale de o etică universală acceptabilă la nivel global. Eu mă feresc să pledez deschis pentru rolul religiilor ca mijloc de a educa omenirea de-a lungul istoriei. Dar parcă totuși, uitându-te în trecut, această nouă viziune, acest imbold a fost dat întotdeauna de diferiți educatori universali care au creat culturi, civilizații și știință de genul Moise, Budha, Isus, Mahomed sau Bahá'u'lláh care cu venirea lor au răstălmacit sistemele vechi,. Ei au fost întâmpinați cu opoziție maximă și neînțeleși în timpul vieții lor, dar au reușit să influențeze și să coaguleze populatii întregi, unindu-le spre un scop comun, nobil din viitor. De aceste impulsuri omenirea are nevoie acum.

„Religia este mijlocul suprem pentru instaurarea ordinii în lume și pentru mulțumirea pașnică a tuturor celor ce locuiesc în ea. Slăbirea pilonilor religiei au întărit mâinile celui ignorant și le-a făcut îndrăznețe și arogante (...) Religia este o lumină strălucitoare și o fortăreață de neînvins pentru apărarea și spre binele popoarelor lumii. Dacă lampa ar fi întunecată, rezultatul ar fi haos și confuzie, iar lumea cinstei și dreptății, a liniștii și a păcii ar înceta să strălucească”. (Bahá’u’lláh, 1817-1892).

Stop și de la capăt

Îmi vin în minte în acest context câteva întrebări: Cum va fi omenirea peste 50 de ani? Cum ar trebui să arate o civilizație mondială? Cum va arăta lumea cu amestecul între rase și națiuni? Ce se va întâmpla cu granițele existente? Cum se vor folosi resursele omenirii? Cum va arăta natura? De unde ne vom lua puterea spirituală?

Cred că, așa cum ne naștem prin durere, vom ajunge până la urmă trecând prin aceste chinuri globale la o constatare valabilă din secolul 19: „Pământul este o singură țară, iar oamenii cetățenii ei!”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu. Vremea religiilor a cam apus, si are sens sa fie asa. Religiile au avut scopul lor, au dus si la consecinte bune dar si la consecinte oribile. Ajunge, stim suficient incat sa nu mai avem nevoie de povesti de adormit copiii. E mai util pentru societate daca oamenii pot gandi cu adevarat in loc sa se comporte ca niste oi si sa asculte de niste mosuleti imbracati in costume haioase care le vand povesti fantastice lipsite de dovezi.
    • Like 0
  • Gabriei check icon
    Asa cum observa cineva mai inainte diversele ideologii si filozofii despre ce ar trebui sa fie o lume ideala au degenerat implacabil in in lupte, persecutii, razboaie si maceluri uneori de proportii catastrofice. Este interesant insa ca de fiecare data conflictele au profitat unora sau altora...
    Si atunci n-ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva toate aceste filozofii, ideologii, si dogme religioase care ne spun despre destinul si destinatia omenirii care ne indeamna sa sustinem sa luptam pentru o viziune sau alta, de fapt nu sunt decat niste masti, accesorii ale aceluiasi irepresibil instinct de dominanta cu care sunt inzestrate fiintele umane?
    Cu alte cuvinte, de fapt nu cumva nu a fost vorba niciodata despre salvarea si binele omenirii ci despre cum sa facem sa ne fie “noua” bine, sa-i dominam pe altii si sa-i eliminam pe cei care nu se lasa dominati?
    Sigur in ziua de azi religia si ideologiile secolului 20, nu mai fac atat de multi prozeliti cati obisnuiau sa faca dar au aparut alte forme si formule prin care sunt inrolati si radicalizati noi si noi adepti la diversele grupuri care si-au propus sa domine lumea sau parti din ea.
    • Like 0
  • https://www.youtube.com/watch?v=fpw-tBBH588
    • Like 0
  • "Trichinele, observa Dostoievski, sunt nişte vietăţi microscopice care se comportă ca nişte spirite înzestrate cu raţiune şi voinţă, căci, pătrunzând în corpul omului, sunt capabile să-l facă să-şi piardă minţile.

    Și asta, spune Dostoievski, deşi „niciodată oamenii nu s-au considerat atât de inteligenţi şi atât de siguri de adevărul lor ca cei atinşi de această boală.
    Li se părea că niciodată n-au existat verdicte, deducţii ştiinţifice, convingeri morale şi credinţe mai neclintite ca ale lor.

    Sate întregi, oraşe întregi, popoare întregi se molipseau şi cădeau pradă nebuniei. Toţi erau agitaţi şi nu se înţelegeau între ei; fiecare credea că el singur cunoaşte adevărul şi se chinuia, uitându-se la ceilalţi, se bătea cu pumnul în piept, plângea şi-şi frângea mâinile.

    Oamenii nu mai ştiau să judece ce este bine şi ce este rău”.

    https://www.ganduridinierusalim.com/adevarul-care-va-salva-lumea/

    • Like 0
  • satanae check icon
    A fost o vreme cind omenirea a fost animata de idealuri inalte, si toti oamenii aveau visuri, despre directia pe care trebuie sa o urmeze lumea lor. Mai mult decit atit, nu s-au multumit sa viseze, ci chiar s-au straduit sa puna in aplicare aceste idealuri inalte. Ce a iesit din asta? Maceluri de proportii apocaliptice. Au visat oamenii sa creeze aici, pe pamint, o imparatie ca a D-zeului crestin din cer? Nu toti au putut fi de acord cu felul in care ar trebui sa arate imparatia asta, asa ca rezultatul a fost un macel general, perioadele de razboaie religioase active alternind cu cele mai calme, in care toata Europa putea a carnea ereticilor arsi pe rug. Au vrut oamenii sa creeze o societate mai dreapta, fara clase, in care toti sa fie egali, inclusiv din punctul de vedere al veniturilor? Urmarea au fost alte zeci de milioane de morti, parte impuscati, altii care si-au lasat oasele in Gulagul siberian sau de aiurea. Au vrut sa creeze o societate pura, din punct de vedere rasial? Bine, s-ar putea spuna ca asta nu este o idee buna sau nobila, dar tot un ideal al oamenilor de altadata este, si tocmai de-aia s-a lasat cu un macel neegalat pina astazi.
    Acum Occidentul pare sa se fi lecuit, in parte macar, de asemenea pozne. Probabil si pentru ca a imbatrinit, si nu mai crede in aventurile astea adolescentine. Poate si pentru ca este prea satul, iar prosperitatea te face sa te distantezi de vechile frici, cele care animau, de fapt, toate idealurile noastre nobile dinainte. Este bine, este rau? Cred ca raspunsul este clar. Avind in vedere natura noastra, mai bine ne abtinem. Sigur, putem sa adoptam idealurile altora, si sa ne inscriem in rindurile ISIS, cum au facut-o multi. Cei care vor pufni dispretuitori auzind de numele Daesh, care ar fi doar o adunatura de criminali psihopati, ar trebui sa se abtina si sa realizeze ca asa arata idealurile oamenilor, puse cu hotarire in practica, astia am fost dintotdeauna si nu ne vom schimba de acum incolo.
    Sigur, e frumos sa filozofezi, la adapostul prosperitatii tale, despre unde s-au dus idealurile de altadata, dar ar trebui ca toti sa realizam ca nu este bine sa ne jucam cu focul, nu numai pentru ca vilvataia idealurilor nobile ale oamenilor ne va pirli si pe noi, ci pentru ca este de-a dreptul stupid sa obtii la nesfirsit aceleasi rezultate si sa umbli pe aceleasi carari batatorite de mult, crezind ca ai descoperit America. Daca tot vrem sa consemnam un progres oarecare al speciei noastre, macar sa gasim alte motive de a ne macelari intre noi, si sa nu mai recurgem mereu la aceleasi povesti rasuflate.
    • Like 5
    • @ satanae
      Apreciez articolul, dar si mai mult comentariul de mai sus!
      • Like 0
  • Apreciez că „Republica” publică și articole care nu sunt „progresiste”, „liberale”, neomarxiste.
    • Like 0
  • Corina check icon
    Un material foarte binevenit.
    • Like 0
  • D check icon
    Felicitări pentru articol!

    Eu nu mă feresc să pledez deschis. Religia are, încă, să ne învețe multe despre CUM să ne educăm spiritual, despre cum să ne maturizăm din punct de vedere emoțional. Am abandonat acest proces —al devenirii interioare— instinctului și șansei. Nu-i de mirare că am ajuns să bâjbâim prin viață debusolați și confuzi.
    • Like 1
    • @ D
      Corina check icon
      Religia sau spiritualitatea? „Dumnezeu este focul. Religiile derivă din el ca un fel de răciri. Sunt diferite, dar conţin aceeaşi inimă, la originea lor arde aceeaşi flacără unică, universală. De ce se multiplică? Pentru ce sunt divergente? Din pricina unor factori secundari. Dincolo de vorbe şi concepte, focul persistă. Pentru a exprima inexprimabilul, profetul şi misticul transpun, traduc. Atunci intervine o scădere a temperaturii focului, o primă răcire. Pe urmă, textele circulă – modificate, rescrise. E a doua răcire. Pentru a doua oară scade temperatura. Apoi, se stabilesc şi se definesc confesiuni, rituri, se construiesc Biserici. E a treia răcire. În cele din urmă, pentru a uni masele în mod clar, simplu, focul e înlocuit cu dogme. Ei bine, atunci se poate ajunge la frigul polar!” (Din Eric-Emmanuel Schmitt, „Omul care vedea dincolo de chipuri”, publicat de Humanitas și citat zilele acestea pe ceruldinnoi.ro)
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult