Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Psihologul Gaspar Gyorgy: „Trăim într-o cultură a neîndestulării – „nu sunt suficient de bogat, frumos, sănătos, inteligent, prețuit”. Este o capcană mentală, o spirală fără sfârșit”

Gaspar Gyorgy

„În 47% din timp – aproape jumătate din ceea ce numim „viață“ – mintea noastră este în altă parte și nu în momentul prezent. În 47% din cazuri, potrivit unui studiu de la Harvard, mintea și atenția noastră se îngrijorează pentru ceva din trecut sau planifică ceva legat de viitor, așa că pierdem exact ceea ce contează: plenitudinea momentului prezent, singurul asupra căruia avem o oarecare formă de control”, spune psihologul Gaspar Gyorgy. 

Recent, acesta a publicat cartea „Mindfulness Urban”, un ghid despre prezența conștientă în propria viață, într-o lume plină de stres, de zgomot și de așteptări atât de înalte încât nimic din ceea ce faci și din ceea ce ai nu pare vreodată suficient. 

„Trăim într-o cultură a neîndestulării – „nu sunt suficient de bogat, frumos, sănătos, inteligent, prețuit etc.“ – și, în general, credem că „mai mult“ înseamnă „mai bine“. Însă realitatea este că niciodată nu vom avea pe dată tot ceea ce mintea noastră își dorește. Dar asta nu înseamnă că nu putem fi fericiți cu ceea ce avem în prezent. Iată o capcană mentală în care cădem cu toții: neîndestularea atrage și mai multă neîndestulare, este ca o spirală fără sfârșit”, atrage atenția Gaspar Gyorgy.

Din ce în ce mai mulți oameni încep să vorbească despre mindfulness, trăirea conștientă a vieții, echilibru. Cât de reală este însă posibilitatea de a trăi în acest fel?

Dacă este așa cum spui tu, înseamnă că am scris o carte despre cel mai bun subiect, în cel mai bun moment. Și probabil că ai mare dreptate, tot mai multă lume vorbește despre mindfulness, însă puțină lume știe cu adevărat ce înseamnă această practică. Spre exemplu, în viziunea mea, în această viață, echilibrul este la fel ca perfecțiunea – o mare iluzie, ceva ce nu există în realitate – dar ne costă foarte scump, din punct de vedere psihologic și emoțional. Eu cred în flexibilitate, în capacitatea de a ne deschide minte și inima față de ceea ce se întâmplă în viața noastră, moment de moment, reușind astfel să evităm reacția de pilot automat și să răspundem într-o manieră înțeleaptă și sănătoasă pentru noi. 

Experiența mea, a multora dintre clienții mei, precum și dovezile obținute de studiile de specialitate ne arată că este real și posibil. În lumea științifică – psihologică și medicală – mindfulness este noua revoluție în sănătatea mintală și fizică. În urmă cu vreo 80 de ani, când unii oameni au început să alerge ca să-și întrețină forma fizică, majoritatea semenilor îi întrebau: „Cine vă aleargă? De ce să faceți una ca asta?“ Apoi lumea medicală a constatat că este un obicei extrem de sănătos pentru noi toți. La fel se va întâmpla și cu obiceiul acesta, numit stare de prezență conștientă. Încă mai sunt mulți oameni care se îndoiesc de utilitatea și aplicabilitatea ei, dar în maximum două decenii va deveni un comportament la fel de important ca dușul de dimineața, spălatul dinților și tăiatul periodic al unghiilor – doar că, în acest caz, vorbim despre igiena minții și a creierului, nu a părților vizibile din corp.

Mai este de subliniat un aspect: nu cred că cineva poate fi cu adevărat prezent într-o manieră conștientă 100% din timp și nici nu este vorba despre asta. Am subliniat deja că nu cred în perfecțiune. Dar putem practica un nou mod de a ne raporta la propria viață, pentru a stopa creșterea tulburărilor de anxietate și a depresiei, a adicțiilor, pentru a face față îndatoririlor, dar și pentru a reduce numărul și amploarea conflictelor și accidentelor.    

Care este „the next best thing“? Așadar, care e starea cea mai de dorit în care se poate afla un om în zilele noastre?

Cei care vin la mine în terapie vor să fie mai fericiți, mai împliniți, să primească și să ofere iubire – este firesc să ne dorim starea de bine. Dar în 47% din timp – aproape jumătate din ceea ce numim „viață“ – mintea noastră este în altă parte și nu în momentul prezent. În 47% din cazuri, potrivit unui studiu de la Harvard, mintea și atenția noastră se îngrijorează legat de ceva din trecut sau planifică ceva legat de viitor, așa că pierdem exact ceea ce contează: plenitudinea momentului prezent, singurul asupra căruia avem o oarecare formă de control. Ei bine, viața este scurtă, fără tăgadă, în consecință... de ce să risipim jumătatea din ea cu activități mentale lipsite de valoare pentru noi? Pe scurt, în zilele noastre nu mai vorbim despre managementul timpului, ci despre managementul atenției – pentru că, acolo unde este atenția, tot acolo se află și energia noastră. Vrei mai multă fericire? Petrece mai mult timp fiind conștient de ceea ce ai, fără să te lamentezi în mod repetat pentru ceea ce nu ai. Viața nu este perfectă, nu este în echilibru permanent și nici nu poate să fie. Este nevoie doar de mai multă acceptare și recunoștință față de ceea ce avem – și vă asigur că, în câteva luni, vom fi mult mai împliniți și mai sănătoși decât ne-am imagina. 

Vorbești în carte despre câteva tehnici de a te reconecta cu tine însuți și cu ceilalți. Care sunt acestea?

Cea mai simplă tehnică este respirația conștientă. Să mă opresc, preț de câteva secunde, din ceea ce fac, să respir și să fiu conștient de această activitate. Este cel mai banal lucru pe care-l putem face pentru a ne simți mai bine, dar este mult, mult mai benefic decât navigatul pe internet, fumatul sau mâncatul compulsiv.

Mindfulness este despre a observa gândurile și emoțiile pe care le trăim, fără a ne lăsa purtați de ceea ce spune sau presupune mintea noastră. Avem tot timpul mintea ocupată cu gânduri (majoritatea gândurilor noastre sunt negative) și automat ne raportăm la aceste gânduri ca și cum ar fi niște fapte și încercăm să găsim rezolvări la mii și mii de probleme care nu s-au întâmplat și care nici nu se vor întâmpla – și asta, doar pentru că, așa cum a evoluat specia, noi credem tot ceea ce gândim. Sau pentru că avem impresia că trebuie să ne controlăm gândurile și emoțiile – ceea ce este de înțeles într-o societate în care ne-am obișnuit să controlăm tot mai mult mediul din jur.

A observa cu atenție și acceptare sentimentele și ideile pe care mintea mea le produce și a mă detașa de ele este o adevărată superputere pentru omul modern. Este exact ceea ce avem nevoie pentru a face față provocărilor de acasă, de la muncă sau din comunitate.

Cred că undeva, în interiorul fiecărui om, există această dorință de a fi un supererou și cred că acum chiar putem deveni niște supereroi, dacă învățăm să trăim conștient, să ne percepem la modul conștient.

Care crezi că este cea mai mare sursă de nefericire a oamenilor de astăzi?

Faptul că nu suntem recunoscători pentru ceea ce avem și că trăim într-o cultură a neîndestulării – „nu sunt suficient de bogat, frumos, sănătos, inteligent, prețuit etc.“ – și, în general, credem că „mai mult“ înseamnă „mai bine“. Însă realitatea este că niciodată nu vom avea pe dată tot ceea ce mintea noastră își dorește. Dar asta nu înseamnă că nu putem fi fericiți cu ceea ce avem în prezent.

Iată o capcană mentală în care cădem cu toții: neîndestularea atrage și mai multă neîndestulare, este ca o spirală fără sfârșit.

Cum poate fi evitată această capcană?

Prin cultivarea stării de prezență conștientă, prin recunoștință față de partea plină a vieții noastre, prin reală conectare cu noi înșine și cu cei din jur, prin momente de non-acțiune, prin mindfulness care să fie practicat sistematic zi de zi. Mai este un aspect important de remarcat: practica stării de prezență conștientă poate părea plictisitoare la început... Majoritatea oamenilor, dacă-i pui să exerseze mindfulness, se plictisesc de moarte – și asta, pentru că noi suntem plictisiți de noi înșine și așteptăm ca ceilalți să ne considere interesanți și speciali. Adică, nu este cazul să ne așteptăm la un divertisment ca cel de pe Facebook sau Netflix, dar ceea ce se află dincolo de gândurile și emoțiile noastre este mult mai important decât orice formă de divertisment. Acolo se află sinele nostru real și tot acolo sunt și bogățiile noastre.

De ce se cheamă cartea „Mindfulness Urban”? Cum îți poți regăsi liniștea astăzi, printre ecrane, termene limită, zgomot de fond?

Când le vorbesc oamenilor despre mindfulness, cei mai mulți îmi spun că este prea simplu ca să fie și adevărat; alții, că li se pare o idee bună, dar care nu poate fi implementată în mediul urban. Eu știu că toate acestea sunt, în fapt, defensive ale minții – rezistența la schimbare și atașamentul nesănătos față de ceea ce ne este familiar și cunoscut, chiar dacă nu ne mai este și benefic. De aceea am scris o carte despre practica stării de prezență conștientă așa cum mi-ar fi plăcut mie să citesc. Am luat o parte din problemele cu care mă confrunt în viața de zi cu zi, m-am uitat și la viețile oamenilor din jur și mi-am dat seama că noi nu suntem atât de diferiți pe cât am vrea să părem. Toți ne plângem de stres, toți avem uneori insomnii, pe toți ne paște câte o depresie sau ne trezește anxietatea matinală. Apoi am adus câteva explicații și o serie de exerciții specifice mindfulness-ului. Titlul este un semnal de alarmă, adică nu trebuie să mergem în munți sau la mănăstiri ca să ne cultivăm starea de prezență conștientă – avem nevoie doar de noi înșine și de puțină bunăvoință.

Mediul nostru urban a fost parcă, în ultima vreme, plin de manifestații în toate zonele țării. Scindarea asta dintre oameni nu are cum să nu te apese pe suflet, oriunde ai locui. Și se prefigurează la orizont alte evenimente publice și schimbări care se întrepătrund social și au efecte economice, așa că vor afecta cam toate categoriile de populație. Anul 2018, care marchează Centenarul Marii Uniri, se arată a fi destul de agitat, ca și cum ar vrea să ne amintească de zbuciumul de acum 100 de ani. Deci se pare că noi toți – ca națiune – avem nevoie, mai mult ca oricând, de curaj, compasiune și conectare autentică, pentru a rămâne uniți.

Vorbești în carte despre diferite strategii de a reacționa în viața profesională, în cuplu, în fața copiilor. Dacă ar fi să le reduci la un numitor comun, care ar fi acela?

Ideea cărții este să înlocuim reacțiile – care sunt automate, inconștiente și adesea ineficiente – cu răspunsuri conștiente, intenționate și asumate. Nu este nevoie să fii neapărat om, pentru a ataca, distruge sau ucide; dar este nevoie să fii o ființă umană, pentru a acționa spre binele personal și al celorlalți, în așa fel încât să-ți păstrezi demnitatea și umanitatea.

Numitorul comun la care se reduc toate reacțiile automate este reprezentat de ignorarea și subestimarea puterii prezentului. Nu poți să faci să dispară ceva ce ai spus deja – să ne imaginăm o critică la adresa copilului, partenerului sau a unui coleg de la serviciu; nu poți să faci să dispară o rană, după ce deja ai provocat-o – dar în ambele cazuri poți să observi cu atenție care sunt efectele acțiunilor tale (atât în universul interior, cât și în cel exterior), apoi să accepți ceea ce ai făcut, să te ierți pentru asta și în final să repari dauna creată. Iar pentru tot acest proces este nevoie să rămâi în „aici“ și „acum“, fără să te refugiezi haotic în trecut sau în viitor. Viața noastră se petrece aici și acum, fericirea noastră se poate simți aici și acum, iubirea noastră există aici și acum. Nu știm și nici nu putem anticipa corect ce se va întâmpla mâine sau peste un an, de aceea este înțelept să facem tot ce se poate în momentul prezent, indiferent că ne referim la relația de cuplu, la interacțiunea dintre noi și copii sau aceea cu colegii de muncă. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am avut prilejul o vreme de a lucra intr-o franchiza VW& Audi. Nu de putine ori am admirat si lucrat cu bijuterii pe roti autovehicole puternice, confortabile, de lux, in fine produse germane de exceptie. In majoritatea cazurilor eram fortat a discuta cu posesorii care se vaitau de proasta calitate a masinilor, ca nu sant bune(....bagami-as... de nemti, scuipat dispretuitor), Observam ulterior fetele lor ponosite scarbite si dispretuitoare nu mai spun ca unii dintre ei doua paie cruce nu ar fi reusit sa aseze, iar, felul in care se foloseau de auto, nici o farfurie zburatoare extraterestra nu ar fi rezistat. Cativa ani mai tarziu ma regasesc la masa intr-o manastire, la ceas de seara. Servit de cativa copilandri ca la 11 ani, cu fete luminoase, radiind de bucurie la auzul aprecierilor noastre pozitive in ceea ce priveste calitatea bucatelor si a serviciilor. Am inteles ca la bucatarie lucrau mireni din proprie initiativa, copii erau la servire. Ce mai, lucru in echipa. Nu am mai vazut asa bucurie pe chipul unor copii nicaieri altundeva. Mindfulness my foot, nume pompoase, neologisme si farafastacuri de import, intrebati acei copii de ce erau atat de bucurosi si deconectati de nebunia lumii acesteia. Se intampla la Manastirea Petru Voda.
    • Like 0
  • Haideti sa va spun un mic adevar : Romanul sufera de sindromul "de ce celuilalt ia dat mai mult decat mie". Se cheama metoda zaharelului sau in termeni canini "rasplata" pentru munca depusa in diferite situatii favorabile unor terti. Oricum sau oricat ati incerca s-o intoarceti, un fapt ramane cert : romanul se vinde prost si pe nimic dar ramane cu satisfactia (fericirea) ca a pus umarul la nefericirea "colocatarului", ceva de genul : "sa moara capra vecinului". Eu as zice : Dac-o face pe EA. fericita de ce nu !
    • Like 1


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult