Fiecare proces electoral scoate la lumină o serie de aberații și paradoxuri ale comportamentului nostru colectiv greu de anticipat, dar și mai greu de explicat. Mai pe scurt, este vorba despre un exemplu năucitor pe care l-am descoperit referitor votul din 10 noiembrie a.c. Conform unui sondaj de opinie publicat de cea mai citită foaie locală, „Informația Zilei”, care este, așadar, informatorul cel de toate zilele al sătmărenilor, județul Satu Mare, deși situat ca prezență la vot pe antepenultimul loc cu 37,68 %, urmat de Covasna cu 37,02 %, și de Vaslui cu 35,47 %, devine deosebit de exigent „cu sine se”, dar mai ales cu cei doi competitori, V. Dăncilă și K. Iohannis.
Acestora le cere imperativ să participe la o dezbatere televizată în sensul dorit de „armazoanca” de Teleorman și șefa cervicală a PSD. În această ”grijă” electorală a votanților, dar mai ales a ne-votanților sătmăreni, este insinuat în mod viclean un atac la K. Iohannis, cel care refuză confruntarea cu „Zoia cea bărbată”, mai pe românește spus, se vede sâmbăta de sub duminică. Din acest motiv, în titlul sondajului publicat de respectiva foaie, în tandemul celor doi finaliști este menționată mai întâi V. Dăncilă și apoi K. Iohannis, într-o ordine plătită din sponsorizările pesediste (V. Dăncilă vs. K. Iohannis și nu K. Iohannis vs. V. Dăncilă, dacă ar fi să ținem cont de procentele obținute).
Sondajul este orchestrat și manipulat în manieră tipic pesedistă, adică „hoțul strigă hoții”. Mai exact, din cei 29 de intervievați aleși „pe bune”, 20 cer dezbateri și doar 9 sunt împotriva dezbaterilor. Trebuie să menționăm, însă, că este vorba de o dezbatere „contra naturii”, adică între un președinte ... prezidențiabil și un fost prim-ministru de plezneală ... lamentabil. Este uimitor cum s-a cuibărit „exigența” democratică într-un județ delegitimat, într-o astfel de situație, de prezență codașă la votul din 10 noiembrie a.c., dar codaș și în majoritatea evenimentelor electorale derulate de-a lungul anilor, precum cel din 26 mai a.c., când județul Satu Mare s-a aflat pe penultimul loc ca prezență la vot, în fața codașului Maramureș. O dublă ipocrizie cultivată de ziarul local, în sensul în care îți manifești superior dezinteresul pentru vot, dar mai apoi ai un interes inflamat și bățos pentru o dezbatere televizată a celor doi finaliști.
Personal, pornind de la o cunoaștere a acestei zone prin conexiuni profesionale și familiale, am constatat că acest județ, situat pe culoarul de vest al țării, amplasat în Partium, a fost aliniat de-a lungul timpului la o zonă de mare dezvoltare și de civilizație, mult deasupra celorlalte județe din Transilvania. A avut o puternică industrializare în perioada modernă și apoi interbelică și post-belică, alături de celelalte județe din zona de vest a Transilvaniei: Bihor, Arad, Timiș, Caraș-Severin, în care munca destoinică a locuitorilor (români, maghiari, șvabi) și competiția în spirit emancipator și civilizatoriu au fost particularitățile definitorii ale acestui spațiu, cu permanente conectări central-europene.
După 1989, județul Satu Mare a devenit prizonierul unei administrații incompetente și care a întreținut cu viclenie o cultură a izolării socio-economice și culturale, a închiderii în pânza tentaculară a UDMR. Acest partid a fost pentru această parte a țării un adevărat PSD vorbitor de limbă maghiară, întrucât el a deținut aici puterea timp de treizeci de ani, cu scurte interludii țărăniste, peneliste, pedeliste. S-a cultivat și încurajat izolarea, manipularea provincialistă a județului de către o administrație udemeristă, aflată în lipsă totală de vocație constructivă și creatoare, interesată doar de cucerirea etnică a puterii locale, cu tot angrenajul de relații, influențe, fraternități de afaceri, dar masiv și definitiv incompetentă și codașă. Promovând și întreținând izolarea, nu a avut capacitatea de a deschide poduri (aceeași administrație udemeristă nu a fost în stare să construiască un al treilea pod peste Someș, foarte necesar în reședința județului, deși au avut o pletoră de deputați și senatori din ce în ce mai precari profesional și ca prestație publică, unii cu școli la fără frecvență sau cu completare de studii, iar alții ca jurisconsulți marginali au ajuns judecători la Curtea Constituțională).
La toate acestea se adaugă faptul că UDMR a fost în mod direct și indirect în permanență la guvernare. Nu a deschis poduri de parteneriate și colaborare, mulțumindu-se să se adune în jurul ceaunului de bograci (mâncare groasă de carne și legume), adică în gulașul politic suficient și sățios pentru propriile interese.
Alături de UDMR, partidele românești ineficiente, cu lideri întâmplători, nu s-au putut impune ca centre ordonatoare și de comandă, ca puteri locale și, mai ales, de cultivare a spiritului colectiv, combativ, critic și civic, specific jocului democratic. Peste toate acestea, mass-media județului a fost confiscată de mogulul de presă S.C. Solpres S.R.L., editor al „Informației Zilei”, care a sufocat vocile critice și alternativele din spațiul public. Tentaculară și acaparatoare, această publicație își etalează îmbățoșată pe un panou publicitar uriaș de la intrarea în oraș reclama care spune că ”În acest oraș se citește Informația Zilei”. Acest panou avertizează parcă asupra interdicției de a mai citi sau a mai edita și alte ziare concurente. Este un avertisment de tipul „noli me tangere”, adică este periculos și riscant să te atingi prin vorbe, aluzii sau acțiuni de un personaj aureolat, de o ordine stabilită și, în cazul de față, de un ziar. Toți cei care i s-ar opune acestei foi pot deveni subiecții unui repertoriu stigmatizator de corupți, penali, turnători, depravați și care ar putea fi deconspirați și popularizați de această „foaie a satului”. Minusculi dar perseverenți, astfel de ziariști își prestează activitatea într-un ziar care se vinde pe sine mai ales, dar se cumpără mai puțin.
Sondajul lansat privind opțiunea sătmărenilor pentru dezbaterea finaliștilor prezidențiali își fixează mesajul manipulator de factură dizgrațioasă pesedistă în titlul îngroșat de pe prima pagină „Sătmărenii vor dezbatere televizată”, titlu sentențios și, nevoie-mare, amenințător. Aflat într-un permanent mercenariat cu puterea, ziarul a indus pe lângă frică, o hipnoză cataleptică a spiritului critic și civic, concretizată în absența altor formatori de opinie și de absența la vot a populației sătmărene.
În schimb, a produs o gestiune financiară profitabilă, gestiune distribuită între sponsorizările pesediste și udemeriste. Acest tip de conformism și de atrofiere manipulatoare prin presă a spiritului public, în cazul de față a prezenței minime la vot, se suprapune unei anumite particularități colective socio-culturale și identitare a acestui spațiu ostatic astăzi presei și administrației publice udemeriste. Izolarea promovată de cei doi factori (presa și administrația puterii) s-a conectat cu un fond identitar colectiv problematic și dilematic, întrucât în spațiul public nu s-au mai întors după 1989 antenele televizoarelor alb-negru din comunism de la direcția de receptare a televiziunii din Budapesta. Este vorba de un anacronism special, încremenit în ecranele televizoarelor setate pe canalele Budapestei.
O elită românească culturală și politică din această parte a țării de factură pro-europeană și nu de una etnocratică, adică peremistă, vătristă, peuneristă, s-a amplasat comod și indolent în propriile fotolii, impasibilă și limitată și a devenit un spectator la „străpungerile” și descălecatul permanent și privat al lui Viktor Orban, premierul Ungariei și broscoiul din gâtul UE, în ținuturile sătmărene.
Fiecare vizită a acestui ins strident fecundează periodic „maghiarimea fără margini”, încurajând cu impertinență procesul de maghiarizare a altor etnii, cu predilecție a populației șvăbești din Sătmar. Față de acest proces Forumul Democrat German, din care a făcut parte și K. Iohannis, „tace” nemțește și devine, astfel, complice condamnabil la pierderea germanității celei mai numeroase populații de nemți din Transilvania, șvabii sătmăreni. Absenteismul, izolarea, abandonul de sine, devin particularități cultivate în mod intenționat, spre folosul politic și material al actorilor principali din spațiul public și anume presa, partidele politice, elita intelectuală. Tocmai de aceea în mod ipocrit cei absenți la vot pare că devin, prin manipularea presei vândute și plătite, pe ultima sută de metri ai campaniei electorale, grijulii și exigenți cu regulile democrației dar pe care, de cele mai multe ori, le-au încălcat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În al doilea rând, autorul, probabil pe drept, ziarul care face sondaj că ar fi părtinitor, apoi cade el însuși în același păcat, se arată partinitor dar de cealaltă parte.
În al treilea, județul ăla nu e delegitimizat. Nu cunoaștem cauzele absenteismului ridicat. Poate că oameni trecuți acolo pe listele permanente au votat în alte județe sau în afara țării.
Pe KWI îl știm de 5 ani și chiar dacă ne-ar spune ceva nou, nu l-am crede.
La Veorica situația e identică doar că e vorba de 2 ani (în care însă s-a dat în stambă cît ații in 5 vieți!)
Și totuși mi-aș dori să îi văd pe ambii puși în situația de a răspunde la întrebări incomode, ceea ce se întămpla numai într-o dezbatere, nu la întâlnirile astea regizate cu ziariști prietenoși. Evident că Iohannis se teme de un "moment Vântu", cum a fost cel care l-a îngropat pe Geoană.
Despre dezbatere, zic că s-ar cuveni să fiți mai realist: ce răspunsuri ar putea să dea Iohannis ca să le găsim utile?
Identic, ce întrebări utile ar putea să pună Dāncilā??
Ar fi doar circ.