Într-un articol recent, lectorul universitar Mihai Maci, de la Universitatea din Oradea, scria despre nivelul scăzut de pregătire al elevilor și studenților, dar și despre experiențele traumatizante la care copiii sunt expuși în școala românească. „Cei mai mulți dintre ei au amintiri traumatice din școală. Nostalgicii de modă nouă – care ne recită cu orice ocazie mantra cu era mai bine înainte – n-au de ce să se teamă: în școlile de azi se bate ca-n tobă, se înjură, se jignește, se dau cadouri și se cer bani, se impun meditații și copiii sunt pedepsiți fie din cauza părinților, fie din cine știe ce rivalități între profesori. Când auzi una – două – trei asemenea istorii poți să le iei ca autovictimizări sau mitomanii adolescentine. Când auzi zeci, ți se face părul măciucă. Probabil și copiii dumneavoastră trec prin așa ceva, însă nu spun nimic acasă. Bullying-ul adulților îi paralizează mai tare decât cel al colegilor lor”, afirma Mihai Maci în textul care a născut dezbateri aprinse.
Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, universitarul a spus că articolul reprezintă un exercițiu reflexiv.
„Nu e singurul text de acest gen pe care l-am scris în ultimii 10 ani, am scris exact patru asemenea texte cu o anumită periodicitate. Încerc să fac pentru uzul meu propriu, o spun cu sinceritate, niște teste care să-mi permită să-mi dau seama cum gândesc oamenii din fața mea. Pentru că, atunci când ești profesor, atunci când predai, e foarte important să realizezi cum gândesc oamenii dinaintea ta. E o vorbă celebră care spune așa: Dacă vrei să-l înveți pe Ion matematică, trebuie să cunoști două lucruri, trebuie să cunoști matematică și să-l cunoști pe Ion. Nu sunt lucruri care pot fi formatate universal. Nu poți preda paușal și, ca atare, am vrut să-i văd. Am vrut să încerc să-i înțeleg, atât cât pot eu”, a declarat Mihai Maci.
„E și o problemă a profesorilor pe care nimeni nu o pune la modul serios. Cum stau oamenii ăștia înăuntrul lor după 30 de ani de predat?”
El a subliniat că, în ceea ce privește atmosfera din școală, lucrurile stau exact așa cum le-a descris în articol. „Lucrurile pe care mi le povestesc studenții mă lasă perplex, vă mărturisesc. Un exemplu concret este felul în care o profesoară jignea, în mod constant, un elev de așa manieră, în mod repetat, făcând apel la părinți, încât, practic, l-a obligat să plece din școala respectivă. Și vă spun încă o dată, nu sunt povești singulare ceea ce ridică o problemă foarte serioasă cu privire la profesori. Nu vreau să acuz pe nimeni cu treburile astea, sigur că există o încărcătură subiectivă uriașă în toate lucrurile astea, dar să știți că e și o problemă a profesorilor pe care nimeni nu o pune la modul serios. Cum stau oamenii ăștia înăuntrul lor după 30 de ani de predat? După 30 de ani de clasă, în condițiile în care tu, ca profesor, ajungi la 50 și ceva de ani să ai într-o școală copii de 14-15… În ziua de astăzi, aici ar trebui să se facă niște evaluări psihologice. Aici ar trebui să se facă niște anchete sociologice, niște lucruri care să ne spună cu ce avem de a face în tot sistemul de învățământ. Nu vă supărați, noi mergem pe bâjbâite, adică fiecare improvizează la locul de muncă, cum crede el de cuviință”, este de părere Mihai Maci.
Cazul elevului de la școala „Nicolae Titulescu”, unde conducerea școlii a încercat să mușamalizeze faptul că băiețelul a fost violat, în două rânduri, în toaletă, este emblematic pentru felul în care sunt abordate problemele în sistemul românesc de învățământ.
„Treaba asta, care este absolut scandaloasă, se petrece la toate nivelurile cu lucruri mult mai puțin scandaloase. Dacă într-o școală avem probleme, probleme de învățare, din cauza faptului că materia e așa cum e, elevii sunt așa cum sunt, programele sunt așa cum sunt, cerințele inspectoratelor și ale ministerelor sunt cele care sunt… Există, să știți multe, foarte multe dificultăți de învățare și atunci când avem examene serioase, așa cum sunt testele PISA, așa cum au fost simulările acestea, în loc să devină probleme care să se dezbată în interiorul școlii, probleme pe baza cărora să fie solicitate instituțiile abilitate, inspectoratele, institutele, ministerul, la noi toate lucrurile astea se îngroapă. Noi raportăm ceea ce vor să audă cei de sus. Am spus de mai multe ori lucrul ăsta și mă văd nevoit să îl repet: noi trăim într-o lume în care, dacă ridici o problemă, o să ai probleme. Asta este clar, toată lumea vrea să raporteze performanțe și atunci toți sunt calați pe acest tip de raportare”, a subliniat Mihai Maci în timpul emisiunii „În fața ta”.
„Am avut de-a face cu studenți care au ajuns în anul întâi de facultate, la o specializare într-un domeniu istoric, care nu auziseră numele lui Hitler sau al lui Napoleon”
În articolul publicat recent, lectorul universitar a vorbit despre faptul că noua generație are minusuri mari în ceea ce privește cunoștințele și competențele, iar felul în care i-a portretizat global pe studenți a atras o serie de reacții critice.
„Vreau să vă spun încă o dată și să insist pe ceea ce am spus în text. Eu nu judec oamenii din punct de vedere uman. Nu e calificarea mea, nu e abilitarea mea să fac acest lucru. Părerea mea este că, din punct de vedere uman, toți sunt oameni și toți sunt buni. Eu îi judec din punctul de vedere al cunoștințelor pe care ei le au, pentru că pe aceste cunoștințe eu, ca profesor, pot să construiesc ceva. Deci la asta ne raportăm, să fie foarte clar lucrul acesta.
Ei vin în facultate aproape fără niciun fel de cunoștințe. Mai mult decât atât, ei vin în facultate fără niciun soi de disciplină a muncii. Eu am nevoie de cele două, am nevoie de o disciplină a muncii. Elevul, proaspătul student, trebuie să știe că, dacă eu îi dau să citească un text pentru seminar, textul acela se citește nu în sensul că îți arunci ochii pe el, așa ca la scrolling, ci se citește într-un anumit fel și în felul ăsta se învață în școală. Dacă vă aduceți aminte, când am fost noi în școală, am învățat să identificăm ideile principale - îți faci notițe și așa mai departe.
De ce? Pentru că ceea ce ai în fața ta e un text străin, la capătul lui, când îl discutăm la seminar, tu trebuie să-l interiorizeze și procesul ăsta de interiorizare a textului, felul în care îl faci al tău un lucru care vine din afară are niște reguli și regulile astea se învață în școala mică”, afirmă Mihai Maci.
Lectorul universitar susține că s-a întâmplat să fie șocat de lipsa de cunoștințe a unor studenți. „Am avut de-a face cu studenți care au ajuns în anul întâi de facultate, la o specializare într-un domeniu istoric, care nu auziseră numele lui Hitler sau al lui Napoleon, nu că nu știau cine sunt. (...) La intrarea în facultate, mai ales la acest tip de facultăți, nu sunt atâția candidați încât să impui reguli de selecție. Oamenii sunt primiți pe ceea ce se numește concurs de dosar”.
Pe de altă parte, Mihai Maci a întâlnit și studenți foarte bine pregătiți. Dincolo de talentul nativ, ce a funcționat pe parcursul școlii în cazul lor, care au fost circumstanțele care au dus la această evoluție fericită?
„Sunt unii care au avut șansa unui mediu în care au crescut. Mă refer la mediul familial sau, câteodată, o șansă cu adevărat extraordinară în anumite școli. Un grup de prieteni în care au reușit să se formeze, care a fost un mediu de discuție în care curiozitatea individuală a fost multiplicată, în care a fost ceva stimulant, care i-a făcut să să meargă înainte. Și, în fine, al treilea lucru pe care l-am identificat este șansa de a avea un profesor care le-a vorbit personal, care a trecut peste limitările programei și care a găsit calea de a-i vorbi elevului personal, îmbinând cunoașterea cu afectivitatea. Și asta i-a marcat cel mai puternic, asta i-a determinat să facă un anumit lucru”, este de părere Mihai Maci.
Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, de la ora 14.00.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. In scoala intra copii fara nicio educatie, fara cei sapte ani de acasa, care nu stiu ce este munca, raspunderea si respectul.
2. In scoli sunt prea multi profesori slab pregatiti, fara inclinare spre pedagogie si dezinteresati de transmiterea de informatii si de educarea copiilor.
3. Sistemul de invatamant superior a dat faliment. Prea multe facultati la prea putini candidati, prea multe facultati cu invatamant la distanta si fara frecventa, admiterea fara examen si trecerea dintr-un an in altul ca sa nu scada numarul studentilor si finantarea legata de aceasta, finantarea facultatilor de stat pe baza numarului de studenti si nu pe baza calitatii actului de invatamant si ruperea invatamantului superior de cercetare, de nivelul mondial al specialitatii si de piata muncii.
4. Ruperea sistemului educativ de la noi de studiul modelelor de succes din lume.
Am citit și ascultat zeci de opinii despre sistemul de educație. Pare că vina este colectivă. Atunci trebuie să își asume fiecare partea sa de vină. De exemplu, domnul Maci este vinovat pentru că acceptă să își ia banii predând la o universitate care admite studenți fără o selecție reală, doar ca să fie la număr, să nu își piardă profesorii posturile. Dacă toate facultățile ar organiza examene, elevii s-ar pregăti. Singurul examen din viața unui elev este bacalaureatul. Doar aici poate să îl lovească un "respins".
Firește, toți avem nevoi materiale. Principiile nu mai funcționează când nu ai bani să îți crești copiii. Nu pleci de bună voie acasă când constați că societatea nu mai dă doi bani pe serviciile tale. Dar nici nu te plângi.
Pe cine învinovățește domnul Maci? Pe toată lumea, dar pe nimeni explicit. Și mai ales nu pe sine însuși. E adevărat, își expune public opiniile. Dar nu îi lasă repetenți pe studenții care nu au auzit de Napoleon, că rămâne facultatea fără studenți și dumnealui fără post.
"în școlile de azi se bate ca-n tobă, se înjură, se jignește, se dau cadouri și se cer bani, se impun meditații și copiii sunt pedepsiți fie din cauza părinților, fie din cine știe ce rivalități între profesori." - cred că eu am trăit și trăiesc în altă țară. În nicio școală cu care am avut legătură de-a lungul vieții nu am întâlnit asemenea situație catastrofală. Dacă așa stau lucrurile, nu-i de mirare că avem lipsă de profesori. Ce om care se respectă ar putea funcționa într-o așa mizerie? Sau poate dl. Maci exagerează...
Am vazut emisiunea " In fata ta", din 17 martie, 2024.
Sunt multe lucruri pe care le ridica domnul profesor univ. Mihai Maci.
Iata una:
Elevul supraponderal care trebuie sa stea in cap!?
In Maroc, la bac., elevii aveau o proba de aptitudini fizice, eliminatorie, notata cu admis sau respins.
Aceasta proba se desfasura inaintea inceperii sesiunii de bac.
Elevul sustinea proba aleasa de el, cu sprijinul profesorul de la clasa, in conformitate cu aptitudinile lui fizice.
Adica:
Nu puneai un elev supraponderal sa alerge suta de metri,, de ex., in nu stiu cate secunde.Ca nu mai intra la celelalte probe in viata lui!...
In privinta manualelor.
In opinia mea, oricat de bun ar fi manualul unic sau manualul " neunic", acestea nu pot
sa raspunda fiecarui elev in parte, orice am vrea noi sa facem.
" Cea mai grava incalcare a principiului democratiei este sa te adresezi unui elev nedotat ca unuia dotat."(Spiru Haret)
Cum sa faci " sa diferentiezi" elevii dintr- o clasa, intr- o lectie, in care comunici niste cunostinte unor elevi cu niveluri diferite de cunostinte, cu putere de intelegere diferita?
Sa mai adaugam si faptul ca, in unele clase, sunt si multi elevi!?
In care captarea atentiei elevilor nu este deloc simpla.
Manualul, oricare ar fi el, bun sau rau, unic sau nu, trebuie sa corespunda unei programe sau curriculum, cum se spune acum.
Profesorului( " propunatorul" cum il numeam noi, in planul de lectie, obligatoriu de facut in primii 3 ani de predare) ii vine sarcina grea de a adapta, de a traduce pe intelesul tuturor, pe cat posibil, ce scrie in manual.
Sunt multe de spus aici.
Daca elevul reuseste sa treaca niste probe, la final de ciclu, atunci e bine, si pentru profesor, si pentru elev.
Partea de evaluare e o alta mare discutie.
Sa nu uitam ca nici tarile, cu care ne comparam, nu au " acelasi nivel social, in general vorbind.
Invatamantul reflecta, ca in oglinda, societatea careia ii apartine.
De aceea, in orice comparatie, trebuie tinut cont de acest lucru.
Domnul profesor spune ca, in loc sa facem reforme, inventam cuvinte.
Asta a fost intotdeaunea.
Uneori cuvintele noi spun acelasi lucru, in final.
De ex.:
Pe vremea noastra au venit cu metoda de predare numita " problematizare".
Aceasta metoda e veche de cand lumea.
Numai ca nu avea nume.
Invatatorul spunea asa:
Cat si cu 2 fac 3?
Atentie:
Invatamantul este un proces instructi- educativ, in care profesorul are un rol
conducator!
Elevul fiind in centrul atentiei!
Dascalul are misiunea nobila de dezvoltare
si de modelare a personalitatii unui copil/elev.
Fara pasiunea dascalului , fara o intelegere din partea tuturor partilor implicate in acest proces, respectiv
scoala, familie, societate, rezultatele nu vor atinge niciodata cerintele societatii, nu vor raspunde dorintei familiei.
A bon entendeur, salut!
Trebuie redus drastic numarul universitatilor, desfiintate cele fara frecventa sau la distanta, reintrodus examenul de admitere ! In paralel, trebuie crescute pretentiile la scolile primare si licee si verificat nivelul profesorilor din acestea.
De fapt, este vorba de un complex de masuri care sa se refere la educatia elevilor, la calitatea profesorilor si la organizarea universitatilor. Din pacate, nu este locul sa enumar tot ce ar trebui facut in acest sens, dar e obligatorie o abordare holistica a problemei.