Sari la continut
Republica
By Republica

Costin Popescu, antreprenor, la podcastul „Business Sănătos”: Am încercat să nu facem compromisuri „merge și așa”, „hai să o lăsăm așa pe asta”

În era agitată a tehnologiei și a vieții în ritm alert, o cafenea devine un loc magic care aduce împreună oameni din diverse medii și culturi, oferindu-le un refugiu plin de aromă și savoare.

Cu o experiență de peste 15 ani în publicitate, Costin Popescu, care la vârsta de 21 de ani administrase un mic bar al unui unchi, a decis împreună cu Bogdan Cutuș să deschidă, acum șapte ani, o cafenea, la scurt timp alăturându-li-se încă doi parteneri, Paul Ungureanu şi Alexandru Niculae.

BOB Coffee Lab cuprinde acum o parte de producție și trei cafenele, între care cea mai cunoscută este cea din Piața Charles de Gaulle din București.

„Am avut norocul că aveam specializări diferite, veneam din lumi diferte – banking, publicitate, producție de cafea, roster și preparare de cafea. Ne-am delimitat teritoriile și ni ne-am respectat. (...) Business-ul nostru se susține, este unul sănătos”, spune Costin Popescu, fondator BOB Coffee Lab, invitatul jurnalistului Claudiu Pândaru la podcastul „Business Sănătos” susținut de Rețeaua de sănătate Regina Maria. 

O rețetă a unui business de succes? „Încrederea în partener, și la bine și la greu. (...) Poți să ai cel mai bun produs, dar dacă nu ești în locul potrivit și nu ai imaginea potrivită pentru momentul acela, (business-ul) nu funcționează. Și cred că e vorba și de experiență. Fiecare avea un anumit background și am încercat să nu facem compromisuri, „merge și asa”, „hai să o lăsăm așa pe asta” ”, a explicat Costin Popescu. El a anunțat că, pentru acest an, planurile lor prevăd deschiderea a încă două cafenele diferite și creșterea capacității pentru prăjirea cafelei.

„Odată ce ai gustat sau ai mers în locul de lângă casă sau te-a invitat cineva undeva, sau dacă îți permiți și dacă îl ai în drum, este de neocolit după prima experiență”, descrie antreprenorul Costin Popescu experiența pe care o vede la mulți dintre clienții afacerii sale.

Urmăriți discuția dintre jurnalistul Claudiu Pândaru și Costin Popescu, co-wner Bob Coffee Lab, în podcastul „Business Sănătos”, atașat acestui articol.

Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria este o organizație preocupată să susțină sănătatea oamenilor, a organizațiilor și a societății.

Descoperă gama de abonamente Partener, creată special pentru companiile mici și mijlocii și ajută-ți angajații să economisească accesând servicii medicale premium #peabonament.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult