Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dacă ai o problemă cu România, poți începe să o rezolvi până pe 25 iunie 2024

Drapelul României

Foto: Inquam Photos/ George Călin

Dacă ai o problemă cu România, poți începe să faci ceva semnificativ în acea direcție până pe 25 iunie 2024. Nu e click bait, e pe bune ce a decis statul român începând cu acest an - odată cu depunerea bilanțului, orice companie plătitoare de impozit pe profit poate direcționa toți banii rămași până la limita maximă de sponsorizare pe anul 2023.

Țara aceasta a fost construită prin filantropie. Avem Ateneul, primele spitale sau Universități din România datorită donațiilor și viziunii unor oameni care au văzut o problemă și au decis să o rezolve, singuri sau împreună cu alții. 

S-a discutat la World Economic Forum de la Davos prin 2019 despre faptul că filantropia nu dă roade, că a rezolva problemele lumii cu resurse private are limitare și nu duce la schimbare reală. Că este nevoie de o politică de taxare agresivă și să lăsăm statele să se ocupe.

În principiu nu este rău. Schimbarea sistemică fără stat e deseori imposibilă.

Pe de altă parte, există un rol major al filantropiei. Arms-length-philanthropy sau, cum i-am zice în română, filantropia de proximitate, la îndemână. Cea în care ne folosim resursele pentru a repara, dezvolta, salva ceea ce iubim în comunitatea noastră, locul în care am ales să trăim și pe care avem puterea să-l facem mai bun.

Filantropia asta construiește spitale rapid și eficient, trimite copii la școală, curăță munții de gunoaie sau pune panouri solare pentru a aduce electricitate familiilor din sate izolate astfel încât copiii să nu mai învețe la lumânare.

Filantropia are rolul de a salva aici și acum grupuri de oameni care fie sunt prea mici ca să stârnească intervenția statului, fie au probleme prea mari pentru a fi rezolvate “sistemic”.

Statul încurajează filantropia corporativă în România. Există o lege a sponsorizării care permite companiilor să deducă o parte din impozit făcând sponsorizări către organizații care produc schimbare în comunitatea lor. Și face acest lucru pentru că este mai eficient așa. Companiile și organizațiile cunosc problemele comunităților în care își desfășoară activitatea și pot acționa mai rapid decât o pot face mecanismele autorităților care, cu toate bunele intenții și toți oamenii buni care le pun în mișcare, sunt mai puțin flexibile și agile decât intervențiile locale.

Decizia este la fiecare dintre noi. Și fiecare luăm decizii raționale și emoționale, dar mai ales pe baza unor informații corecte și uitându-ne la imaginea de ansamblu chiar dacă e complicat și simțim că nu mai ținem pasul cu schimbările, că sunt prea multe și ne crează anxietate.

Este într-adevăr greu să știi dacă și în cine poți avea încredere. E greu să știi dacă organizația chiar are dreptate și schimbarea se poate întâmpla așa cum ni se promite. Și uneori credem că știm mai bine, pentru că am avut deja succes în viață, nu se poate să nu avem idei bune și în ceea ce privește schimbarea socială.

Cum poți decide între atâtea cereri care vin zilnic? Pe ce criterii?

Aici e nevoie de gestul făcut de cei care au construit Ateneul. 

Totul a pornit de la interesul lor personal foarte puternic pentru arte. Și dorința lor de a avea un spațiu dedicat acestei pasiuni care să construiască identitatea de popor civilizat. Oricare ar fi interesul sau pasiunea personală, acela este cel mai puternic călăuzitor în decizie și cel mai sănătos. O analiză care să explice în date reci de ce este mai bine să susținem educația decât sănătatea, sau invers, nu există. E mare nevoie de investiții în tot ceea ce ajută la o viață bună: mediu, cultură, educație, sport, sănătate, patrimoniu, asistență socială.

Putem începe prin a da sume mici mai multor organizații pentru a vedea cum evoluează relația. Putem să construim sisteme de oferit granturi care să susțină proiecte pe o anumită temă sau pur și simplu misiunea organizațiilor.

Putem cere informații suplimentare sau recomandări.

Până pe 25 iunie 2024, când depuneți bilanțul, puteți depune și D177, prin care ANAF să știe către cine să redirecționeze cei maxim 20% din impozitul pe profit (nu mai mult de 0,75% din cifra de afaceri) pe 2023.

Oricum ar fi, real România se schimbă cu fiecare gest de implicare. Și așa cum se întâmplă în orice aspect al vieții, cel mai important agent al schimbării e acțiunea.

Dacă vrei dar nu știi cui, dă-mi un semn pe madalina@arcromania.ro. Sau dacă ai vreo întrebare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult
sound-bars icon