Singura modificare de structură analizată din perspectiva gândirii fiscale este procedura de plată a impozitelor pe locuințe din anul 2016, conform noului Cod fiscal adoptat prin Legea nr. 227/2015 cu modificări ulterioare.
În acest sens, impozitul pe clădirile deținute de persoane fizice este stabilit în funcție de scopul utilizării clădirii respective, și nu în funcție de calitatea de proprietar persoană fizică.
În acest sens, legiuitorul stabilește impozitarea clădirilor în mod diferențiat, respectiv utilizarea clădirii în activități economice, aceasta participând la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii sau pentru folosință rezidențială, caz în care clădirea este folosită ca locuință pentru o persoană sau o familie.
Tot ca element de noutate, impozitul nu mai se stabilește ca un procent fix la nivel de țară, cum ar fi, de exemplu, procentul de 0,1% valabil în anul 2015 pentru toate localitățile țării, ci se plătește diferențiat, consiliul local stabilind procente diferite de la localitate la localitate.
Astfel, pentru clădirile aflate în proprietatea unei persoane fizice la data de 31 decembrie 2015, impozitele datorate la bugetul local sunt stabilite după cum urmează:
- între 0,08% și 0,2% din valoarea construcției pentru clădirile cu destinație locuință;
- între 0,2% și 1,3% din valoarea construcției pentru clădirile utilizate în activități economice, dacă clădirile sunt achiziționate, dobândite sau reevaluate în ultimii 5 ani;
- 2% din valoarea construcției pentru clădirile utilizate în activități economice, dacă clădirile sunt achiziționate, dobândite sau reevaluate cu mai mult de 5 ani înainte de anul 2016.
Raportându-ne la cele două structuri de impozitare pentru clădirile utilizate în activități economice, observăm că în realitate, cu mici excepții, majoritatea persoanelor fizice ce dețin astfel de clădiri nu le-au reevaluat deoarece nu a fost necesară sau impusă această reevaluare în virtutea vreunui act normativ.
Practic, prin simpla necunoaștere a legii, dacă te afli în situația de a deține acasă un sediu de societate, un sediu social pentru PFA, ai deschis un cabinet de consultanță, contabilitate, audit sau faci o mică afacere cum ar fi o frizerie, tocilărie, sifonărie etc. și deții construcția de mai bine de 5 ani te afli în situația de a fi impozitat cu procentul de 2% din valoarea construcției, situație ce conduce la o majorare de cel puțin 20 de ori a impozitului față de anul curent.
În acest sens, scopul persoanei fizice care deține clădirea utilizată în activități economice este să stabilească o valoare de impozitare apropiată de prețul pieței la care să se aplice unul dintre procentele mai mici adoptate de consiliile locale.
Desigur, la nivel de țară există diferențe foarte mari între procentele de impozitare pentru clădirile folosite în activități economice, procente ce conduc la plăți de impozite de la simplu la triplu pentru aceeași suprafață de construcție ridicată din materiale similare dar regăsită în localități diferite.
La Timișoara și Cluj impozitele pe clădiri cu destinație economică sunt de 3 respectiv 5 ori mai mari decât la București.
De exemplu, pentru București, conform proiectului de hotărâre pentru taxele locale din anul 2016, procentul de impozitare este de 0,2% pentru aceste clădiri utilizate în scopuri economice. Pentru aceeași folosință economică, autoritățile din Timișoara ne propun un procent de impozitare de 0,6% iar cele din Cluj de 1%. Printr-un calcul matematic sec putem aprecia că la Timișoara și Cluj impozitele pe clădiri cu destinație economică sunt de 3 respectiv 5 ori mai mari decât la București. Desigur, aceasta este o apreciere a tendinței de impozitare, calculele efective matematice ținând cont și de vechimea construcției respectiv de zona din interiorul localității.
Capcana din Codul fiscal
Mai reținem și faptul că până la data de 31 martie 2015, conform recentei modificări a Codului fiscal adusă de OUG nr. 50/2015 persoanele fizice ce dețin clădiri utilizate în activități economice vor depune o declarație de impozitare la direcția de specialitate locală.
Desigur, criteriul de delimitare al folosirii clădirii în scop economic sau în scop rezidențial este decontarea utilităților de către societatea/ entitatea ce folosește clădirea în scop economic. Poate fi un criteriu de departajare dar nu e nici pe departe un criteriu obiectiv deoarece a nu deconta cheltuielile cu o construcție nu înseamnă transformarea acelei construcții în locuință. Atâta timp cât toată lumea din cartier cunoaște că la parterul unui bloc este o frizerie, nu poți să negi folosirea acelei incinte în activități economice doar pentru că frizeria nu decontează utilitățile.
În esență, capcana generală a Codului fiscal este impozitarea cu procentul de 2% a construcțiilor nereevaluate în ultimii 5 ani, fapt pentru care vă sugerăm să vă împrieteniți cu un evaluator dacă sunteți o persoană fizică ce deține o clădire utilizată în activități economice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu se va plati impozit daca nu se inregistreaza activitati economice sau daca nu se deduc cheltuielile pe persoana juridica care isi are sediul social acolo.
O asociatie care are activitati economice si care are sediul intr-un apartament de bloc...cum se plateste impozitul pentru acel apartament?
(1) În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform art. 457 cu impozitul determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform art. 458.
(2) În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457 (ca si pentru cladiri rezidentiale).
(3) Dacă suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi evidenţiate distinct, se aplică următoarele reguli:
a) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457;
b) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfăşoară activitatea economică, iar cheltuielile cu utilităţile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor art. 458 (ca si pentru destinatie economica).