Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Dacă încă bate-un dor de Ceaușescu, haideți să înțelegem politicile economice ale „genialului Conducător” cu mintea din 2020

Nicolae Ceaușescu, profil

Foto Guliver/Getty Images

Povestea pe scurt este următoarea. Citat: „Pe vremea lui Ceaușescu era mai bine, atunci aveam industrie, exportam, trăiam bine.”. Apoi, urmează o scurtă pauză. Continuare: „Ne descurcam, toată lumea avea de toate. Acum ne-au furat străinii, suntem colonie. Înainte era bine, țara era a noastră”. Afirmațiile de mai sus se repetă constant în spațiul public. În afară de faptul că sunt false, acestea revin iar în mentalul multor oameni s-a împământenit ideea că regimul comunist este vinovat de mai puține lucruri negative, căci a făcut mult bine.

Când se vorbește laudativ la adresa regimului comunist, cei mai mulți dintre promotorii acestui discurs se referă, în cele mai multe cazuri, la perioada de deschidere a regimului, ce a avut loc în anii ’70, ai secolului trecut.

Nostalgicii trec cu vederea lipsa libertăților individuale, printre care și libertatea de expresie, călcate în picioare de un regim totalitar, acei tătuci din PCR, fără de care nu mișca nimic și uită, zecile de mii de morți din pușcăriile comuniste ori represiunile la care erau supuși cei ce îndrăzneau să critice regimul comunist.

Ne este dor cu adevărat de lideri ce taie și spânzură, avem nevoie cu atâta disperare de autocrați în fața cărora să ne plecăm capetele doar pentru că nu avem educația necesară a vedea că acest model este unul care duce în 100% din cazuri la faliment? Faliment moral, social și economic.

Ne este atât de dor de granițele ferecate? Ne amintim de miile de români care au murit, încercând să traverseze frontiera cu Iugoslavia (Serbia), cea mai sângeroasă graniță a Europei, din anii comunismului, pentru a-și câștiga libertatea. Cei ce reușeau să părăsească România erau considerați trădători. Erai român aici în țară, nu la Paris sau München.

Ne este dor de spectacolele de prost gust, în care o persoană era considerată semi-zeu, iar la o ridicare de mână lăsau capul în jos, pe stadioane sau în piețe, câteva zeci de mii de oameni?

Să vorbim despre evoluțiile economice din anii comunismului.

După cel de-al doilea război mondial, România a adoptat modelul economic socialist, planificat, aveam o economie de tipul comandă-control. Statul deținea monopol atât asupra resurselor, cât și asupra forței de muncă. Nu exista o piață a muncii, nu exista cerere și ofertă. Exista doar stat, plan cincinal și un sistem centralizat. Statul ne spunea ce și cât să consumăm.

Prețul, dobânda, creditul, salariile, impozitele și taxele erau dirijate de la centru, prin planul național unic, fără să reflecte prin nivelul și evoluția lor, raportul real dintre cerere și ofertă pe piața internă, dar nici condițiile de pe piața internațională. Concurența nu mai avea rolul de a regla piața, de aceea eficiența și rentabilitatea activității agenților economici nu reflectau realitățile interne și internaționale. Resursele economice erau alocate centralizat, prin planul național, iar agenții economici nu mai dispuneau de autonomia și libertatea necesare folosirii propriilor mijloace economico-financiare.

1981, anul falimentului României socialiste

După decesul lui Gheorghiu Dej, în 1965 și venirea la putere a lui Ceaușescu, acesta din urmă a fost ales mai întâi secretar general al PCR (1965), apoi șef al statului (1967). În urma poziționării pe care a avut-o față de invazia sovietică în Cehoslovacia (1968), a reușit să își creeze o imagine pozitivă atât în țară, cât și în Occident. Astfel, România a beneficiat de fonduri externe. Însă, în 1981, România a intrat în faliment.

România a implementat politici de austeritate dure, s-a izolat de instituțiile financiare mondiale. 

Din dorința de a lichida datoria externă, România a început să exporte masiv orice bunuri ar fi adus valută în vistieria țării și a făcut asta până când populația a fost adusă în pragul sărăciei extreme. Intrarea României în incapacitate de plată în anul 1981 a fost provocată de incompetența conducătorilor țării, care au dus industrializarea dincolo de extrem, construind niște mamuți industriali ce nu se puteau autofinanța de pe piețele libere și nici produce bunuri la un nivel înalt calitativ.

În doar 5 ani (1976-1981), datoria României a crescut de la 500 de milioane USD (3% din PIB), la 10,4 miliarde USD (28% din PIB).

Ceaușescu a majorat datoria țării nu prin contractarea de credite la dobânzi mici, așa cum erau în perioada ’73-’79, ci prin luarea de credite la dobânzi ridicate, precum cele din perioada ’79-’81. În 1981, dobânda la creditele luate de Ceaușescu ajunsese de la 8 milioane de dolari, cât înregistra în 1975, la 3 miliarde de dolari. România se afla în situația de a achita, în perioada 1980 – 1982, creditorilor străini, 6 miliarde de dolari. Până la sfârșitul anului 1982, România avea nevoie de 80% din banii obținuți din exporturi pentru a-si finanța datoria externă. La jumătatea lui 1981, România intra în faliment. Au urmat foametea generalizată, restricțiile, alimentele vândute pe cartelă și sărăcirea populației.

Reacția lui Ceaușescu a fost să restrângă masiv consumul intern și să achite integral datoria externă a României, lucru ce a fost reușit, cu mari sacrificii, 8 ani mai târziu, în 1989.

Ce s-a întămplat în mult prea lăudatul deceniu 1970-1980?

Între 1970-1980 a fost înregistrată o rată de acumulare, în medie anuală de 35,7%, cea mai mare parte a investițiilor fiind orientate către industrie. Acest deceniu a marcat cea mai puternică extindere a câmpului de producție în întreaga economie.

Față de media europeană a PIB pe locuitor în 1988, de 9725 de dolari americani și de cea mondială, de 3853 de dolari, România cu 2620 de dolari avea un nivel de 3,7 ori mai scăzut decât cel european și se afla sub nivelul mediu mondial. În ceea ce privește indicatorul PNB (produs național brut) pe persoană activă (productivitatea muncii sociale), față de o medie europeană de 17.217 dolari și de o medie a țărilor dezvoltate de 32.793 dolari, la nivelul anului 1988, România se prezenta la un nivel mai scăzut de 3,74 ori și respectiv de 7,13 ori.

Mai jos se poate observa cum a evoluat PIB-ul pe cap de locuitor între 1980 – 2019:

Dacă în 1980, PIB-ul pe cap de locuitor înregistra 4769 usd, în 2019 același indicator înregistra valoarea de 29508 usd.

În graficul următor se observă cum a evoluat PIB-ul întrei 1970 – 2019, exprimat in miliarde USD:

PIB-ul României, în 1970, înregistra 12,72 miliarde USD. În 1989 acesta urca la 54,23 miliarde USD, valoarea înregistrată era de 4,26 de ori mai ridicată decât cea din 1970.

Între 1990 și 2006, valoarea medie a PIB-ului înregistrat de România a evoluat în intervalul 38,51 miliarde (1990) și 122,02 miliarde USD (2006). Media anuală înregistrată a fost de 47,47 miliarde USD.

După 2007, anul aderării la UE, PIB-ul României a evoluat în intervalul 174,04 mld. USD (2007) și 250,02 mld. USD (2019), valoarea medie anuală înregistrată în acest interval fiind de 195,52 mld. USD.

Comparativ cu 1989, valoarea înregistrată în 2019 este de 4,61 ori mai ridicată.

În graficul următor se poate observa cum a evoluat populația României:


Dacă în 1989, România genera anual un PIB de 54,23 mld USD, la o populație de 23,11 milioane locuitori, în 2019, PIB-ul generat de țara noastră înregistra 250,02 de miliarde USD, populația rezidentă fiind de 19,41 milioane locuitori.

În al patrulea trimestru al anului 2019, populația activă a României era de 9 milioane persoane, din care, 8,654 milioane persoane erau ocupate şi 354.000 persoane erau şomeri. În 1989, populația activă a României era de 11 milioane.

Concluzia este că în 2019, România produce de aproape 5 ori mai mult față de 1989, cu o populație activă redusă numeric cu 2 milioane de persoane.

Nu, nu ar trebui să ne fie dor de perioada comunistă. Nu ne este dor nici de peștele frumos poziționat pe televizor și nici de cozile pe care le vedeam și trăiam zilnic pentru a putea cumpăra produse alimentare.

În 1989, România era o țară săracă. Sărăcia afecta pături largi ale populației. Suntem cu toții conștienți că România are un potențial ridicat și avem posibilitatea de a crește în continuare PIB-ul pe cap de locuitor la un nivel care să ne aducă cât mai aproape de media UE, însă acest lucru îl vom reuși prin decizii care să presupună dezvoltare reală, nu din pix, nu conform unui plan cincinal mincinos.

Comunismul duce mereu la faliment, sărăcie și umilirea individului. Dorim să ne întoarcem în acele vremuri?

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte adevarat cea ce prezinta articolul.
    Dar cu toate ca a fost un sistem nenorocit asa cum reiese din datele prezentate si cum probabil ca a fost, putem totusi constata un lucru si anume ca o buna parte din infrastructura pe care o avem s-a construit in aceea perioada. In conditiile in care un regim comunist reuseste sa construiasca o retea de metrou iar urmatorul regim nu reuseste nici macar o statie iti pui niste semne de intrebare. De asemenea infrastructura cristica care de atunci nu a mai avut realizari majore. Intr-adevar ca este regretabil ca am trecut printr o astfel de perioada comunista ( desi nu prea aveam cum sa evitam acest lucru) dar totusi ce facem cu actualul sistem?
    • Like 0
  • referitor la toate datele înșirate, nu este menționată inflația, nici scumpirea produselor energetice, apoi de la relativa egalitate între oameni s-a trecut tot mai puternic la averi contra sărăcie lucie (urcați în tren și vedeți pe lîngă ce bordeie sau ruine treceți). Mai sunt mii de km de șosele în Carpați pe care nimeni nu le știe dacă nu le străbate. Îmi aduc aminte că atunci când eram copil spuneam: pe vremea lui Gh Gheoghiu era mai bine. De unde știam asta ? Habar nu aveam de închisori, de ce a însemnat naționalizarea, de cît progresaseră, totuși, condițiile de trai, între bordeiele din anii 47 și apartamentele călduroase din anii 75. Foamete după 1981 este o MARE minciună. Alimentarele erau pline, dar nu cu ce ne doream noi, adică mîncare de calitate, cea care exista in anii 70. Librăriile eru pline, dar nu cu cărți pentru toate gusturile ci cu multe nevandabile (operele tovarășului). Scieți că dobânzile au ajuns la 3 miliarde dintr-o datorie de 10-12 miliarde. Asta înseamnă 25-30 %. Cine au fost idioții care au luat bani în aceste condiții ? Dar 25 % dobândă nu există decât pentru țări total necredibile. Apoi a existat un acord cu FMI, dar ca de obicei l-am încălcat. Ambițiile lui NC au bulversat viața, dar nu el trebuia să analizeze ce însemnau acele datorii. Au fost chetuieli făcute cu un scop: canalul D-MN pentru transportul mai scurt al produselor petroliere din Iran, rafnăria Midia pentru prelucrarea lor seși Rom era plină cu rafinării în 1985 (puține mai lucrează azi). Dar afirmațiile de la inceputul articolului sunt exagerate pentru a crea opoziție la actualul regim, cei care le emit nu-și vor schimba părerea oricât le-ar fi demonstrat altceva. Creșterile PIB ului pot fi puse și pe seama creșterii datoriei externe de azi. Dacă ne împrumutăm azi 10 miliarde și le ducem în salarii, va crește vânzarea și producția, deci PIB ul, dar dacă la anul nu sa va mai face împrumutul totul se prăbușește. Am trecut în 40 de ani de la surplus bugetar de 1,5 mld pe an (plata datoriilor) la minus de 10-15 mld acum. Diferența nu se vede la foarte mulți. Iar economia mondială se resetează periodic, tocmai am trăit o prăbușire și cine va ști va crește mai repede de acum încolo
    • Like 1
    • @ Romeo Ionescu
      Foametea nu a fost deloc o minciuna. De pe la mijlocul anilor ´80, am facut foamea chiar si noi cei din Bucuresti, cei mai privilegiati. Alimentarele erau chiar goale, iar atunci cand se "bagau" produse, erau cozi imense. Tin minte ca ii spuneam mamei mele cu un an-doi inainte de decembrie 1989: "mama, noi o sa murim de foame"!
      • Like 0
    • @ Romeo Ionescu
      Parerist check icon
      Eram plini de rafinării și canale ca să aducem petrol. Si totuși benzina era la cartela, 20l/luna. Pe bune, voi va auziți ce inepții scoateți?
      • Like 0
  • Articolul are doua parti; in prima parte se vorbeste de lipsa liberatatilor individuale (si colective) in comunism. Si de dorinta maselor de a avea un dictator.
    In a doua parte se face o analiza economica pura.

    In prima parte, trebuie vazut de unde se pleaca in dorinta maselor pentru dictatura. (Exploatata de demagogii de profesie.)
    Explozia hotiei institutionalizate, a mitei si traficului de influenta. Este un fenomen general, care seaca de putere societatea si enerveaza pe toata lumea. In clipa in care nu poti iesi din casa, nu te poti anagaja si pastra postul fara mita, evident ca doresti un dictator care sa blocheze toti acesti paraziti. Mai ales cand vezi mega hotii la fiecare pas, tugulani ce-si cumpara examene, functii, grade.
    Nu este vorba de proslavirea comunismului si a lui Ceausescu. Nici nevoia de un tatic. Este refugiul si revolta in fata unei societati incapabile sa stopeze abuzurile.
    In masura in care fenomenul va continua, tot mai multi tineri se vor orienta spre alt tip de societate. Comunista sau fascista. Oricum, totalitara.
    Deci, pentru a pastra democratia, este nevoie de un aparat represiv puternic si eficient si legi corecte. Tot ceea ce nu vor PSD-ii si aliati lor. Credeti ca dorinta lor se limiteaza doar la protectia hotiilor proprii? Sau au in plan si altceva? O fuga a maselor spre societati dictatorial/populiste? Da, ei fura, ei fac legi proaste, ei agita masele si culeg roadele. Ciudat, dar adevarat.
    Nu ati inteles -inca- faptul elementar ca nu-ti pasa de libertati individuale, atita timp cat nu te poti angaja, cat vecinu -mai prost- este cu salariu peste al tau si "se descurca", cat tu abia te tirasti si altii au devenit milionari. Si nu cinstit. Nu mai vorbim de pensii.
    Nu este nostalgie sau altceva.
    Se cauta o solutie de a stopa greselile actualei societati. Si cei interesati, fac propaganda pe tema comunismului.
    Foarte simplu.

    In ce priveste analiza economica, e timpul sa spunem raspicat faptul elementar, ca Romania a exportat forta de munca ieftina. Acum face la fel. Diferenta consta in forma in care se exporta aceasta forta de munca. In comunism era inglobata in produse (agricole, industriale), acum este directa. Milioane de oameni fara munca, pleaca in Occident, sa munceasca.

    De ce ?
    Fabricile comuniste au fost distruse sistematic. Fie ca erau rentabile, fie ca nu. (Aici e de discutat: cine si de ce a facut asa ceva. Cu ajutorul "politicienilor" nostri, evident.) Statul nu mai investeste, iar romanii nu au capital pentru a ridica fabrici. Poate ar avea, daca ar face societati pe actiuni. Dar legislatia (si mentalitatea colectiva) este impotriva acestui tip de societate. Oare de ce? In putinele cazuri in care s-a facut -totusi- ceva, fie industrie , fie agricultura, nu se dau comenzi de catre politicienii nostri(primarii, guvern) sau retelele de distributie nu preiau marfa. Se prefera importurile. In sfarsit, salariile platite de neomosierii si patronii romani sunt mult sub nivelul european, desi au preturi de vanzare mai mari. Capitalul strain nu vine decat daca are avantaje mari. Adica in masura in care poate sa mentina salariile mai mici decat media UE. E de vazut care este rezultatul unor salari mici, pe termen lung. Si pentru Romania, si pentru UE.

    Prin urmare, comunismu a avut grave carente. Lipsa libertatilor si economie de comanda, neadaptata cerintelor pietii interne si externe.
    Din pacate, societatea de tranzitie are carente si mai grave.
    Poate ar fi timpul sa se corecteze greselile actuale, pentru a se putea merge inainte. Daca nu, societatea fie se va intoarce la comunism, fie va aluneca spre extrema dreapta.
    • Like 2
  • Datoria pe termen lung a tarii noastre a ajuns la o valoare de 74,867 miliarde euro, iar cea pe termen scurt la 31,355 miliarde de euro, în total peste 106 miliarde de euro(conform BNR). Datoria externa a Romaniei in 1989= 0. Plus o economie chiar si ea comunista bine pusa la punct, cu inovatii in agricultura si industrie. Greselile au inceput sa vina dupa 1971, dupa vizita lui Ceausescu in Corea de Nord, fiind obsedat sa achite datoriile tarii, plus accentuarea cultului personalitatii care au dus la neajunsuri in randul populatiei, precum si bine-cunoscutele cozi la alimente. Azi, ai de unde sa alegi, dar multa lume nu isi permite sa cumpere, deci..tot rau este. Au fost si lucruri bune si lucruri rele. Oricum acest regim democratic infect, plin de lighioane are mult de invatat de la adevaratii comunisti. Si aici nu ma refer la ciuma rosie.
    • Like 0
  • Faptul ca invatamantul romanesc a coborat in ultimii 30 de ani spre nivelul latrinei se vede si din modul simplist in care personaje care stiu sa deschida un computer, dar nimic mai mult, comenteaza, infiereaza, explica si concluzioneaza. Am sa fiu scurt si simplu, pe intelesul tuturor.
    1. Datoria externa a Romaniei in 90 era nula!
    2. Cu toata foamea si restrictiile pe care le-am trait, in perioada anilor 70 - 80 s-a urbanizat Romania, din agricultori, am ajuns si noi sa producem ceva: de la ARO la BAC 111, sa livram linii tehnologice si sa construim orase in alte tari. S-a muncit pe rupte!
    3. Datoria publica a RO la inceputul lui 2020 era de cca 70 miliarde de euro!
    In conditiile in care foarte multe investitii publice nu s-au facut in perioada asta, putem trage usor concluzia ca cca jumate din suma s-a furat in ultimii 30 de ani!
    4. Nu stiu cat au furat comunistii, stiu ca au lasat Ro fara datorii, cu orase si apartamente in blocuri pentru milioane de oameni, cu locuri de munca pentru toti.
    Spalatii pe creier datori la banca pe viata pentru un apartament in Chiajna pot sa injure comunistii cat vor oriunde, parintii lor au avut unde locui si unde munci, i-au nascut si i-au crescut "destepti" ca sa plateasca rate la banca 30 de ani pentru un apartament sub standardele celor din perioada trecuta.
    Sau si mai simplu, din contabilitate: capitalul propriu = active-datorii. Comunistii aveau capital datorita activelor pe care le-au generat, platind si datoriile, astialalti au "mancat " capitalul prin deprecierea activelor si cresterea datoriilor!
    Final: Din tara asta s-au furat activele prin privatizare si cash prin datorie publica. Multe zeci de miliarde de euro.
    Rumegatul comunismului in conditiile astea tine de imbecilitate moncher!
    • Like 4
    • @ Cristian Dogar
      Foarte bine spus! Bravo!
      • Like 0
    • @ Cristian Dogar
      Parerist check icon
      1.... Iar noi eram rupți în c.r, fără mâncare, curent, benzina, etc. Operația reușită, pacientul mort.
      2. Urbanizarea s-a făcut cu forța, iar orașele comuniste sunt ceea ce în tarile civilizate se cheamă ghetouri. Care acum sunt din nou depopulate, cu excepția a 3-4 orașe care au reușit să se dezvolte.
      3. Vezi punctul 1. Elveția are 1.6 trilioane datorie. Pe mine nu m-ar deranja sa avem datoria lor. Și nivelul lor de trai.
      4. Cu datoria ne-am lămurit, cu blocurile ne-am înțeles că-s niște ghetouri sinistre ce-a mai rămas.... A... Datoriile la banci. Și pe vremea aia existau, apartamentele tot pe credit se luau. Și pile in plus. Părinții munceau unde le spunea partidul, locuiau unde voia partidul, și mergeau în vacanta unde le dădea voie partidul. Viata frate nu ca la sclavii actuali.
      • Like 0
    • @ Cristian Dogar
      Dan check icon
      Felicitarii ,,,Cristian Dogar,, Numai cine a trai in acele vremurii ,poate inmtelege diferenta, uluitoare,,
      • Like 0
  • aprecieirea lui Ceaușescu nu trebuie combătută, a mai fost explicată. Eu nu l-am apreciat niciodată, dimpotrivă, dar valul de aprecieri este un trend menit să critice tot ce este acum. Îl putem rezuma ușor: 1981-89 s-au plătit vreo 12 miliarde USD, oamenii nu au murit de foame, dar au făcut economii (prin imposibilitatea de a cumpăra). După 1990 am facit datorii de peste 100 miliarde, cifră mai degrabă după 2000. Țara noastră a exportat cea mai mare populație pentru ca să-și susțnă familiile rămase aici. Deci care e adevărul ? Acea industrie inutilă care ne lega de scaun (cei care terminau facultăți) sau creșterea geometrică a datoriei externe după anul 2000 ? Acum sunt mulți care trăiesc bine, dar mult mai mulți care trăiesc rău, cu toată creșterea datoriilor. Înainte de 1990 s-au plătit datoriile până la 0. România are cele mai multe bogății naturale din țările UE, dar traiul este aproape ultimul. Incapacitatea de a produce calitate și cantitate derivă din istorie, de la Cuza/Carol/Ceausescu/Basescu sau chiar de la fanarioti. Slaba implicare intelectuală, dar și înlăturarea celor câțiva industriași, ruperea legătruilor cu vestul ne-a ținut în loc în timp ce alții au crescut. Bunurile din comunism erau ale noastre ? Dar nu aveam de unde să cumpăr 10 litri de benzină, 30 de ouă, pâine albă, gaze pentru încălzire. Totul era limitat. Acum sunt liber să cumpăr orice, de câți bani am. Dar nu are rost să încercați să explicați, dacă trăiți bine nu veți putea explica celui care trăiește rău, care nu muncește nici pe jumătate cât atunci
    • Like 2
  • Niciunii nu intinerim, dimpotriva, nici vesnici nu suntem. Nici chiar cei ce'l regreta pe Ceausescu, in mamele lor astazi si maine. Si chiar si inafara "d^nselor". "Care este".
    • Like 0
  • Un articol prost, in mod voit. Omite multe detalii, amesteca si se doreste manipulator.
    Se incurca economie, cu mere, cu pere, cu libertati.
    Strict, am avut un sistem de sanatate, nu performant, dar aveau foarte, foarte multi acces la sanatate.
    Acum, nu avem nimic. Niste diletanti spagari. Ca ajungi la cel in alb, sau la cel in negru, tot in pamant te baga.
    Am avut sistem de invatamant, umpleam scenele salilor cu premianti la olimpiade internationale. Astazi, producem cele mai proaste odrasle din Europa!!!
    Am avut multe uzine care chiar scoteau calitate la unele produse. Azi, nu mai putem vorbi de o economie.
    Baza PIB-ului sta in fraierii ce-si sacrifica vietile, pribegi si trimit banii acasa - cel mai mare investitor in Romania (cred ca au fost detronati totusi, de curand). :))). De tot rasul!
    A... si sa nu uitam cealalta componenta, veniturile bugetarilor si ale pensionarilor de lux, cam cat PIB-ul Romaniei, care se cladesc pe imprumuturi, platibile intr-un numar necunoscut de generatii, cu o economie inexistenta, ca a Romaniei. Componenta lichelelor incompetente.
    Astazi, lingem talpi la nemti, sa ne mai faca si noua o baraca de spite la volane, de ate la nasturi si de tocuri la papuci.
    Nu cred ca plange nimeni dupa comunism, dar prea e TOTUL "pa ciordeala" la romani!
    Patronul/spertarul roman, politistul/interlopul, medicul/preotul, profesorul nepromovabil, functionarul, politicianul, prea-s pusi doar "pa ciordeala".
    Scuze, "se descurca", ca-s romani!
    Europa si-a creat si ea "Bronx-ul" ei, ca avea nevoie de asa ceva!
    Ia-le locurile de munca, adu-i sclavi la tine pe 3 Euro, trimite-i inapoi si ia-le banii: pune-i sa cumpere rablele de la noi si-o cutie de chibrituri numita apartament, pe care tot tu i-o faci, in "zona verde a orasului", cu porumbu' si oile sub geam! Bucolic! Ciclul economic perfect!
    Corupe-i administratorii si inrobeste-i pe cei marunti, multi si fraieri!
    Ne-au/ne-am transformat in sclavi!
    O natie majoritar saracita!
    O tara... ruina!
    Dar... "Noi suntem romani, noi suntem romani..." si cam atat a ramas...
    • Like 6
    • @ Mihai Vls
      Parerist check icon
      Producea pe naiba industria românească. N-a reușit sa vândă nimic, s-a construit pe datorie care apoi a fost plătită cu produse agricole.
      Pe vremea aia produsele chinezești erau cu 10 clase peste alea românești. Nici măcar o amarata de baterie de 1.5v nu eram în stare sa facem la un standard cât de cât acceptabil, le luai gata scurse de noi.
      Eu eram copil pe vremea aia și tot îmi amintesc că cele mai proaste carioci sau stilouri era cele românești.
      • Like 2
    • @ Parerist
      Doar cateva exemple, vedeti calitatea in industria metalurgica, cea de constructii navale, vedeti calitatea mobilei, a stofelor, a incaltamintei... ce-i drept, plecau la export, dar nu le puteti nega calitatea.
      In ceea ce priveste China, va referiti la stilouri, chiloti si maiouri, banuiesc...
      E pacat sa nu avem discernamant, sa negam totul si sa nu apreciem profesionalismul specialistilor romani, care au facut minuni in conditii nu tocmai favorabile!
      • Like 1
    • @ Mihai Vls
      Ai avut cu ce compara calitatea? Au câștigat întreprinderile socialiste vreo licitație internațională la concurență cu firme de prestigiu? Contractele se primeau la intern de la stat, direct, iar pe extern prin tratate economice bilaterale, de cela mai multe ori în barter. Nimic la concurență. Atunci de unde ști ce calitate aveau produsele românești ???
      • Like 0
    • @ Parerist
      Dan check icon
      Pardon ,,,mon cher,, Produsele chinezesti erau ,atunci ca si acum , Iar despre baterii ,carioci etc,, industria in aceste domeniu era la inceputuri,,Dar , sa nu uitam ca ;;;
      ---Romania ,a construit cu specialistii romani ,, in Egipt , FDabrici de tractoare ,tesatorii ,, combinate de ciment,,apoi in Libia cartiere de blocuri,,rafinarii de petrol care functuioneaza si astazi ,la felin Siria ,,s-au construit sere,,liniii electrice de inalta tensiune ,posturi si statii de transformare ,, rafinarii , la Alep , combinat de ciment,,etc , S-a construit enormm in Lumea Araba , apoi la Krioi rog in Ukraina ,,combinatul de prelucrare a minereurilor de fier, Apoi in tara eraun fabrici in totate sectoarele economiei ,, locomotive,, avioane ,elicoptrere la Ghimbav, vagoane la Arad,, macarale la Timisoara , echi[amente electrice ,,la Bucuresti,Buzau ,Botosani ,Tg.Mures ,etc,
      • Like 0
    • @ Dan
      Parerist check icon
      ... Pe care nu le-a cumpărat nimeni niciodată. Ci doar au fost făcute cadou prin Africa de Ceaușescu, marele lider al tarilor "nealiniate".
      Ceaușescu a avut ambiția sa facă industria cu tehnologii (si/sau licențe) occidentale. Și cum industria aia n-a exportat nimic, iar el și-a propus sa plătească datoria, n-a mai avut valuta și pt mentenanță, piese de schimb samd. Și măreață industrie românească a început să improvizeze și producă rebuturi. Cele câteva produse cât de cât comparabile calitativ cu restul lumii le numeri pe degete.
      • Like 0
  • Mike check icon
    libertatea de expresie, da? stii ceva? dute dracului nemernicule!
    • Like 3
  • Dorin check icon
    Bun articolul,bine scris și argumentat . Mă mir cum nu au încă apărut mâncătorii de rahat ceaușist , Că de , nu ducem lipsă de jigodii comunistoide care plâng cu lacrimi de crocodil după vremurile în care furau de stingeau(pardon se descurcau!) și prăduiau la Secu.
    • Like 6
    • @ Dorin
      Ganymede check icon
      Stati linistit ca venim noi, cei tineri, cei care nu l-am prins pe Ceausescu. Cei carora li s-a promis viata buna daca fac scoala. Cei care vindem la McDonalds cu diploma de master in buzunar. Cei carora ni se spune sa ne folosim "creativitatea", "imaginatia". Cei care lucram "flexibil", adica precar, pe salariul minim pe economie, doar ca sa imbogatim niste patroni care au inceput afacerea numai pentru ca au avut niste bani sau niste pile. Uitati-va la fanii lui Bernie Sanders din SUA. Aia nu au auzit de Ceausescu. Dar cocheteaza foarte frumos cu stanga.
      • Like 3
    • @ Dorin
      @Dorin
      Cum nu au apărut? S-a umplut pagina :)))
      • Like 2
    • @ Ganymede
      Parerist check icon
      Problemele ridicate de tineri sunt reale. Însă cei care nu l-au prins pe Ceaușescu cochetează cu stânga mai extrema.... tocmai pentru ca nu l-au prins. Au auzit de ororile comunismului sau a dictaturilor doar de la alții, sau din cărți, sau deloc, și pentru ei astea rămân doar teorie in timp ce micile lor probleme și frustrări sunt mult mai reale., Plus ca sunt convinși ca ei sunt mai deștepți decât înaintașii și nu vor reface același greseli.
      Spun "mici probleme" pentru ca ce le face un patron abuziv e nimic pe lângă ce le poate face un sistem de stat sau întreaga societate abuziva.
      Cam ca antivaxxerii. Tocmai pentru ca n-au apucat boli infecțioase serioase ii face susceptibili sa pună botul la poveștile oliviei steer.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult

Emil Hurezeanu

„Altă soluție nu mai e. Nu avem încotro. trebuie să recurgem la cele mai bune strategii pentru obținerea acestor bani și, mai ales, pentru folosirea lor”, spune Emil Hurezeanu. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Meat-up

În vara lui 2018, Paul Petri şi Vio Nechiti și-au deschis un restaurant de burgeri în Cluj, după ce și-au cultivat și antrenat pasiunea pentru gătit în bucătăria unui restaurant de 4 stele din Anglia.

Citește mai mult

Teodosie împărtășind

ÎPS Teodosie, fost Snagoveanul, actualmente Tomitanul, s-a eliberat de sub dictatura distanțării sociale și a împărtășit mai mulți copii, cu aceeași linguriță. Un gest de sfidare față de autorități, de nesupunere și de declarare a autonomiei sale de ierarh. Patriarhia însăși a găsit acțiunea ÎPS-ului de la malul mării „ostentativă” și a recomandat respectarea legilor țării.

Citește mai mult