Foto: Getty Images
Să presupunem că un extraterestru vrea să cunoască toate popoarele de pe Pământ.
Cu ce ne-am duce noi, românii, la această întâlnire, ca să știe trimisul cosmosului cine suntem, câtă spiritualitate e în noi, ce înălțimi ale gândirii și ale trăirii inimii le-am atins?
Ne-am putea duce cu Eminescu. Ne-am duce cu versurile Luceafărului și din La steaua. Ce dor o să i se facă de casa lui dintre stele când va înțelege versul:
„La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.”
Oare ce ar simți călătorul din stele citind aceste versuri din Luceafărul? Cutremurare, înțeles, dor, recunoaștere!? Poate se va întreba ce e aceea iubirea pământeană pentru care vrei să dai nemurirea?
„Porni luceafărul. Creșteau
În cer a lui aripe,
Și căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.
Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele -
Părea un fulger nentrerupt
Rătăcitor prin ele.
Și din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,
Cum izvorau lumine;
Cum izvorând îl înconjor
Ca niște mări, de-a-notul...
El zboară, gând purtat de dor,
Pân' piere totul, totul;
Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaște,
Și vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naște.
Nu e nimic și totuși e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.
– „De greul negrei vecinicii,
Părinte, mă dezleagă
Și lăudat pe veci să fii
Pe-a lumii scară-ntreagă;
O, cere-mi, Doamne, orice preț,
Dar dă-mi o altă soarte,
Căci tu izvor ești de vieți
Și dătător de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb
Și focul din privire,
Și pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire...”
Om fi netrebnici, om fi fără țară, om fi fără lucruri sfinte, dar ceva din noi e deasupra netrebniciei, a lipsei țării și a lucrurilor sfinte. E fărâma din noi de Eminescu, căci unora dintre noi el ne-a devenit împărtășanie pentru suflet.
Eminescu nu s-a născut din neant și nu s-a întrupat din eter. L-a născut acest pământ numit România și a pus în el tot ce putea avea mai înalt ca trăire și mai mult ca gândire și ni l-a dat să ne fie candelă în întuneric.
Tot ce trebuie să facem e să nu lăsăm această candelă - Eminescu - se se stingă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” Măreție și nemurire, alături de simbolul tău nemuritor, Eminescu.