Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dan Byron a înregistrat un album acasă în timpul pandemiei și îl lansează în această seară, „Live în sufragerie”. „Sentimentul de intimitate pe care ți-l dă înregistrarea într-o cameră în care trăiești este de neegalat”

Dan Byron

Foto: Facebook Dan Byron

„Home Sweet Home” este piesa care deschide EP-ul „Long Story Short” lansat de Dan Byron la începutul săptămânii. Avându-și originea într-o perioadă în care cuvântul izolare denumea mai degrabă o stare emoțională decât una fizică, piesa vorbește despre lipsa conexiunii umane și despre ființele care se ascund în burta unui monstru din beton în timp ce visează la cer.

Micul album a fost înregistrat și mixat în apartamentul din București al muzicianului, în timpul pandemiei. Acum, când lumea și-a închis atât de multe uși, Dan Byron ne arată cât de bogat este universul cuprins în volumul unui cub de beton și cât de fermecate sunt sertarele, din care poți scoate, la ani distanță, cuvinte și muzici care te fac să vibrezi.

Toate cele patru piese de pe EP - „Home Sweet Home”, „Playing Strangers”, „Little Prince” și „Memorial of Indifference” au fost scrise inițial pentru alte proiecte, în care nu și-au mai găsit locul, și au fost lăsate „pentru altădată”. „Home Sweet Home a fost o piesă scrisă pentru duetul pe care îl făceam cu Luiza Zan, odată cu „Încet, încet”. Și mi-am amintit: „Stai, că mie îmi plăcea piesa aia, hai să o fac eu!”. Am făcut o schiță și mi-am dat seama că ceva nu-mi plăcea. Nu-mi plăceau versurile, pentru că versurile se refereau la casa mea și atunci le-am regândit, astfel încât să fie universale”, povestește Dan Byron.

Astăzi, cu ajutorul unui program de tipul Digital Audio Workstation și al puterii de calcul oferite de un laptop obișnuit, un muzician își poate crea acasă propriul său studio. 

Dan Byron mai are experiența unui album înregistrat acasă - „Privește cerul”. Artista Billie Eilish a câștigat anul acesta cinci premii Grammy pentru un album înregistrat tot acasă, amintește muzicianul. 

Pe „Long Story Short”, auzi vocea, clapele, chitara, basul lui Dan Byron. Tobele au fost puse cu ajutorul unui software. „Nu doar că eu nu știu să cânt la tobe, dar era cam greu să înregistrez tobe la bloc”, spune acesta. Mixajul a fost făcut chiar de el, iar masterul de Dan Georgescu. Vocile feminine de pe „Home Sweet Home” sunt ale Teodorei Moroșanu și Luciei, care și-au înregistrat partea lor de la distanță și i-au trimis-o. Pentru videoclip, a folosit filmulețe din mai multe părți ale lumii, din baze video gratuite. Pentru copertă, o imagine de pe Unsplash.

În urmă cu 20 de ani, să înregistrezi un EP acasă ar fi fost absolut imposibil. „Bineînțeles că acum 20 de ani astfel de programe se găseau doar în studiouri și, în plus, nu aveai puterea necesară de calcul acasă. De obicei, un studio era destul de bogat să aloce fonduri pentru așa ceva. În momentul ăsta, tehnologia a devenit din ce în ce mai ușor de procurat, mai ieftină, orice puștan are acces la Digital Audio Workstation acasă la el”, explică Dan Byron.

Când înregistrezi în studio, ai avantajul că nu trebuie să te concentrezi decât la muzică. Când înregistrezi acasă însă, trebuie să te ocupi singur de tot, inclusiv de părțile tehnice. Ca să reducă vibrațiile pereților, a folosit o pătură. 

Însă există un beneficiu mult mai valoros decât dezavantajele. „Sentimentul de intimitate pe care ți-l dă înregistrarea într-o cameră în care trăiești este de neegalat. Nu ai cum să faci lucrul ăsta în studio. Ar trebui să stai niște ani, zi de zi și să și dormi acolo. Acasă, când simți că nu mai ai energie, te poți opri oricând”, spune Dan Byron. El a trebuit să se oprească însă și din alte motive în afara lipsei de energie: ambulanțele de pe stradă, zgomotele vieții din oraș și bloc.

EP-ul „Long Story Short” a fost lansat pe 17 noiembrie. Astăzi, pe 21 noiembrie, Dan Byron ne invită, pe Facebook, la concertul de lansare, „Live în sufragerie”, începând cu ora 20:30.

„Un album înregistrat în dormitor și lansat în sufragerie”, îi spun. „Cam așa”, zâmbește el.

Un alt fel de „muzică de cameră”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult