De ce abandonează tinerii democrația liberală. Oglinda fracturată a generației Z

Foto: Profimedia

În ultima perioadă, au apărut mai multe analize sociologice din UE, Asia și SUA, care ne arată câteva concluzii uimitoare. Prima e că tinerii se împart în două categorii opuse: cei care au terminat școala până în 2020 au mers către opțiuni politice echilibrate, cei care au terminat școala după 2020 au mers către opțiuni politice extreme. 

A doua e aceea că prăbușirea instituției căsătoriei și a ratelor de natalitate în rândul noilor generații - vine din prăpastia ideologică tot mai mare dintre femei și bărbați: femeile au devenit tot mai liberale, iar bărbații tot mai conservatori, atrași de extrema dreaptă. Avem două generații în una singură: femeile tinere sunt tot mai progresiste iar bărbații tineri tot mai conservatori, iar familia este tot mai mult abandonată.

Vechea zicală, „Dacă nu ești liberal când ești tânăr, n-ai inimă; dacă nu ești conservator când ești bătrân, n-ai minte”, nu mai funcționează — decât dacă alegem să credem că tinerii de azi nu au inimă.

Ceea ce văd eu este o generație deziluzionată, care se îndoiește că democrația liberală mai poate realiza ceva cu adevărat semnificativ.

Avem nevoie de o gândire nouă, proaspătă — dar și de un mediu liber și deschis, în care această gândire să poată fi testată, dezbătută și contestată — pentru a demonstra că democrația încă poate să conteze.

Las mai jos câteva pasaje din analizele publicate în presa occidentală :

“Sondaj după sondaj, de ambele părți ale Atlanticului, tinerii se aliniază și își dau voturile pentru partide, mișcări și idei de dreapta. Și nu doar pentru cele moderate sau tradițional conservatoare, ci pentru forțe populiste, anti-imigrație și reacționare. Aceste mișcări pun sub semnul întrebării normele liberal-democratice, disprețuiesc instituții precum presa independentă și universitățile și detestă establishmentul politic.

Curtis Yarvin, bloggerul și inginerul informatician ale cărui idei au influențat viziunea lui Trump 2.0, este uneori numit „nașul” fracțiunii mai iconoclaste a acestor tineri de dreapta, activi mai ales online. Recent, el a început să numească această „nouă dreaptă” — așa cum este adesea etichetată aripa mai radicală, mai provocatoare și mai neînduplecată — drept „tânăra dreaptă”, datorită importanței tot mai mari a membrilor săi mai tineri.

Diviziunea politică de gen din cadrul „Generației Z” — adică cei cu vârste aproximativ între 13 și 28 de ani — este atât de pronunțată încât ar putea fi mai corect să vorbim despre două generații diferite, nu una singură: femeile din Gen Z devin tot mai „liberale”, iar bărbații din Gen Z tot mai „conservatori”. Prin urmare, „tânăra dreaptă” ar putea fi descrisă mai exact drept „tânăra dreaptă masculină”.

Stânga progresistă — atât cea tânără, cât și cea mai în vârstă — manifestă uneori o lipsă de respect față de valorile liberale tradiționale ale libertății de exprimare și dezbaterii deschise. Iar această nouă dreaptă masculină, mai tânără, deși împărtășește unele dintre opiniile dreptei clasice privind imigrația și naționalismul — și, din ce în ce mai mult, despre „valorile iudeo-creștine” — este adesea mai interesată să răstoarne ordinea existentă decât să o conserve.

În toată panica legată de tinerii care cochetează cu fascismul, această diferență contează. Pentru că unul dintre principalele motive pentru care tinerii se îndreaptă nu doar spre dreapta, ci spre dreapta radicală sau chiar extremă, este energia intelectuală a acesteia — o efervescență nouă de idei despre modul în care este organizată societatea. Acest lucru îi atrage pe tinerii care caută ceva care să-i entuziasmeze, ceva ce pare o ruptură — o rebeliune — față de credințele liberale, rigide, ale părinților lor.

Și deși există destui teoreticieni proeminenți ai dreptei care propun idei radicale — Yarvin însuși susține că democrația ar trebui înlocuită cu monarhia —, există o lipsă evidentă de astfel de gânditori sau chiar de idei noi pe stânga.

Într-un sondaj realizat anul acesta de Universitatea Yale, tinerii între 18 și 21 de ani au susținut Partidul Republican cu aproape 12 puncte procentuale mai mult decât Partidul Democrat, în timp ce cei cu vârste între 22 și 29 de ani au sprijinit democrații cu aproximativ șase puncte.

În Marea Britanie, tinerii din generația „Zoomer” se îndepărtează și ei de stânga tradițională: la alegerile din 2024, mai puțini tineri între 18 și 24 de ani au votat Partidul Laburist decât o mare parte dintre alegătorii de vârstă mijlocie. Și deși doar 9% au votat pentru partidul Reform UK, acest procent este probabil să crească la alegerile viitoare: potrivit celui mai recent sondaj realizat de John Smith Centre, mai mult de un sfert dintre bărbații între 16 și 29 de ani — adică 26% — au declarat că simt o „afecțiune” sau o simpatie față de Reform UK (comparativ cu 15% dintre femeile tinere).

60% dintre britanicii cu vârste între 16 și 26 de ani au spus că democrația este preferabilă altor forme de guvernare, în timp ce 18% au fost de acord cu afirmația că, „în anumite circumstanțe, o formă de guvernare autoritara este preferabilă unei democrații.”

Așadar, cum ar trebui să înțelegem rapoartele potrivit cărora Generația Z este hiper-progresistă în privința anumitor subiecte, dar surprinzător de conservatoare în altele?

Răspunsul, potrivit lui Alice Evans, cercetătoare asociată la Universitatea Stanford și una dintre principalele specialiste care studiază acest fenomen, este că tinerii sub 30 de ani trec printr-o mare divergență de gen: femeile tinere se regăsesc în tabăra progresistă, iar bărbații tineri în cea conservatoare. Cu alte cuvinte, Generația Z este, de fapt, două generații, nu una singură.

În țări de pe toate continentele, s-a deschis un decalaj ideologic între tinerii bărbați și tinerele femei. Zeci de milioane de oameni care împart aceleași orașe, locuri de muncă, săli de clasă și chiar locuințe nu mai văd lumea în același fel.

În Statele Unite, datele furnizate de Gallup arată că, după decenii în care femeile și bărbații erau distribuiți aproximativ egal între viziuni liberale și conservatoare, femeile cu vârste între 18 și 30 de ani sunt acum cu 30 de puncte procentuale mai liberale decât bărbații din aceeași grupă de vârstă.

Acest decalaj s-a format în doar șase ani.

Și Germania înregistrează acum un decalaj de 30 de puncte între bărbații tineri, tot mai conservatori, și femeile tinere, tot mai progresiste, iar în Marea Britanie diferența este de 25 de puncte.

În Polonia, anul trecut, aproape jumătate dintre bărbații cu vârste între 18 și 21 de ani au sprijinit partidul ultraconservator Confederația, comparativ cu doar o șesime dintre femeile tinere de aceeași vârstă.

În afara lumii occidentale, diviziunile sunt și mai profunde. În Coreea de Sud există astăzi o prăpastie uriașă între tinerii bărbați și femei — o situație similară cu cea din China. În Africa, Tunisia urmează același tipar. Este remarcabil că, în fiecare dintre aceste țări, această ruptură dramatică apare exclusiv la generația tânără sau este mult mai accentuată decât în rândul bărbaților și femeilor trecuți de 30 de ani.

Mișcarea MeToo a fost declanșatorul-cheie, dând naștere unor valori profund feministe în rândul tinerelor femei care s-au simțit împuternicite să vorbească deschis împotriva nedreptăților de lungă durată. Acea scânteie a găsit un teren extrem de inflamabil în Coreea de Sud, unde inegalitatea de gen rămâne pronunțată, iar misoginia este frecvent întâlnită.

La alegerile prezidențiale din 2022, în Coreea de Sud, în timp ce bărbații și femeile mai în vârstă au votat în mod similar, tinerii bărbați au susținut masiv partidul de dreapta „People Power”, iar tinerele femei au votat aproape în proporții egale, dar opuse, pentru partidul liberal Democrat.

Situația din Coreea este una extremă, dar reprezintă un avertisment pentru alte țări privind ceea ce se poate întâmpla atunci când tinerii bărbați și femeile tinere pornesc pe drumuri separate.

Societatea sud-coreeană este fracturată în două. Rata căsătoriilor a scăzut dramatic, iar rata natalității s-a prăbușit, ajungând la 0,78 nașteri per femeie în 2022 — cea mai mică din lume.

La șapte ani de la explozia inițială a mișcării MeToo, divergența de gen în atitudini a devenit auto-susținută. Datele din sondaje arată că, în multe țări, diferențele ideologice s-au extins dincolo de această temă.

Clivajul clar dintre progresiști și conservatori pe tema hărțuirii sexuale pare să fi provocat — sau cel puțin să fi făcut parte din — o realiniere mai amplă a tinerilor bărbați și femei în tabere conservatoare și, respectiv, liberale, și în ceea ce privește alte probleme.

În Statele Unite, Marea Britanie și Germania, femeile tinere adoptă acum poziții mult mai liberale decât bărbații tineri în privința imigrației și a justiției rasiale, în timp ce în rândul grupelor de vârstă mai înaintate opiniile rămân aproximativ echilibrate.

Tendința, în majoritatea țărilor, a fost aceea a unei deplasări a femeilor spre stânga, în timp ce bărbații au rămas constanți. Totuși, există semne că bărbații tineri se deplasează activ spre dreapta în Germania, unde persoanele sub 30 de ani sunt acum mai ostile imigrației decât cele mai în vârstă și s-au apropiat de extrema dreaptă AfD în ultimii ani.

Ar fi ușor să spunem că totul este doar o fază care va trece, dar diferențele ideologice continuă să crească, iar datele arată că experiențele politice formative sunt greu de abandonat odată ce s-au format.

Toate acestea sunt amplificate de faptul că proliferarea smartphone-urilor și a rețelelor sociale face ca tinerii bărbați și femeile tinere să trăiască tot mai mult în lumi separate, în spații distincte, cu culturi și experiențe diferite.

Prea des, opiniile tinerilor sunt ignorate din cauza ratelor scăzute de participare politică, dar această schimbare ar putea produce unde de șoc pentru generațiile viitoare, influențând mult mai mult decât simplul număr de voturi.

În interviul său, demografa Anna Rotkirch subliniază că aproape 40% dintre bărbații finlandezi cu un nivel scăzut de educație sunt astăzi fără copii la vârsta de 45 de ani, iar majoritatea nu au partenere. În timp ce colegii mei de la Leverhulme Centre for Demographic Science au arătat recent că bolile din primii ani de viață joacă un rol semnificativ, alți cercetători au legat celibatul masculin de factori de stil de viață, precum alcoolismul.

Totuși, cred că lipsește o piesă importantă din acest puzzle: cultura. Mai exact, stereotipurile legate de masculinitate continuă să îi încurajeze pe tinerii bărbați să considere munca de îngrijire și concediul parental egal drept lucruri feminine și nepotrivite pentru un bărbat.

Sondajele recente arată că băieții și bărbații din Generația Z sunt acum mai predispuși decât „baby boomerii” să creadă că feminismul a făcut mai mult rău decât bine. Femeile tinere, dimpotrivă, cred exact opusul. Rezultatul, așa cum explică John Burn-Murdoch în articolul său, este că viziunile despre lume ale tinerilor bărbați și ale tinerelor femei se îndepărtează tot mai mult una de cealaltă.

Deși consecințele pot fi de mare amploare, cred că scăderea natalității este deja unul dintre simptomele acestei stări de disconfort masculin.

Când studiile le întreabă pe femeile care își doresc copii de ce nu îi au, unul dintre cele mai frecvente răspunsuri este: „nu au sprijin”. Finlanda arată că politicile guvernamentale prietenoase cu familia nu sunt suficiente. Partenerii bărbați pur și simplu nu oferă tipul de sprijin de care femeile au nevoie pentru a avea copii.

Indiferent dacă vrem sau nu să creștem rata natalității, o cultură care nu îi învață pe băieți și pe bărbați să fie mai empatici, grijulii și să ceară ajutor — inclusiv unii de la alții — îi lasă, în cele din urmă, pe ei înșiși mai vulnerabili.

Idealurile de masculinitate conservatoare, bazate pe autonomie și autosuficiență, pot duce la singurătate și pot agrava comportamentele riscante pentru sănătate, precum abuzul de alcool.

Așadar, încotro ne îndreptăm?

Un prim pas ar fi să luăm reflectorul de pe figuri precum Andrew Tate și să începem o nouă conversație despre bărbați — una care să arate imagini ale unei masculinității grijulii, vulnerabile și protectoare, ca modele mai sănătoase.

Cei care vor beneficia de pe urma acestei schimbări vor fi chiar bărbații — și, odată cu ei, întreaga societate.

Fac precizarea că, pe lângă analizele din text, am inclus în analiză interpretări din FT, publicate de Vincent Straub și Jemima Kelly. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp