Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

De ce ar trebui să renunțăm la manuale în școlile românești. Cum predau Teorema lui Thales, ca elevii să fie interesați

Elevi la școală

De mare actualitate, în contextul marii fierberi din societate privitoare la schimbarea curriculei la gimnaziu, este și problema manualelor școlare. Nu este interviu cu marii diriguitori ai educației din România, din care să lipsească întrebarea: ...și manualele școlare vor fi gata la timp?...

Adevărul este că, încă de acum câțiva ani, când nu-știu-care-partid, la putere atunci, nu-știu-care-ministru, a schimbat curricula, trecând de la obiective la competențe (care obiective?, care competențe?- când conținuturile însele nu erau adecvate secolului XXI?), dar manualele nu au fost schimbate – și aici, mă refer la gimnaziu. Ne-am trezit atunci că trebuie să predăm conținuturi din programă, care nu se regăseau în manuale. Profesorii cei mai comozi au început atunci să ceară elevilor diverse auxiliare, care erau mai apropiate de conținuturile care trebuiau predate. De aici, prosperitatea unor edituri și a unor autori de manuale, pe banii părinților. Apărea și o inechitate între elevi, nu toți puteau să cumpere acele auxiliare, mai ales dacă li se cereau la aproape toate materiile. 

Alți profesori au început să experimenteze. Dacă erau importante doar conținuturile, fiecare din aceștia încerca să croiască o fișă, pe măsura clasei, care să conțină o parte teoretică și una practică, cu aplicații care să răspundă la conținuturile respective. Pot aici să vă dau un scurt exemplu. La o clasă a VII-a, la o școală de cartier, cu copii din familii defavorizate, la care predau din acest an, erau elevi care nu învățaseră nimic doi ani de zile la matematică. Trecând peste inerentele faze de început, în care ne-am tatonat reciproc, în care am înțeles fiecare că nu suntem dușmani și că ne putem respecta reciproc, am ajuns la „teorema lui Thales”. Ce-am făcut, ca să pot să-i învăț ceva pe acești copii? Am făcut o prezentare video a teoremei, care n-a prea convins și nici nu a suscitat vreun interes (dacă încercam să le-o dictez sau să scriu pe tablă, nu-i păsa nimănui). Le-am arătat apoi un și filmuleț despre Thales. Le-am schițat un exemplu practic de construcție acoperișuri, cu ajutorul teoremei, explicându-le și câte ceva din lumea construcțiilor, unde mulți dintre ei vor munci, probabil. Am creat și o fișă, cu o parte teoretică, și cu o problemă rezolvată. Următoarea problemă era la fel, cu aceleași notații, dar cu alte date numerice. În celelalte, schimbam și notațiile, dar și condițiile problemei. Vă asigur că au fost liniștiți toată ora și au lucrat fiecare, după înțelegerea sa. Câțiva erau chiar încântați că se pot descurca... 

Un elev are, în medie, 10 manuale pe an. Pe ciclu de învățământ(primar, gimnazial, liceal), cam 40. Înmulțiți cu 25 de lei, prețul mediu al unui manual, și obținem o sumă de 1000 lei. Sumă pe care statul ar cheltui-o mai bine cu achiziționarea unei tablete bune sau a unui notebook, pe fiecare ciclu de învățământ per elev, decât pe niște manuale care nu reflectă toate conținuturile în cel mai fericit mod și nu se adresează întotdeauna clasei pe care o ai în față.

 Unii profesori au mers și mai departe și, în funcție de priceperi, au ajuns să caute să insereze în lecții și imagini, conținut video, jocuri didactice, etc., care există din abundență pe internet, creat de profesori români sau de dincolo. Sunt dascăli care au ajuns să creeze lecții interactive, excelente, cu fond muzical, pe gustul elevilor. Mult mai aproape de cerințele secolului XXI. Mult mai aproape de gadgeturile din dotarea elevilor, pe care oricum și le aduc la școală. S-a ajuns până acolo încât unii profesori dau teste cu feed-back pe internet. Profesorii ceilalți, cei cu auxiliarele, și o parte a societății, conservatoare, sunt de-a dreptul oripilați: cum, domnule, să dea teză de pe telefon sau de acasă, stând în fața calculatorului? Ăștia nu-s normali...

Și iată-ne ajunși aici: ce rost ar mai avea manualele în societatea informațională? Un elev are, în medie, 10 manuale pe an. Pe ciclu de învățământ (primar, gimnazial, liceal), cam 40. Înmulțiți cu 25 de lei, prețul mediu al unui manual, și obținem o sumă de 1000 lei. Sumă pe care statul ar cheltui-o mai bine cu achiziționarea unei tablete bune sau a unui notebook, pe fiecare ciclu de învățământ per elev, decât pe niște manuale care nu reflectă toate conținuturile în cel mai fericit mod și nu se adresează întotdeauna clasei pe care o ai în față. (Manuale care nasc multe controverse și îmbogățesc autori în grațiile unora sau edituri la modă. Editurile și autorii ar putea trăi bine și din editarea de auxiliare pentru aprofundare sau extindere, pentru cei care doresc performanță, cercuri, concursuri, etc. Tipărite sau digitale...) 

Atunci, fiecare elev ar avea pe ce să lucreze, lecțiile ar fi interactive, pe măsura secolului în care trăim, și, mai cred eu, deosebit de interesante. Ar exista și echitate. Profesorii nu s-ar mai lovi zilnic de dotarea insuficientă a școlii în calculatoare, proiectoare, table minune și copiatoare. Și n-ar mai trebui să-și cheltuie salariile, și așa minuscule de-o veșnicie, pe hârtie și toner. Și n-ar avea ce face, ar trebui să caute permanent, ar trebui să se pregătească zilnic. Rămâne cel competent. Celălalt se reorientează. Și n-ar mai fi nevoie de atâtea teme. Învățarea s-ar face în clasă. Temele ar putea fi unele chiar plăcute, fixarea cunoștințelor făcându-se pe joculețe tematice indicate de profesor. Ar mai îndepărta copiii de la tv, Counter Strike sau altele asemenea. Și ghiozdanele ar cântări mult mai puțin...

S-ar putea crea astfel și o platformă educațională, pe care bine și-o imagina domnul profesor Mircea Miclea, care ar reuni o bază de date cu lecții interactive și de unde profesorii ar putea alege conținutul ce se potrivește cel mai bine clasei respective.

Dacă v-a plăcut visul meu, mă bucur. Dar astfel văd eu educația de secol XXI! Știu că vor sări mulți la gâtul meu... Fiecare poate avea o opinie, nu-i așa?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    In primul rand tin sa va felicit, ideea este geniala.
    In ceea ce priveste renuntarea la manuale probabil ar fi o greseala. Combinatia manuale - informatii pe suport electronic ar putea fi avantajoasa atat pentru elevi cat si pentru profesori.
    La aparitia ceasurilor digitale s-a crezut ca ceasurile clasice cu limbi vor disparea. Nu a fost sa fie :-) . Cele mai raspandite ceasuri sunt cele electronice cu aspect clasic, cu limbi, o combinatie de modern si clasic.
    Incontestabil formatul pdf are multe avantaje. Informatia pe hartie sau in format electronic o asimilam diferit. Nu stiu de ce, se fac cercetari in acest domeniu dar in anumite cazuri hartia te ajuta sa asimilezi mai multa informatie.
    In Canada studentii la inginerie de software folosesc hartia clasica pentru examene. De asemenea cand invata folosesc creionul si hartia. Ce-i drept sunt examene pe care le sustin in format electronic, sunt partiale care combinate pot reprezenta circa 20% din examenul final pe care le sustin in fata laptop-ului acasa. Temele pentru acasa sunt majoritatea in format electronic. Cu toate acestea universitatile impun un anumit numar de manuale iar examenele finale se vor desfasura pe hartie.
    Am luat ca exemplu studentii la inginerie de software deoarece ma asteptam ca acestia sa lucreze numai cu format electronic. In celelalte discipline hartia este larg folosita.
    Succes atat dvs cat si elevilor.
    • Like 0
  • check icon
    Eu am înțeles așa: manualele, scrise de autori idioți și care le scriu pentru bani, inovează fel și fel de idioțenii. Că aceste manuale, fiind proaste, mai mult strică decât ajută elevii și că atunci e mai bine fără ele. Dar ce te faci dacă aceeași profesori formează grosul corpului didactic ? Cred că ăștia și-ar obliga elevii să le cumpere manualele, dacă ei sunt autori de manuale, sau le-ar recomanda ce le fâsâie mintea. Cam aceeași situație ca la guvernare și în administrație, de sus și până jos.
    • Like 0
  • Pai sper să citească propunerea de bun simt a acestui om si capi di tutti capi. Sunt mulți bani aruncati pe apa sambetei in sistemul de învățământ: manualele de liceu - primele printre manuale, apoi coborâm,apoi: banii pt cursurile ciudate (de cele mai multe ori ) pe care trebuie să le facă profesorii, hartie, cerneală pt aparatele de tot felul, etc.
    Cât despre edituri, cu cât mai mulți oameni cu carte, cu atat mai mulți cititori pe termen lung.
    • Like 0
  • check icon
    1. romania este condusa de analfabeti care au furat diplome - cina sa construiasca o legislatie 2. romania nu-si poate ingriji poporul si romanul de rand traieste prin furt si estorcare - profesorul este silit sa se prostitueze oferind note contra bani 3. romanul de rand a inteles ca diploma este adaugirea spagii de angajare, criteriul principal fiind suma - nimeni nu este interesat sa invete cu adevarat 4. eliminarea inginerilor si tehnicienilor de 26 de ani a condus la un vid de realitate, toti cred ca pot demonta, modifica si construi ceva, pe nimeni nu intereseaza calculele - abia astept un cutremur, va fi cutremurul mintii :) 5. ce tara i-si mai permite sa cresca tineri care la 19 ani nu cunosc nici o meserie, nici o bunacuviinta, nu-si cunosc pozitia in societate - romania este aici pe primul loc
    • Like 1
  • M-am saturat de ideea asta propagată de diverși cum că poți învața fără manual ... bai frate NU ne putem întoarce la situația de acum 100 de ani (vremea lui Creangă) când totul depindea de ce îi ieșea pe gură învățătorului ... și totul era limitat de cât de bun sau prost sau cu har sau fără har era profesorul ... nu se poate învăța și întelege nimic fundamental și durabil fără să citești mult mult si mai ales din cărți de calitate. ..nu poti sa înveți doar ascultând si privind la profesor. Trebuie sa citesti si sa scrii altfel cum inveti la matematica sau la fizica sau la orice alta disciplina doar uitandu-te la tableta sau calculator? Ar trebui să ne fie rușine că dupa mai bine de 25 de ani nu am fost in stare pentru fiecare disciplină să producem 3-4 alternative de manuale bine scrise și complete care sa contina exemple si aplicatii si tot. Ministerul s-a rezumat ani de zile sa impuna un numar de 100-120 pagini pe manual si la niste preturi ridicole (nu este vorba de pretul de pe piata libera care e mult mai mare) ...ceea ce a iesit nu puteau sa fie decat niste manuale jalnice si complet depasite asa cum sunt de fapt. Asa incat totul depinde de profesor..care poate fi bun sau prost. Consultati orice manual din Germania sau alta tara in care se investeste serios in educatie si vedeti diferenta. Consultati manualele de limbi straine scoase de edituri straine, manuale dupa care invata chiar si elevii nostri daca doresc sa isi ia certificarile internationale si vedeti diferenta. Evident ca aceste manuale costa mai mult ...dar daca vrei sa invati atunci investesti in ele. Nu mai faceti propaganda de doi lei ca poti invata fara sa citesti carti . NU POTI. Si cartile de calitate costa indiferent ca sunt in forma tiparita sau electronica. Adica ideea autorului e sa nu bagam bani in carti ci in tehinica IT. Pai tehnica aia e degeaba daca nu ai manualul digital si face fix zero daca nu platesti tot felul de licente pentru software.Ca doar nu se joaca destul elevii in timpul liber sau la ore pe telefoane trebuie sa se joace si la scoala. Pai pe tehnica aia IT s-au dat spagi de sute milioane de euro acu vreo 7-8 ani .....ca au ajuns calculatoarele cumparate de ministerul educatiei de 2 ori cat pe piata libera, la fel si costul licentelor microsoft ...se pare ca ati uitat scandalul si ancheta DNA.
    • Like 2
  • O precizare importanta pentru toti aceia care scriu despre educatie: i-ati auzit pe semidoctii de la toate posturile de radio si de la toate televiziunile vorbind despre "doisprezece ore" (zile, luni, mii, milioane etc.), respectiv `douazeci si una de milioane" sau "una din fenomenele"? Va place? Sunt sigur ca nu. Desi ceva mai sofisticata, povestea legata de CURRICULA este asemanatoare. Putini oameni de la noi mai au ceva habar de limba latina (ca doar romanii au invatat-o de la stramosii nostri daci, dupa cum sustin autohtonistii). Dar toti se lauda ca macar o rup ceva pe englezeste. Ei bine, macar din engleza pe care cu totii o vorbim, "focusati" asupra problemelor esentiale si "terifiati" de ignoranta celor din jur, ar trebui sa ne dam seama de faptul ca termenul "curricula" este pluralul termenului, altminteri bine cunoscut, de "curriculum". Cine nu a auzit de "curriculum vitae" in loc de comunista autobiografie? "Data" este pluralul lui "datum"; "phenomena" este pluralul de la "phenomenon" etc. Cum este insa greu de pronuntat si de scris reforma curriculumului si cum, undeva prin ascunzisurile creierului, inca a mai ramas pitita programa scolara (alta oroare comunista, nu-i asa?), ne trezim vorbind si scriind despre reforma curriculei!! Ce mare lucru, la noi se spune curricula, un singular feminin. Haideti sa facem doisprezece curicule, de ce nu? Merge si asa, iar lumea intelege despre ce este vorba. Intr-adevar, intelege foarte profund. Si, in consecinta, vorbeste cu aplomb despre educatie. Sunt "curricularii" (mai inventam si noi un termen, ca doar e democratie, nu?) care stiu ca Finlanda are cel mai performant sistem de invatamint din lume fiindca acolo elevii nu primesc note, nu se mai fac ore de caligrafie, s-au desfiintat temele pentru acasa si copiii invata jucindu-se pina la lesin. Au o "curricula" pe cinste, mama lor de finlandeji! Te si intrebi, daca totul e atit de simplu, de ce nu se scot peste tot in lume notele, temele pentru acasa si caligrafia? Va spune dl. Moise Guran de ce: din cauza coalitiei monstruoase a jigodiilor de profesori incompetenti si corupti, care, pentru a-si apara salariile nemeritate, ii omoara pe copii cu zeci de materii inutile (de fapt, toate sunt inutile) si cu niste manuale idioate, cu care cistiga milioane. Dar printr-o curriculă revolutionara o sa-i curatam noi pe toti si sa vedeti atunci cum doisprezece milioane de romani vor face lumea praf si pulbere. Vai de capul nostru!
    • Like 6
    • @ Dan Craciun
      check icon
      Facem ce facem și tot la gândirea critică (de fapt la lipsa ei) ajungem. Dar și la faptul că pe aici s-a ajuns ca meseria de dascăl (adică profesor din "pre-universitar") să fie printre cele mai nedorite și batjocorite (cu mult prea puține excepții). Iar manualele vechi de 10-15 ani, multe "realizate" prin "copy-paste" (doar că nu din pușcării) ... Așa că informatica, spre exemplu a ajuns să fie "predată" de vechi absolvenți de fizică, muzică, geografie, "socialism științific", etc (adică de acolo unde s-a redus numărul de ore). Este deci vital ca nu cumva să apară întrebări din clasă ...
      • Like 0
  • Stimabililor!
    Apreciez in primul rand faptul ca se gaseste un profesor de matematica, care incearca sa recupereze din handicapul acumulat de elevii sai in anii scolari precedenti. Cu tablete merge, cat merge si in anumite conditii si in anumite ore, si chiar la anumite teme. Apreciazi si faptul ca unii (nu cei din minister sau din inspectoratele bugetofage si corupte) il sustin. Il sustin si eu cu anumite precizari:
    Mai devreme sau mai tarziu se va generalizat tabletul, laptopul, tabla interactiva, insa deocamdata unde sunt probleme de alfabetizare, sau unde cei care stiu sa citeasca (multi dintre ei), NU INTELEG TEXTUL CITIT, pana atunci mijlocul exclusiv TABLETUL, nu e suficient. Nu ma leg de conditiile tehnice precare, din scolile de la tara, ci de faptul ca mai intai elevii trebuie sa stie sa scrie, sa citeasca, sa calculeze si pe urma alternativ sau selectiv sa se foloseasca de tehnica digitala. In etapa actuala cred ca MANUALELE ATRACTIVE, CARE SA FIE TESTATE/VALIDATE DE ELEVI si nu doar de comisii din minister. Manuale care sa nu fie stufoase, nici enciclopedii, ci pe intelesul fiecarei generatii, sa fie ilustrate, colorate, cu CD-uri atasate, si atunci se poate capta atentia/interesul elevilor. Apoi temele, lectiile sa aiba aplicatii practice, si legate de viata cotidiana. Sa fie predate cu suflet, cu daruire, elevii sa fie tratatati si colaboratori, parteneri, prohgramele sa fie descongestionate, scoala sa invete pe elev sa invete, sa se orienteze, sa caute si sa gaseasca raspunsuri si la problemele care ii preocupa pe elevi, si cu filme si filmulete, si cu desene animate, dar si lectura suficienta si teme interesante. Nu sa crestem tocilari, dar nici dependenti de facebook, sa ne gandim si la faptul, indiferent daca ecranul e de la TV sau de la calculatro/de la tablet, sau de la telefon, tot ecran e, si asa sunt foarte multi prunci cu ochelari si pe viitor vor fi si mai multi.
    • Like 3
  • golan check icon
    Tabletele nu ar fi fabricate in Romania, manualele da. Am vrut doar sa adaug si argumentul economic in discutie. De asemenea, manualele digitale nu ar fi gratis nici ele, costul lor ar trebui inclus in discutie, nu doar hardware-ul.
    Recunosc ca o tableta ar da elevilor si parintilor mai multe flexibilitate. Ar putea achizitiona la libera alegere si alte materiale dupa care sa invete copilul in timpul lor liber. Ar putea chiar declina oferta de la stat si sa le achizitioneze copiilor modele mai bune. Libertatea de alegere conteaza si ar optimiza cheltuielile statului. Intr-o tara condusa mai bine si mai corect.
    • Like 1
  • Rucs Rucs check icon
    O sa ajungem ca in America, unde pentru a avea acces la educatie de calitate si la un viitor, va trebui ca parintele sa stranga bani de colegiu inca de la gradinita? Sunt profesoara de romana. In primara (unde se luau 9 si 10 pe linie) am primit doua note de neuitat pana azi, dureroase: doi de patru. La matematica. La liceu (profil filologie), iarasi, nu mi-a placut matematica. Dar ii respect pe cei care o stiu si as vrea ca elevii sa aiba in continuare acces la ea. Cred ca aproape toata lumea a auzit de MIT (Massachusets Institute of Technology), cotata locul 3 în lume (după unii 6), înainte de Oxford, Cambridge, Yale. Invit să vă uitați la filmulețe de predare a matematicii acolo - sunt si pe site-ul lor, și pe youtube. Să vedeți acolo profesorul cum scrie cu creta pe tablă. Vrem să tăiem accesul la știință? Citeam că în Silicon Valley sunt atât de mulți programatori români, că româna e a doua limbă după engleză. Poate e și ceva legendă autoelogioasă, românească, dar vedem și în presă că sunt multe cazuri de cariere de succes ale romanilor. Vrem sa exportam doar capsunari? Putem incuraja metodele noi, felicitari dvs si profesorilor care stiu sa atraga copiii, dar metodele moderne trebuie imbinate cu cele noi, cu discernamant, nu sa devina groparul unei scoli de calitate! Profesorii de mate trebuie sa invete de la dvs dragostea de meserie (se vede ca vorbiti cu pasiune si atasament pentru copii si profesie), dar daca arunca la gunoi manualele si metodele deja confirmate (creta, tabla, caietul de probleme) in strictul beneficiu al tabletei, facem o crimă în educație. Tableta e unul din mijloacele in educatie, nu singurul! Daca aruncam manualele, il facem sa devina singurul si e riscant.
    Includ aici niste linkuri catre lectii MIT (universitate privata... vom fi si noi in viitor sa platim pentru educatie de calitate, cand cea publica va deveni un ghiveci?)
    https://www.youtube.com/watch?v=TkJ_WgruM2g&index=2&list=PLUl4u3cNGP61-9PEhRognw5vryrSEVLPr
    http://ocw.mit.edu/courses/mathematics/18-01sc-single-variable-calculus-fall-2010/1.-differentiation/part-a-definition-and-basic-rules/session-1-introduction-to-derivatives/
    • Like 0
    • @ Rucs
      Doamna profesoară de română,vă citesc textele cu interes și observ că suferă de o argumentare defectuoasă. Că la MIT se învață scriind cu creta pe tablă este pentru dvs un argument împotriva modernizării învățământului din România. Și Arhimede făcea geometrie cu bățul pe nisip. Doare comparația? Se numește comparație inconsistentă sau irelevantă. Sunt mulți români în Silicon Valley - fie vorba între noi cei mai mult sunt indieni- credeți ca să se datorează învățământul romanesc? Cum vă explicați atunci că restul de elevi produși de învățământul romanesc sunt la pământ? Iarăși comparați este falsă; comparați mere cu pere. Acolo este vorba de o elită aici discutăm de cu totul altceva,de o soluție pentru baza învățământului romanesc. Vrem să exportăm doar căpșunari? Cine vrea? Se numește falsă dilemă. Categoric însă învățământul public romanesc se adresează în primul rând tuturor și apoi unor elevi superdotați. Exportăm acum căpșunari tocmai din cauza situației actuale a învățământului romanesc,nu ca urmare a implementării vreunui studiu cu tablete sau altceva. Iarăși afirmați "tabeta e unul din mijloacele în educație,nu singurul" dar doamna profesoară,nu a afirmat nimeni așa ceva. Da,este adevărat,educația de calitate,de performanță,este privată peste tot în lume,cu mici excepții explicabile. A noastră de exemplu,produce diplome. Cea publică însă,are rolul de a produce cetățeni educați la un nivel eficient,viabili din punct de vedere social. Statul are rol doar supravegherea inițiativelor private,ca ele să fie limitele legii. Noi dăm eșuăm și în producerea de cetățeni instruiți și în păzirea legilor și în argumentare.
      • Like 2
    • @ Laurentiul
      Rucs Rucs check icon
      :)) nu stiu daca sa va multumesc pentru politete (si pentru citirea textelor cu interes) sau sa ma supar pe dvs ca ati afirmat ca ”esuam in argumentare” si sunt nula la logica. Incerc sa nu ma supar, pentru ca eu chiar cred ca toti suntem in aceeasi barca si in aceeasi tabara (profesori si parinti), iar dvs sunteti bine intentionat. Mai intai, acum nu exportam exclusiv capsunari -am fost vremelnic studenta in afara si am cunoscut comunitatea romaneasca din Paris, iar oamenii aceia mai aveau acces si la cariere ok. Dar daca vom distruge cu totul scoala, asta vom face. Daca spuneti ca mi-ati citit textele, in penultimul articol, cel cu aplicarea regulamentelor (ultimul e jenanat prin deasa folosire a persoanei I, ca si cand m-as da exemplu de bune practici, cand, de fapt, am muulte neputinte), ei bine, in articolul acela raspund la intrebarea dvs ”Cum va explicati ca restul de elevi produsi de invatamantul romanesc sunt la pamant?”. Sunt la pamant pentru ca e haos in scoli, in liceele tehnologice profesorii ar merita sporuri de groaza (ca medicii legisti) pentru cate aud și vad. Iar nimeni nu ia masuri - ca sa nu se supere parintele, directorul, ca sa nu se desfiinteze clasa si sa imi pierd painea (asa gandeste profesorul). Stiti...eu am multe, multe exemple de eroisme ale colegilor mei, nu am dreptul sa dau in ei cand stiu o multime de cazuri de persoane, poate nu stralucitoare, dar care isi pun tot sufletul pt copii (colega mea de romana, o tanara firava, vine pentru pregatire suplimentara la scoala de la 7 la 8 dimineata. Cand am intrebat-o de ce se chinuie in halul asta, mi-a zis ca de la 14 la 15, dupa program, copiii sunt prea obositi). Dar, daca i-as incrimina cu ceva pe colegii mei (si pe mine insami, caci si eu cedez), atunci e pentru frica, lasitate. Oameni care sunt paralizati de frica, de lasitate - ce o sa zica ierarhia, ce o sa zica parintele, ce o sa zica elevul cu gura mare care e cu doua capete mai inalt ca mine. Stiti, noi cand predam, avem o datorie morala fata de copiii acestia ai dvs :)), nu fata de altcineva. Eu de ei trebuie sa am grija, nu de altcineva. Nu ma intereseaza cota la hectar, nici kilogramele de hartii care imi sunt cerute. Eu nu pot sa functionez normal cu gandul la auditul parental sau al directorului. (o sa scriu asta, incerc sa fac un nou articol la un moment dat pe tema). Eu nu predau ca sa tai chitante si adeverinte ca imi fac munca, nici nu predau ca altcineva sa imi verifice calitatea muncii in caietul de notite. Trebuie sa nu ne mai fie teama, dle Laurentiu. Cand directorii si profesorii de la scolile tehnologice nu se vor mai teme sa dea exemple, procentul la bac va fi altul. Sunt elevi cu sute de absente si cu mari probleme de comportament (aproape penale) care sunt trecuti intr-a XI-a si apoi a XII-a ca sa nu se desfiinteze clasele si sa mearga normele. Colegii acestia ai mei, suficient de dedicati ca sa se trezeasca la 5.30 ca sa vina la pregatiri (gratuite) de la 7 la 8, aici gresesc. Se arata fricosi. P.s. multumesc ca v-ati obosit sa imi scrieti, as zice ca asta arata ca nu imi purtati ranchiuna pentru ultimul schimb de replici. Si...nu uitati, mâța blândă zgârie rău :) dna cu numele de familie s-ar putea sa tina mai mult la copilul dvs decat o va face o viitoare prof care ii diminutiveaza prenumele. (personal, nu ii iau apararea dnei de engleza pentru ca as fi in situatia ei. Eu folosesc prenume la clasa, si pentru ca ajung sa ii cunosc bine pe copii - la 4 h/saptamna, și pentru ca nu imi place deloc numele meu de familie...dar semnez cu el, pentru conformitate).
      • Like 2
  • check icon
    In sfirsit ceva adevarat si util! Felicitari!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult