Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce avem o țară de mântuială

stalp - foto europafm.ro

Foto: europafm.ro

Cred că unul dintre cuvintele care descriu cel mai bine tot ce se petrece în jurul nostru zi de zi, faptele și interacțiunile oamenilor în societate, educația, sănătatea, infrastructura, guvernarea din România este mântuiala.

Nu știu care este etimologia acestui cuvânt în limba română și nu vreau să speculez nicidecum în privința sonorei sale învecinări lui cu „mântuirea”. Poate niște filologi pricepuți ne pot explica cum a evoluat limba de la mântuire la mântuială și de ce încercăm să ne mântuim azi făcând totul, dar absolut totul de mântuială.

Acest cuvânt, pe care îl vedem mai desfășurat pe teritoriul patriei decât toate panourile publicitare la un loc, adună în el multe înțelesuri: mântuiala descrie și treaba făcută de cel nepriceput, dar și pe aceea, făcută pe fugă sau în bătaie de joc, a celui priceput însă lipsit de motivație, de recunoaștere sau care nu este controlat de superiori.

Mântuiala e ca un fir roșu care trece pe verticală de la vârful statului spre ultima administrație locală, dar și pe orizontală, prin toate birourile, pe toate șantierele, prin toate școlile, prin spitale, prin legi, prin norme, prin licitații, prin ghișee, pe șosele, prin sate și orașe, pretutindeni unde improvizația, mereu de proastă calitate, ține loc de serviciu în slujba comunității.

Poate suna dur, dar toată construcția României postcomuniste este o treabă făcută de mântuială. O treabă făcută prost de oameni deștepți și proști, cinstiți și hoți care au lucrat împreună ca să iasă așa. Iar la fiecare improvizație, la fiecare lege proastă sau asfaltare ratată s-a răspuns cu o altă făcătură, astfel încât toată construcția asta socială arată azi ca un panou electric legat cu sârme de toate culorile, care fac scurtcircuit de fiecare data când se ating.

Învățământul întreg a fost lăsat pe mâna unor ageamii cu pretenții care au schimbat legea de peste o sută de ori, au fabricat cu banii celor naivi sau cu bani publici universități fără număr, diplome pompoase cu careu au ajuns în parlament și costumații ridicole de doctori honoris causa.

Sistemul de sănătate e făcut parcă în bătaie de joc, chiar dacă o minoritate eroică de profesioniști încearcă să salveze fragmente din naufragiu.

Justiția e disfuncțională atunci când un șofer rupt de beat ucide un om nevinovat și primește trei ani cu suspendare, iar o femeie care vinde în piață pătrunjel fără autorizație primește un an și jumătate cu suspendare.

Nu am văzut încă nicăieri în țară o asfaltare făcută ca lumea: se proiectează și se toarnă prost, banda întâi e nepracticabilă din cauza capacelor greșit așezate și servește doar depășirilor pe dreapta, panourile sunt uitate aiurea, semnele stau să cadă, protecțiile de pe marginile șoselelor sunt ruginite și incomplete.

Pădurile și râurile țării sunt distruse cu frenezie, pentru că legile care trebuie să le apere sunt făcute de cei mai pricepuți dintre distrugători..

Vom rămâne săraci și frustrați, dând vina unii pe alții, atâta vreme cât vom continua să ne facem treaba de mântuială. Câtă vreme vom considera că nu avem niciun fel de responsabilitate față de domeniul și de serviciul public, că putem păcăli și legea și normele de aplicare, că ne vom putea preface și minți la infinit – grație noilor industrii ale comunicării și divertismentului – că suntem un popor ales, excepțional.

Omul occidental a renunțat la speranța mântuirii în favoarea hotărârii de a-și face o viață bună pentru el și pentru semenii lui aici, pe pământ. Noi nu ne-am hotărât dacă mai vrem să ne mântuim într-o lume de dincolo sau vrem doar să fentăm aici când nu ne vede șeful, polițistul, paznicul, ca să ne fie bine o clipă, ca să ne iasă ceva etc. Și lucrurile bune, dar și lucrurile rele le facem de mântuială, să fie făcute acolo, să bifăm, să nu se poată spune că nu am făcut. Ca atunci când inaugurăm cu fast cei 5 (cinci) kilometri anuali de autostradă.

Aș vrea să fiu bine înțeles: sunt foarte mulți oameni pricepuți și responsabili în țara asta, care sfințesc locurile unde pun mâna și construiesc ceva. Nu totul e motiv de deznădejde, chiar dimpotrivă. Sunt școli cu profesori dedicați, sunt spitale cu medici gata să-și dea viața, sunt centre pentru copii săraci, abandonați sau abuzați, sunt ferme și firme care fac lucruri extraordinare. Și toate acestea pot servi ca substanță de contrast pentru a le demonstra celor încă atât de mulți dintre noi că e vremea să ieșim odată pentru totdeauna din confortul călduț al mântuielii. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sauf votre respect, dvs. însuși făcurăți un lucru de mântuială menționând „sonora învecinare” a termenilor „mântuire” și „mântuială”, și atât. Nu e nevoie de nici un filolog, la o adică DEX Online e la îndemâna tuturor.
    - „a (se) mântui” nu înseamnă doar „a (se) curăța de păcate, a (se) izbăvi, a (se) salva (și în sens mai general)”, ci și „a (se) termina/sfârși/isprăvi”. Sensul de „a (se) termina” vine din Moldova, parcă pentru a refuza sensul venit din maghiară.
    - De aici, „de mântuială”, cu sensul de superficial, grăbit, făcut „doar ca să zici că ai dus ceva la bun sfârșit”, vrea să zică „de dragul terminării (rapide, neîngrijite)”, total diferit de sensul unor mântuire, mântuință. Fușerit, ce mai.
    „Fușereală”, unde „a fușeri” are și el sens dual, dar aproape nimeni nu folosește sensul de „a răscoli”, ci doar pe cel de „a rasoli, a face un lucru de mântuială”.
    Bogăția limbii române contrastează încă o dată cu lipsa de seriozitate a poporului care o utilizează. Ăsta ne e neamul, CSF? NCSF.
    • Like 0
  • fragmente din acest articol ar trebui puse, la loc vizibil, peste tot: la semafor, în locurile unde se stă cu avaria pornită deși oprirea e interzisă, la fiecare kilometru pe șoselele unde sunt uciși oameni de către iresponsabili; la intrarea în fabrică, în clădirea de birouri, la spital și la școală, la supermarket chiar pe coșurile pentru cumpărături; dar mai ales pe holurile de la Cotroceni, Palatul Parlamentului și Palatul Victoria; pe masa ședințelor de guvern în dreptul fiecărui fotoliu guvernamental; pe desk-ul fiecărui parlamentar (acolo ar trebui scris cu litere în relief, eventual din cuie și ținte, ca să nu se poată dormi cu capul pe el).
    Dar, sigur, aceasta e o utopie... la noi, conștiința și spiritul civic sunt ca tabletele efervescente în paharul cu apă... bei și rămâi cu gustul vag scârbos de medicament, mascat de îndulcitor și arome...
    • Like 1
  • Gecaba Gecaba check icon
    Ptr ca inainte de 89 partidul unic nu se amesteca cu conducerea intreprinderilor, directorii erai meseriasi; acum partidele au capusat toate consiliile de administratie, toata administratia publica.  Nu o sa vedeti om destept ca se lasa condus de prosti, pleaca de acolo sau i se face lehamite si face totul in dorul lelii. Ptr ca tara are in realitate la conducere o majoritate inculta cu pretentia sa ii conduca pe meseriasi. In toate domeniile. Nu are legatura cu calitatea romanilor aceasta mantuiala doar cu zicala "omul potrivit la locul potrivit"
    • Like 0
    • @ Gecaba
      din contra, partidul si moscova descisesera ce industrii sa se faca (si nu economia cu cererea si oferta), tot partidul a decis sa faca niste investitii gaunoase ( recuperarea banilor din canalul dunare marea neagra se face in 600 de ani si cand economisti au protestat au fost trimisi in inchisoare), tot in industrie erau manageri decisi politic si inginerii plecau capul la cate un sef imcompetent dar care injura si tipa continuu, sa mai aduc aminte de ministri analfabeti sau cu 4 clase?
      Nimic nu s=a schimbat politic.
      • Like 3
    • @ Claudia Olteanu
      Gecaba Gecaba check icon
      Aveti dreptate, dar ma ma refeream la ideea articolului, de ce se face treaba de mantuiala, nu de ce guvernarea merge prost. Fata de anii de pana in '89, personal vad ca in loc de un partid cu privilegii avem multipartidism cu privilegii si in locul profesionistilor in conducerea firmelor, avem oamenii partidelor, ceea ce nu se facea inainte. Pana in 89 se cerea absurdul, dar partidul nu avea oameni in conducerea partidului ci secretari de partid. Nu sunt deloc adeptul a ceea ce a fost, ci incerc sa spun ca obiceiurile partidului unic au fost amplificate. Dar mantuiala provine de la cum sunt condusi cei ce fac treaba, iar acestia sunt de tot rasul.
      • Like 0
    • @ Gecaba
      caută și citește cu sărci pe gooogle : Directivele NKVD 1947 , se aplică și azi
      • Like 1
  • Mantuiala asta a avut un scop,Soselele si autostrazile sunt facute prost pentru ca se pune nisip in loc de bitum si atunci crapa,iar smecherii care umbla la reteta se imbogatesc.functiile sunt luate de mediocri pe baza de comision iar rezultatul muncii lor nu poate fi decat mediocru,si tot asa...
    • Like 4
  • Educatia este cauza si solutia. Romanii sunt un popor de calitate umana slaba.
    • Like 5
  • Proasta calitate a oamenilor face diferenta intre o tara si alta. Spre consolare recititi Creanga, Slavici. Rebreanu.........
    In completare la Prostia omeneasca a lui Creanga as adauga o definitie clara a prostiei. A face de fiecare data acelasi lucru asteptand rezultate diferite
    • Like 5
  • Situatia asta se datoreaza lipsei de educatie. Atat educatia civica, cat si educatia tehnica lipseste in cele mai.multe cazuri.
    Un om educat nu.si permite sa furnizeze un produs, serviciu etc de mantuiala, pentru ca se face de ras. Un om educat nu poatr accepta un lucru de mantuiala pentru ca va fi considerat prost. Cu cat procentul de oameni educati creste, cu atat caile de transmitere a mantuielii in societate scade.
    • Like 7
  • "LAS-CA MERGE SI ASA" - cel mai nociv dicton romanesc - a fost si este aplicat consecvent inainte si dupa momentul 1989, in absenta educatiei pentru responsabilitate sociala (fata de semeni si patrie) ce ar fi trebuit sa premearga si la noi orice planuri/ proiecte de tipul ROMANIA LUCRULUI BINE FACUT si ROMANIA EDUCATA, ce par sa fie si sa ramana simple sloganuri.... In tarile din Far East responsabilitatea sociala inseamna sa pui pe primul plan intotdeauna interesele nationale, apoi pe cele ale echipei din care faci parte si abia la urma interesle personale....La noi este exact invers incepand cu ""alesii poporului"" special platiti ca sa aibe in vedere prioritar - daca nu exclusiv - interesele nationale.....A fi educat in litera si spiritul responsabilitatii sociale inseamna si ""sa faci ceea ce spui si sa spui ceea ce faci"", sa te imbunatatesti permanent in tot ceea ce si cum faci (intrucat CALITATEA inseamna sa faci ceea ce trebuie cum trebuie, aceste referentiale fiind stabilite nu numai prin reglementari ci si prin standarde, proceduri, contracte, etc.), etc....Cei care nu vor sau pot sa dea dovada de responsabilitate sociala sunt - in acele tari, nu si la noi! - marginalizati de ceilalti astfel incat nimeni nu mai are incredere sa-i angajeze... Standardele internationale de responsabilitate sociala au avut in Romania - in ultimii 30 de ani - mai multe tentative de introducere ce au fost insa, din pacate, blocate in fasha, prin consensusul (se pare unic in istoria noastra!) al unor liederi ai sindicatelor si ai patronatelor....In fine, responsabilitatea sociala inseamna si solutionarea in timp real, eficace si eficienta a problemelor cu care se confrunta societatea/ echipa (nu amanarea lor, procrastinarea, practicata de decenii de birocratii si demagogii nostri!), respingerea simulacrelor si mimetismelor, dar si adoptarea prin consens a marii majoritati a deciziilor (practica ignorata sau respinsa la noi, de adeptii numaratoarei voturilor - "dictatura majoritatii" - atat de cronofaga si nociva uneori) ...Daca vrem ca Romania sa se schimbe in sens pozitiv ar trebui ca fiecare cetatean sa invete si sa practice principiile RESPONSABILITATII SOCIALE si in scoli sa se invete si tehnicile si instrumentele de solutionare a problemelor societale.... De exemplu, insasi purtarea mastii in pandemie - nu pentru a te apara pe tine (asa cum gresit sustine publicitatea noastra excesiva!) - ci pentru a-i apara pe cei din jurul tau de tine! - este o dovada de responsabilitate sociala!.... Doar anumite tipuri de masti, mai scumpe (din cele peste 3000 modele si tipuri oferite de EMAG) si purtarea simultana a ochelarilor sau vizetei sunt de natura sa-l apere pe purtator.... Iar massmedia noastra ahtiata de publicitatea, superficial, senzational si scandal ar trebui sa fie preocupata si de REZOLVAREA NUMEROASELOR PROBLEME ALE SOCIETATII prin contributia celor realmente competenti si recunoscuti ca atare....Avem din fericire si asemena personalitatii dar accesul lor in massmedia este foarte limitat din diferite motive...
    • Like 3
  • Nume check icon
    Am observat ca in toate articolele in care se critica ceva se termina cu un mesaj pozitiv ca sunt si oameni de treaba, extraordinari, muncitori, etc.
    Intr-adevar sunt, dar din pacate sunt minoritari. Iar cu o floare nu se face primavara pentru ca marea majoritate a populatiei face o treaba de mantuiala. Si nu numai institutiile si companiile de stat, dar si multe companii private fac deasemenea treaba de mantuiala.
    Din pacate acesta este adevarul. Da, fiecare ar trebui sa dam un exemplu, dar atata timp ca lucrurile facute bine, cu simt de raspundere nu sunt promovate si apreciate corespunzator sa nu ne miram ca am suntem aici. Si atunci cand totusi se intampla ceva acestea sunt exceptii de la regula, si ne minunam ca asa ceva s-a intamplat.
    • Like 4
  • ,,Poate suna dur, dar toată construcția României postcomuniste este o treabă făcută de mântuială.” Iată o frază care explică totul. În zona în care am copilărit eu, a mântui o lucrare înseamnă a o termina. A face ceva de mântuială însemnă că scopul principal al actiunii nu este este lucrul în cauză, ci terminarea acelei acțiuni. adică superficialitate și lipsă de răspundere.
    • Like 8
    • @ Gheorghe Anton
      Nu era de ajuns proasta educatie comunista cu plan cincinal si cantitate fara calitate, a venit rapid ce era mai prost in capitalism, sa bifam cat se poate de repede mile-stone-uri si deadline-uri cat mai stranse. Ne-au stricat apucaturile de "trista amintire", apoi le-am schimbat rapid cu unele toxice.
      Da, oferim oricarui sosit la noi imaginea capacelor asezate in drumul rotii - asta ne caracterizeaza, antreprenorii bifeaza ca au asfaltat - noi bifam ca am schimbat pivoti si plombe. Asortati pivoti si plombe in ce domeniu doriti - stomatologie, mecanica auto sau constructii. Ne facem nervi ca avem super-ambuteiaje si nu avem locuri de parcare; pai daca tot nu rezolvam cu fluenta circulatiei - de ce sa nu reducem locurile de parcare ??!! .. Ma opresc repede ca sa nu-mi aduc aminte de "toate datoriile"...
      Seara faina !
      • Like 0


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult
Text: Ciprian Mihali/ Voce: Florin Negruțiu
sound-bars icon