Foto: Profimedia
Aflu că există în România mulți muncitori care refuză să lucreze pentru un salariu echivalent cu al meu, care am fix 30 de ani vechime în învățământul superior, cu tot cu sporul acela de doctorat pe care îl urăște toată lumea. Fără acel spor, salariul meu se apropie de cel al unui tânăr muncitor într-o firmă de construcții.
Să fiu bine înțeles: am un mare respect pentru toți acești muncitori care nu acceptă să fie umiliți cu salarii de mizerie și sunt convins că își merită fiecare bănuț. Înainte să fiu universitar, am fost și eu muncitor necalificat într-un combinat chimic și am dat vara la sapă, știu ce înseamnă sudoarea trupului și truda mâinilor.
Dar, pe de altă parte, eu sunt totuși un norocos (vorba vine...), am un salariu bunicel: colegii mei un pic mai tineri sau cei din preuniversitar se zbat într-o umilință perpetuă de decenii, iar criza actuală îi lovește din nou în plin. Cum vreți ca educația să fie o valoare în România câtă vreme cei care trebuie să o înfăptuiască sunt plătiți cu un salariu sub al tuturor părinților care își duc zilnic copiii la școală? Cum vreți ca elevii să aibă respect pentru profesori când măririle de salarii îi vizează în cel mai bun caz pe cei aflați la sfârșit de carieră sau, de fiecare dată, pe cei din minister cu mastere la colegiile de informații, iar profesorii de rând primesc firimituri de o pătrime din diferența de mărime promisă acum cinci ani?
Vreți performanță în România? Reabilitați demnitatea (nu mândria, ci demnitatea) profesorului. Și după ce faceți asta, supuneți-l la toate testele și evaluările din lume, până o să fie convins că își merită fiecare leu din salariu. Iar dacă nu, dați-l afară și chemați pe altcineva în locul lui, făcând măcar din acest punct de vedere din școală un loc de muncă atractiv. Sau, dacă vreți, faceți invers. Demarați un program amplu, standardizat și corect, de evaluare a tuturor profesorilor din România și apoi dați-le niște contracte și salarii pentru care să merite să-i trageți la răspundere în fiecare zi.
Dar în niciun caz nu mențineți această situație dezastruoasă în care profesori mediocri, plătiți mai prost ca portarul școlii sau șoferul rectorului, educă la fel de prost copiii și îi fac să urască școala mai mult ca orice alt loc din lume. Și abia apoi (nicidecum înainte) veți reuși să eliminați această cangrenă socială care se numește sistemul meditațiilor și care e o mare minciună pentru toată lumea: profesorii se mint ca sunt utili și primesc bani mulți pentru asta, părinții se mint că au copii deștepți și sunt dispuși să plătească oricât pentru reușita efemeră a copiilor lor, iar copiii se mint că învață și înțeleg, când de fapt ei doar sunt îndopați ca niște gâște înainte de tăiere.
Dar nimic din toate acestea nu par să fie în grija proiectului propagandistic și falimentar numit „România educată”. Evaluarea profesorilor rămâne un proiect ratat, angajarea lor e un proces suprarealist, salarizarea lor decentă e amânată de treizeci de ani, iar noi ne ocupăm cu dezbateri inutile despre două semestre sau cinci module, cu teze sau fără teze, cu vacanțe lungi sau scurte și alte fumigene care vor menține școala în aceeași mlaștină în care au adus-o oamenii needucați și lipsiți de orice viziune care o guvernează. Educația din România a ajuns să semene cu o casă dărăpănată, pe care proprietarul ei sărac și nepriceput o tot repară cu improvizații, ba mai pune o țiglă să nu-i plouă în casă, ba mai leagă poarta cu o sârmă, ba mai bagă niște cârpe în geamurile sparte să nu intre frigul. Și apoi se miră omul că vor copiii să-i fugă în lume, după ce el a „muncit” atât de mult s-o facă „frumoasă”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ciudat (sau nu prea), in fiecare de an scolar auzim in mai despre bietii profesori cu salarii mizerabile "siliti" sa santajeze statul pentru inca un oscior. Evident, cu ocazia asta se va pomeni si despre starea deplorabila a invatamantului romanesc, stare pentru care profesorii nu sunt niciodata de vina. Vina este exclusiv a statului, planetelor aliniate mediocru, elevilor si parintilor. Si deloc ciudat, nu auzim nimic despre aceleasi teme la inceputul anului scolar. Atunci totul este roz-bombon, atat de roz incat tanjesc sa vad un profesor care refuza sa intre in clasa insalubra sau in laboratorul dotat ultima data pe vremea lui Ceausescu.
As putea paria ca proiectul fiscalizarii meditatiilor a murit inainte de a se naste. Pentru ca nimeni nu a initiat proteste.
As putea paria ca inspectoratele vor ramane in continuare niste forme fara fond. Pentru ca nu am mai auzit proteste.
Spunea cineva in comentarii ca "atat(a) dai, atat(a) face!". Sunt siderat de o astfel de mentalitate. Intai de toate pentru ca profesoratul este (sau ar trebui sa fie) o meserie vocationala. Ai chemare spre ea sau nu ai. Profesor nu te faci pentru bani. Da, banii sunt importanti in masura in care iti ofera confortul unui trai decent (unde "decent" nu inseamna concedii lunare in tari exotice si nici vile in cartiere exclusiviste) si acces la surse de perfectionare.
Insa in realitatea cruda am cunoscut viitori profesori care au optat pentru cariera in invatamant de lene. Pentru ca din acele teoretice 40 ore/saptamana norma de predare este jumatate si restul orelor prevazute pentru pregatirea predarii/corectarea lucrarilor/planificarea lectiei se regaseste in mica masura in activitatea propriu-zisa. Pentru ca pe perioada vacantelor gasesti un profesor in scoala doar daca are el un interes acolo. Pentru ca daca esti profesor la o materie "importanta" (ghilimelele nu vor sa minimizeze importanta celorlalte materii ci vor sa sublinieze o mentalitate) poti agata elevi la meditatii tinute cu cate 6 copii pe sedinta.
Da, avem o lege care interzice profesorilor sa isi mediteze COPIII DE LA CLASA. Dar asta nu inseamna ca profesorul de la clasa A nu poate medita copiii de la clasa B iar profesorul de la B nu poate medita elevii colegului de la A. Sincer, mi s-ar parea inutil sa fac ore de aprofundare cu profesorul care nu e in stare sa imi explice in clasa notiuni elementare asadar legea asta este la fel de inutila.
Vorbim despre "calitatea elevilor". Domnilor (si doamnelor) profesori, in clasa pregatitoare va intra pe maini niste creiere aproape virgine. Ce invata in scoala este ceea ce ii transforma din "copii" in "elevi". Si "meritul" pentru "calitatea elevilor" il au chiar profesorii. Daca dumneavoastra, care petreceti alaturi de copii cam tot atat timp cat pot petrece si parintii (care lipsesc motivat de acasa cam 10 ore/zi, la care adaugam si un minim de 7 ore pentru somnul copiilor) nu sunteti preocupati de calitatea educatiei pe care o dati atunci cu ce drept aratati cu degetul spre parinti? Pana la urma scoala ar trebui sa fie acea institutie care sa dea o sansa la autodepasire celor provenind din medii nu neaparat privilegiate. Da, aveti in clase si copii de directori de multinationale care pot investi in educatia copiilor lor bani si/sau timp, daca nu pot contribui chiar cu informatie. Dar aveti si copii de muncitori necalificati care nu au nici resurse financiare, nici informatie si poate nici timp pentru a ridica nivelul copiilor lor. Cu acesti copii ce facem? Ridicam din umeri, ii clasificam ca avand "dosar necorespunzator" si trecem mai departe?
Scoala romaneasca se mandreste cu olimpicii internationali. Care olimpici sunt 99% produsul unor centre de excelenta, nu al orelor de predare in clasa. In acelasi timp punem la indoiala studiile care ne arata ca avem elevi inapti sa inteleaga un text obisnuit sau sa aplice o formula banala.
Asta inseamna transformarea datelor in informatie si mai departe utilizarea informatiei intr-o secventa care are sens pentru oameni. Asta vreau sa vad la profesori: ca le pune copiilor mintea in miscare ! I want to see motion, Ciprian, nu staticism, formule interminabile la tabla, si demonstratii inutile de teoreme care pot fi considerate axiomatice oricum ! 99% din lucrurile care nu sunt folosite se uita oricum. Logica, decelarea, inferarea, lucrul cu informatie in orice fel, alcatuirea unor baze de informatii, prelucrarea lor intr-o directie sau alta, fluiditatea concluziilor, antiteza concluziilor care se poate naste din interpretarea lor ca urmare a DEZBATERILOR, acestea sunt lucrurile care șlefuiesc mintea ! Nu demonstrarea formulelor. Iar partea umanista ? Vreau sa vad ca profesorii sunt in stare sa le inculce copiilor valorile soft ale vietii, precum iertarea, intr-ajutorarea, compasiunea, bucuria de a pune pe cineva in afirmativ si sa-l lauzi pentru acele 3 lucruri pe care le-a facut bine, chiar daca au venit la pachet cu 15 lucruri pe care nu le-a facut bine; vreau sa vad BLÂNDEȚEA cu care profesorul ii explica copilului ca acele 15 greșeli puteau fi evitate, si ca este ok si ca data viitoare daca va face doar 5 greseli va fi de fapt un mare progres (pentru ca pe un copil il evaluezi nu prin comparatie cu perfectiunea ci cu el insusi acum 5 minute, 5 zile, 5 luni, etc, etc, etc. Blandetea profesorului vis-a vis de greseli va fi mai tarziu translatata in toleranta adultului fata de greselile semenilor lui, in increderea cu care le va aborda fara sa-i critice ne-necesar pe altii, la responsabilitatea propriilor actiuni si vorbe, la etx,etc,etc. Vreau sa vad toleranta la diversitate, la opinii contrare fara sa-si sparga capetele, la gasirea unor solutii elegante de a simti, vorbi, trai, la voluntarierea ajutorarii celor care au nevoie fara sa faca un eveniment de PR din asta, etc, etc, etc. Vreau sa vad toate aceste lucruri la profesori Ciprian, inainte de a vorbi de "restaurarea demnitatii profesorilor" care pentru multi, de fapt n-a existat niciodata , pentru ca sunt niste oameni intr-un domeniu gresit ! Nu exista oameni prosti, exista oameni in locul gresit, facand lucruri pe care nu ar trebui sa le faca, cand de fapt ei poate ar fi buni la cu totul altceva. Insa din lipsa de indrumare (!!!!!), lipsa de intelegere a propriei persoane, lipsa de informare ADECVATA, au ajuns (as spune au "eșuat" in domeniul profesoratului) profesori. Profesoratul, sunt convins ca stii, are noblete, are greutatea emotionala, are "corp/masa", este o energie ne-nascuta inca inainte de inceperea orei, are o importanta colosala pentru ca formeaza suflete si caractere ale viitorilor adulti. Fii onest si spune-mi te rog, cand te duci in cancelarie, ce si cât vezi din toate aceste lucruri ? Cred ca nici 10% din colegii tai nu au ce cauta acolo, fara suparare. Stiu, suna dur, nu am eu de unde sa STIU ca este asa - este doar o parerea subiectiva- dar daca te uiti la procentul de elevi care reusesc INTELECTUAL SI EMOTIONAL cam asta este. Putem avea 20 facultati si 30 de mastere, cand nu e vocatie nu e mai nimic decat un lanț de nemultumiri si esecuri disimulate in mastere si eventual doctorate. Take it or leave it. Succes !
Cantitate versus calitate...
Dacă ai niște idei (pe care le crezi) valoroase, argumentate, formulate coerent, concis pe alocuri ai dreptul să așterni pe hârtie un articol, eseu, cum vrei să-i spui, pe care, în calitate de contributor, să ni-l împărtășești.
Așa, numai de dragul polemicii, să cauți nod în papură prin formulările altuia, nu-i prea în regulă decât dacă ai avea anvergura unui critic cu recunoaștere și competență.
Altcumva, rămâi pe postul de Gica-contra. Unul care știe ironiza ieftin. Am citit (și) din Nichita Stănescu și, măcar, am învățat să nu-mi bat joc de limba română furându-i diacriticele (chiar și de pe tastatura telefonului)) și, astfel, evitând "caci" în loc de "căci".
Dar asta e prea mult pentru tine. Calitativ vorbind...
"Potrivind cuvinte goale
Ce din coada au sa rasune"
Daca-mi spui cine a scris asta fara sa te uiti pe Google, castigi o prajitura ! Am incredere in tine.