Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
Să presupunem că numesc partidele un mare cap luminat acum la Ministerul Educației. Din prima zi de șefie, capul ăsta, oricât de luminat și bine intenționat, va fi paralizat. De cine?
- e plin Ministerul de rudele și protejații cuiva, de oameni de bine ai partidelor, de oameni ai serviciilor, uitați demult în funcție, care își văd scaunul ca pe un stat în stat; e plin de tăntici, cuconițe, secretărașe, consilierașe, șoferași- toți de „modă veche” care știu exact cum să nu supere pe nimeni și cum să își împingă agendele de clan pe acolo; e țesătura atât de minuțioasă, solidă și probată prin toate guvernările, că cine vine pe cai mari și cu idei de schimbare n-are cum să nu devină înstant un închipuit inocent, ridiculizat pe la spate și de cea mai „umilă” secretară. Dacă cel care vine e totuși versat om de partid - tot nu e bine, pentru că nici el nu trebuie să supere pe nimeni, să nu miște barca prea tare, că nu știe niciodată pe cine lovește cu „pretențiile” lui de schimbare.
- Educația nu aparține profesorilor sau elevilor. Aparține sindicatelor. Ele pornesc imediat ce simt cea mai mică adiere de schimbare în programe, încadrare, responsabilități. În războaie mediatice bine regizate, în numai câteva zile de la propunerea de schimbare, ele pun imediat în capul amărâtului idealist ori părinții, ori profesorii. Încep greve, nemulțumiri, asmuțiri. Iarăși capul luminat de la Minister devine, desigur, un Papă Lapte, fără drept de apel.
- inspectoratele, directorii, metodiștii, profesorii din consiliile de administrație - toți mănâncă o pâine din propagarea dezastrului. Și toți servesc, la scară mai mică exact cum servesc cei din Minister. E o schemă piramidală ca la jocurile financiare din timpurile nu demult apuse. Pile, meditații, trafic de influență, un salariu cald, pe viață, program scurt.
- niciunul din partidele pe care le-am votat nu are un program de reformare. Au doar sintagme drăguțe, fără contact cu realitatea. Nimeni din politicienii aspiranți la putere acum nu are imagine despre cum pot apuca Educația. Toți știu însă de ce nu se poate.
- ong-urile care au atras bani pe diferite programe s-au pierdut, multe din ele, în parteneriate cu Ministerul. Ca să le meargă bine și lor, nu-și permit reflexe revoluționare. Cel mult, ei se bucură când au ședințe lungi, sforăitoare, se văd unul cu altul și se simt importanți. Își fac avânt în poze, site-uri cu nume branduite și cam gata. Cam așa au arătat și lansările proiectului România Educată: multă lume la costum, multe cefe groase în pozele de la Cotroceni, anacronic de multă solemnitate și intervenții protocolare de cuvinte goale, lansări promițătoare în cariere politice pentru cei care s-au gudurat pe lângă proiectul Președintelui.
- pandemia a omorât toate marile teme ale educației. A creat falsa impresie că atât timp cât suntem fizic, în siguranță, celelalte mari necazuri nu mai contează.
Cine o să schimbe totuși Educația? Furia părinților, presiunea părinților, nemulțumirea părinților. În număr mare, mare. Deocamdată avem cel mult câte o voce timidă per clasă, care mai degrabă își ventilează supărarea pe grupuri de facebook. Numai când nevoia de schimbare va deveni un curent popular, toți ăștia de sus o să fie mai deschiși.
Nicio mare speranță însă nici dinspre părinți. Mare parte din ei nu vrea altceva decât „trecerea” copilului prin școală, diploma aia și, eventual, o pilă pentru angajarea la stat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Schimbare inseamna responsabilitate. Responsabilitate inseamna munca, continua si asidua. Inseamna sa iti pese de aproapele tau, de comunitatea ta si de reputatia ta. Pentru romani aceste lucruri sun zero barat!
Asa ca vreti scoala? Mergeti la particular? Nu aveti bani? Atunci emigrati in alta tara cu 1-2 ani inainte sa inceapa copilul scoala ca sa invete limba. Intre timp poate se termina si cu pandemia aceasta si revenim la "normalul normal" nu la "noul normal" in care trebuie toti sa stam in casa cu si cu ochii beliti cat cepele in monitoare.
Si felicitati-va ca ati luat cea mai bune decizie pentru copiii Dvs. pentru ca parinti si bunicii Dvs. nu au fost in stare sa faca asa ceva pentru Dvs. Si este posibil ca pana la urma sa fie si pentru Dvs. o decizie foarte buna - indiferent de varsta - sa parasiti un loc care nu mai are nici un viitor
Cat despre asteptatul schimbarii in bine, e clar ca nu poate sa vina de la oamenii care au pus umarul la colapsul sau. Putem sa visam pufos si sa asteptam mult si bine. Traiectoria pe care a intrat nu se va corecta niciodata de la sine. E greu sa schimbi lucrurile cu personal tot mai prost educat si pregatit profesional.
Cel mai grav insa cred ca este lipsa de onestitate din scoli si universitati fata de rezultatele la invatatura. Aproape toata lumea trece. Peste bareme, pe langa bareme pe sub bareme. Profesorii sunt in situatia de a trece cat mai multi pentru a-si castiga painea personala sau cea a colegilor din ciclulurile superioare. Complacandu-ne in acest sistem s-a ajuns la standarde de genul in care prezenta la ore e singurul standard pentru a obtine nota de trecere. Ne furam singur caciula. Parintii se complac pentru ca, oricum ,diploma conteaza si nu cunostintele. Cine nu vrea sa-si vada ficioru' absolvent?
Pana una alta de-abia astept generatiile viitoare de ingineri. Din experienta personala pot sa spun ca s-a ajuns sa se predea adunari impartiri si scaderi la unele facultati de profil, presupun ca urmeaza tabla inmultirii si mai apoi, poate, cine stie, notarea cifrelor, bastonase si betisoare. Totul sa putem da tarii cat mai multi absolventi bac si, mai apoi, de universitate.