Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia
Weekend-ul acesta mi-am dus piticii la țară. Să-și vadă bunicii, să alerge prin livadă, să facă drăcii pentru care să le țin teorie după aia, ați înțeles, adică să se bucure de vacanță. Am plecat din București cu autoturismul personal, un Lamborghini Diablo Roadcoaster pe gpl. Mă rog, lumea zice că e Logan, dar eu știu că e numai invidie la mijloc. Odată ajunși la bunici, am constatat că Starship Enterprise asta a noastră, cu care facem cumpărăturile în Piața Obor, cam suspină după un schimb de ulei, o verificare pe ici, una pe colo, deci am hotărât să o las să se odihnească vreo câteva zile într-un service, iar eu să mă întorc la București cu un microbuz.
Zis și făcut, sun la Autogara din Roman:
- Bună ziua, circulă mâine ceva spre București?
- Da, sigur, aveți un microbuz la 10:50.
- A, ce frumos, chiar perfect, rezervați-mi și mie un loc, vă rog.
- Ne pare rău, nu se fac rezervări, e pe bază de cine e primul la ușa mașinii.
- Aha. Bine, doamnă, facem așa.
A doua zi, punctual, subsemnatul era pe peron. Am cam stat cu sufletul la gură, gândindu-mă că poate n-or mai fi locuri, dar am avut noroc. M-am strecurat printre papornițe, genți de trimis la nepoții din Capitală, cu chiu cu vai, am găsit un loc singur singurel, care parcă m-aștepta pe mine.
- Cât e biletul? întreb.
- Șaptezeci de lei.
- Imediat.
Scot banii conștiincios, îi înmânez conducătorului auto și mă așez la locul meu.
- Dom' șofer, da' să-mi dați biletul, vă rog!
- Da, da, imediat, stați să plec, că mă grăbesc.
Aici trebuie să fac o paranteză. Eu nu merg fără bilet. Din principiu. Nu mi-l decontează nimeni, dar am ideea asta fixă că, dacă mi se eliberează hârtia aia, asta înseamnă niște bănuți care se duc la stat sub formă de taxe și impozite, care taxe se vor transforma în drumuri mai bune, condiții decente de călătorie etc. Da, simt că râdeți de pocniți, dar, ce să-i faci, fiecare cu doza lui de naivitate.
Pornim la drum. Peisajul de început de august îmi fură privirea, mă năpădesc amintirile, mă ia cu oleacă de nostalgie, în sfârșit, știți cum e când călătorești fără să te uiți din cinci în cinci secunde în oglinzile retrovizoare. Din când în când, mai trag cu ochiul la dom' șofer, poate face vreo mișcare care aduce a tăiat de bilete. Nimic. Nici o mișcare. Hai să-l mai las, zic, o fi omul stresat să respecte foaia de drum, e atent la drum, nu-l mai deranjez și eu. Ajungem în Bacău. Mai urcă două persoane.
- Dom' șofer, știți, biletul ăla…
- Da, da, nu vă faceți griji. Imediat.
Imediatul ăla s-a mai lungit vreo jumătate de oră. Până la popasul de dinainte de Adjud. Hai, ieșim la aer, toată lumea, jumătate de oră avem pauză. A, ce mișto, numa bine îmi iau o sticlă cu apă, că am uitat să-mi iau din Roman, fumez o țigară, peisaj de început de august, ați înțeles. Frumos. Zen.
- Dom' șofer, să nu mă uitați totuși cu biletul ăla, vă rog.
- Nu, domne, stai liniștit, am zis că ți-l dau, ai răbdare.
Și-a plecat.
Eh, de aici, parcă a început să mă furnice pe ici, pe colo. Mi-am aprins o țigară, am început să mă plimb agitat prin parcarea aia și parcă era așa un gând care nu-mi dădea pace deloc. Nici cei care s-au urcat din Bacău n-au primit bilet. Eu, zic, lasă, că s-a dus omul la masă, o fi plecat de dimineață din Suceava, i-o fi foame. Las' că-mi dă el hârtia aia afurisită. După treizeci de minute, se întoarce de la masă, ne cheamă în mașină, hai că plecăm, cine trebuie să mai vină, gata, e toată lumea? Plecăm.
- Dom' șofer…
- Nu acuma, aveți răbdare.
Ei, răbdarea mea tocmai era pe sfârșite.
În următoarea oră, au mai urcat vreo două persoane în microbuz. La fel. Au plătit. Nu li s-a emis chitanță de călătorie. În mintea mea s-a făcut lumină. Nu era deci doar intenția evidentă a șoferului de a nu elibera documentul fiscal, dar era și o strategie dintr-asta prin care să te facă să uiți, să nu mai aduci vorba, pe scurt, să te lași păgubaș.
Îmi fac curaj și, profitând că staționa un pic, îmi iau inima-n dinți și-i spun:
- Domnu' șofer, v-am rugat să-mi dați și mie biletul ăla. Chiar mă simt prost, e deja a patra oară când vă rog. Nu, nu mai aștept nici un pic, vreau să continui această călătorie în condiții de legalitate.
S-a întors către mine si mi-a spus pe un ton mieros:
- Domne, știi, noi facem aicea o cursă așa mai ieftină, trăiesc și eu, trăiești și tu.
- Eu nu vreau nicio cursă mai ieftină, îi spun. Când m-am urcat în mașină, v-am întrebat cât costă, v-am dat banii, iar acum aștept biletul. Conform legii. Trebuia chiar să mi-l dați de la bun început.
Moșmondește el ceva prin torpedou, scoate două bilete vechi, mototolite și mi le întinde.
Am văzut negru în fața ochilor.
- Dumneata nu vrei să înțelegi că eu vreau biletul pe călătoria mea de azi, acum? Acum să văd că-l tai din chitanțier sau ce ai tu acolo, dar să știu că această călătorie e în condiții de legalitate.
În microbuz, liniște totală. Toată lumea se uita pe geam, își vedea de mesajele din telefon. Nicio reacție. Niciun gest. Nimic.
Nu m-am lăsat și am insistat: Biletul, vă rog. Acum. Sau am să cred că faceți evaziune fiscală. Nu am venit la „ia-mă nene", m-am urcat într-o mașină cu numele inscripționat al unei firme, cu niște obligații legale față de călători, deci nici nu vreau să aud.
În sfârșit, l-am convins. A mormăit ceva îmbufnat, a butonat un pic la casa de marcat și mi-a dat (în sfârșit!) chitanța mult dorită. Când mă uit pe ea, ce să vezi? Costul călătoriei era de nouăzeci de lei. Mie mi-a cerut șaptezeci la urcare. Aha. Deci ăsta e transportul de persoane pe care îl faci matale. Foarte bine. Și m-am apucat să scriu emailuri și să sun. La firma de transport, la ANAF, la Autoritatea Rutieră, peste tot unde am crezut că trebuie să ajungă problema asta.
De ce mi-am dat eu singur de treabă?
Pentru că asta înseamnă să fii cetățean.
Pentru că așa ne vom face bine, vorba poetului. Pentru că lehamitea și reflexul de a închide ochii la furtul din banul public, căci da, evaziunea fiscală înseamnă furt, ne fac complici și captivi ai unui sistem toxic care ne face viața insuportabilă. De aia trăim prost. Pentru că toleram așa ceva. Știu, îmi veți spune, și statul fură, trebuie să supraviețuim, o mână o spală pe alta și amândouă fața. Fals. Ne furăm pe noi înșine. De aia avem drumuri proaste. De aia călătorim în condiții inumane, ca animalele, înghesuiți și umiliți de șoferi burtoși și agresivi.
Vreau să cred că, într-o zi, banii ăia pe care-i plătesc pe un bilet de călătorie se vor regăsi în drumuri mai bune. În mijloace decente de transport în comun. Într-un respect minimal din partea operatorilor de transport. Vreau să cred că ministrul transporturilor, ANAF-ul, Autoritatea Rutieră se vor trezi, într-o dimineață, vor citi un text ca ăsta și vor face niște controale, vor dispune niște măsuri menite să-i protejeze pe călători de abuzurile unor firme care nu dau socoteală în fața nimănui. Care nu respectă nimic.
Știu, o să-mi spuneți că visez. Că am greșit țara.
Dați-mi voie să-mi păstrez naivitatea de a crede că în România lucrurile astea vor fi, odată și odată, posibile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Burghezia exploatatoare română fură din cel puțin 3 locuri:
1. de la Stat, cel mai grav, și anume prin evaziune și mânării financiar-contabile prin care își trece firma pe pierdere;
2. de la muncitor, pe care îl plătește de mizerie, cu cele mai mici salarii din UE, de câteva ori mai mici decât în Germania și alte țări europene normale; probabil minimul pe economie în acte și restul la negru, în mână; nu de puține ori muncitorul este șantajat de patron și amenințat că va fi cconcediat dacă nu face toate mânăriile pe care i le cere patronul;
3. de la client, căruia da, îi cere bani mai puțini decât ar costa cu bilet, însă de multe ori cu obligarea la călătorie în condiții indecente, de supraaglomerație, fără climatizare etc. Că doar la banii ăia, la preț redus din partea casei, doar nu ai pretenții să ai și confort, n-așa?
Totuși cred că vrăjeala asta nu mai ține decât pe rute scurte și la țară; de ex. pe aici, adică pe ruta Constanța-București și retur chiar nu există să nu ți se dea bilet!
Dar acum a reaparut iar burghezia exploatatoare? De unde? Din fosta clasa muncitoare.
Cei care furau si inainte fura si acum. In stil mare, evazionist, cu Pile Cunostinte Relatii.
Cei care nu furau inainte, acum nu cer bilet si doar platesc.
Soferul si clientul care nu cere bilet nu sunt victime.
Sunt cei care ii ajuta pe cei de sus sa faca evaziune. Sunt si ei evazionisti.
Cum cei de sus sunt protejati de altii si mai de sus, poate ar trebui amendati soferul si calatorii. Asa s-ar opri cercul vicios. Asta daca ar avea cineva interesul sa-l opreasca.
Asadar, prezentati date care nu coincid cu mersul tren....aaa, al autobuzelor , voiam sa zic si daca povestioara este adevarata cred ca ati nimerit (in conditiile in care nu v-ati informat suficient) intr-un microbuz al unui "pirat", neautorizat,, cu un mare risc fata de siguranta dumneavoastra. Pot fi de acord ca biletul sau chitanta trebuie solicitate intotdeauna dar nu pentru motivul avut in vedere de dumneavoastra (eradicarea evaziunii) ci pentru acela de a putea dovedi, la nevoie, ca ati calatorit cu mijlocul de transport respectiv si ca ati achitat costul calatoriei. Cu drepturile legale ce decurg de aici, Concluzia mea este ca, daca istorioara dumenavoastra este adevarata (desi nu cred) ati luat teapa!!! Chitanta eliberata dumneavoastra, cea de 90 de lei, ar trebui sa fie pe un bon nefiscal.
Raspunde cineva, domnului Sanautanu sau este adevarat ?
Atunci avem o problema....
Cand se arunca niste contraargumente grave, cred ca este mult mai eficient sa le raspundem, oricat ar fi de false, decat sa le ignoram.
Tendinta spectatorilor este in general sa dea dreptate celui care neaga, asa ca e bine(si deontologic) sa raspundem, decat sa aplicam principiul "nu raspund la provocari".
Personal, sunt convins de ce scrii, pentru ca am constatat-o nu o data pe propria mea piele.
Diferenta mea de opinie este ca situatia nu se va indrepta nicicum prin indemnuri mobilizatoare izolate prin cate un articol, ci eventual prin campanii masive si sustinute, lucru perfect posibil.
Un articol ca acesta (sau pe orice alta tema) m-ar convinge daca autorul ar convinge si alti colaboratori sa inceapa o campanie de lunga durata, pana ar vedea ca misca ceva cu adevarat.
Nu aruncam 3 vorbe si trecem la altceva.
Altfel, vorbim discutii la un pahar de vorba, asa cum vedem de 30 de ani.
.
La ce ne trebuie stat? Oricum nu isi face treaba si toti cetatenii sunt nemultumiti de stat. Doar dam bani la stat si nu primim de la el ce asteptam.
Eu as externaliza guvernarea statului, poate catre UE sau chiar o companie privata.
Sa crape de ciuda evazionistii patrioti ca vin strainii sa ne conduca si sa ne ia tara.
Asa e cand nu platesti.
Cand dai doar doi bani la stat ai un stat de doi bani.
iona toată lumea la fel.
În ce îi privește pe cei de la firma de transport vs șoferul furăcios, avea bunicu o vorbă: „or să-i ia boii de la bicicletă”... :-(
Șoferul acela are „deasupra” lui un șef de coloană care are și el un șef, etc.; șoferul acela este „rădăcina”, este „vasul capilar” care suge banul de la populație; ban care, prin „capilaritate” urcă până sus; adică chiar până SUS, dacă înțelegeți ce vreau să zic... șoferul acela „rezolvă” probleme; mai mici și mai mari... șoferul acela finanțează campanii electorale...
Pe ȘOFERUL ACELA nu-l dă nimeni afară pentru că SISTEMUL are nevoie de el!...
Mă întreb cum face, juma la sef juma la el? Ori are cu șeful o altă înțelegere? Evident șeful îi dă minimul pe economie, nu-i bai, scoate destul.
Dacă erau controale nu mai îndrăznea. Se putea oricând urca un controlor deghizat în călător. Se pare că nu se întâmplă niciodată, controlul vine cu tam-tam, aruncă buzduganul precum zmeul din poveste, să știe toți, mâine control!
Călătorii sunt și ei de vină că nu cer bilet. Eu aș cere fie și numai să n-am probleme dacă apare vreun control. Fiindcă aș fi și eu de vină că n-am cerut bilet. La tren mergi cu nașul iei amendă.
Era ieri o discuție despre evaziunea fiscală. Dar așa o amploare. Uite așa se perpetuează sărăcia și statul n-are bani de nici unele. Rămășiță din vremuri, când furatul de la stat era sport național că și statul îi fura pe toți. Doi lei dai statului, ai servicii de 2 lei. Numai că unde dai și unde crapă!
HA ! HA! HA!
HA! HA! HA!
HA! HA! HA!
"Am și primit un răspuns din partea firmei de transport prin care mi-au transmis că vor face o anchetă și vor lua măsurile necesare."
Esti in grafic !!!
Peste un timp nedefinit vei primi o adresa in care se va scrie ca:
" i s-a atras atentia/i s-a retinut 10% din salariu (in adresa doar retinut, desigur), etc."
si inevitabilul
"va multumim....si va asiguram....",
Si isi vor vedea mai departe de treaba :)))
SIGUR, SIGUR. Vor fi mai atenti.
Cand vor vedea o fata dubioasa, adica din cei care nu sunt navetisti, ii vor da un bilet mototolit de ieri, iar daca insista ii vor da imediat (nu cum a gresit narodul de sofer, amanand) un bilet nou, ca fraierul de calator sa nu apuce sa se mai enerveze si sa scrie prostii pe site-uri.
Este intr-adevar o VICTORIE COLOSALA CONTRA EVAZIUNII.
SUNT PE CALE SA CASTIG SINGUR PARIUL PE CARE TI L-AM PROPUS !!!!
P.S.
1. Unde e ancheta si sanctiunea ANAF ??? Cum sanctioneaza obtinerea de foloase necuvenite? Atat de catre sofer, cat si de catre firma !!!
2. Unde e ancheta si sanctiunea ARR ??? Cum sanctioneaza nerespectarea normelor care au stat la baza licentei ?
3. Unde e ancheta si sanctiunea Consiliului Judetean ??? Cum sanctioneaza nerespectarea normelor care au stat la baza licentei ?
4. Unde e ancheta si sanctiunea ITM ??? Avea soferul toate documentele in regula, isi respecta atributiile conform fisei de post, tinea gestiunea proprie conform acesteia, angajatorul a luat toate masurile pentru aceasta ?
5. Care sunt masurile celor de mai sus la nivel macro, avand in vedere ca cele sesizate nu sunt o intamplare ci o practica curenta.
Peste 90 % din cursele cu microbuze din Romania (cam 99% din cursele locale) sunt facute astfel.
6. etc.
7 etc.
Pentru toate cele de mai sus exista LEGI CLARE, CARE PREVAD FAPTE SI SANCTIUNI.
UNDE SUNT TOTI ACEI NENI CARE AU OBLIGATIA SA LE APLICE ????
VORBIM DE MULTE INSTITUTII (prea multe) CARE NU APLICA LEGEA, NU DE UN CAZ IZOLAT.
"Altfel ar sta lucrurile dacă ar reactiona toată lumea la fel."
Este singurul punct pe care l-ai pus pe "I".
NU VA REACTIONA TOATA LUMEA LA FEL.
ADICA NIMENI.
Cu micile exceptii de rigoare, care confirma regula.
De fapt asta e marea problema la romani, niciodata romanul nu se va asocia sa ia o atitudine. Ti-as putea scrie o culegere de situatii in care am avut atitudinea ta si am constatat cu stupoare ca cei din jur ma priveau cu scarba, cu indignare, acuzator: DOM`LE, NU MAI SUNTEM OAMENI !!! DA` ce-a facut ??? DU -TE DOM`LE LA PARLAMENTARI, NU LA AMARATUL ASTA CARE ISI CASTIGA O PAINE, urmat de o lunga dezbatere moralizatoare pe parcursul intregii calatorii, cu priviri insinuante la adresa mea, despre cat se chinuie bietele firme sa reziste, sa ne care pe noi la munca, cate dari platesc ca sa ii umfle pe parlamentari si cum suntem unii din noi aroganti, de pe alta lume si facem scandal in loc sa ii ajutam, etc.
Pfff. Trista tara, trist popor.
P.S.2 Cei care ma contraziceti, mergeti mai des cu oamenii de rand si nu va mai imaginati teorii de birou. Adica mergeti cu microbuzul, cu autobuzul local, nu cu Lamborghini, Land Rover, Logan, Trabant sau ce aveti. Stati la cozi de ore la medicii de familie, la Primarie, la ANAF, la etc, etc , nu mai sunati la un prieten sau direct la sursa sa va lase adeverinta la poarta institutiei.
Si o sa constatati ca am dreptate.
Altfel, in cel mai pur stil romanesc, vorbim discutii.
SUCCES !
Din minimul pe economie e într-adevăr o sumă COLOSALĂ! Oricum salariul e un mizilic pe lângă banii luați și netaxați.
Nu știu dacă autorul realizează imensitatea furăciunii. TEORETIC autobuzul ăla merge zilnic GOL! Și nu numai ăla ori acea firmă. Patronul ar trebui să aducă bani de acasă. Și nu sesizează nimeni, cel care ar face-o își ia partea și tace. Încep să cred, această caracatiță a corupției e atât de bine înfiptă și cu o capacitate de regenerare uriașă încât e practic nemuritoare! Un guvern, oricât de bine intenționat, n-are cum s-o decapiteze. Ii taie câteva tentacule care cresc apoi repede la loc. Până oamenii n-or să înțeleagă că evaziunea fiscală îi fură pe ei înșiși n-or să ia atitudine. A, și încă ceva: să vadă că acei bani sunt bine investiți: servicii de sănătate mai bune, infrastructură, digitalizare. Până atunci o să ia partea săracului șofer (care numai sărac nu-i) și a șefului lui care învârte bani nefiscalizați cu lopata și-și face vilă cu piscină din "mila" celor nefamiliarizați cu cele mai banale mecanisme economice. Nu știu cum se face, mereu ne izbim de veșnica problemă: educația.
Pai da.
De fapt asta e problema mea.
Oamenii nu isi vor modifica comportamentul prin simple indemnuri izolate, in presa sau aiurea, ci printr-o campanie de educare sustinuta de stat si masuri concrete.
Iar statul este de fapt niste "indivizi" care fac parte din sistemul corupt.
Despre miile de ONG -uri care ar trebui sa educe civic ce sa vorbim, de fapt ele apartin in proportie de peste 90% acelorasi "indivizi" sau nevestelor, copiilor si prietenilor si au acelasi scop, cel de sifonare de bani. Iar restul de 10% sunt aproape toate neputincioase si sarace. Ce ramane este nesemnificativ.
Si cercul se inchide.
Ei se fac ca iau masuri si noi ne facem ca suntem de acord. Dar pentru altii, nu pentru noi.