Aţi citi zilnic o platformă online unde autorii sau editorii postează articole cu care ideologic sunteţi în total dezacord? Aţi adăuga pe blogul personal, la blogroll, link spre jurnalişti sau lideri de opinie cu valori politice sau economice fundamental diferite? Obişnuiţi să daţi unfollow sau block celor care postează pe facebook perspective cu care nu empatizaţi, ba chiar le apreciaţi ca fiind scandaloase?
Cass Sunstein, profesorul american de la Harvard Law School, descrie în cartea sa Republic.com 2.0 modul cum internetul a dus la fragmentarea spaţiului public în „enclave identitare".
Cercetătorul observă că spre deosebire de televiziune care se adresează unui public larg unde oamenii, indiferent de vârstă sau apartenență socială, au posibilitatea de a se întâlni şi a negocia interesul public prin participarea la experiențe colective de consum media, social media fragmentează publicul generând „izolare".
Social media au dat oamenilor puterea de a filtra ceea ce doresc să citească sau să vadă, de a selecta știrile care le reprezintă cel mai bine interesele sau nevoile, adică de a se izola în propria bulă valorică. Având puterea de a filtra informațiile, adică de a decide ei înșiși agenda (the Daily Me) userii ajung să consume doar puncte de vedere cu care sunt de acord și nu se mai confruntă cu opiniile pe care nu le agreează. Logica reţelelor sociale e simplă: nu îți place, dai unfollow sau block. Îți place, îi dai join, share sau like.
Spre deosebire de optimiştii care văd în blogosferă un spaţiu democratic, Sunstein crede că pe măsură ce scade influența socială a ziarelor sau a televiziunilor generaliste și pe măsură ce sporește importanța agendei online individuale, pe internet se dezvoltă grupuri de consumatori care ajung să nu se mai intersecteze valoric cu cei diferiţi de gândirea şi viziunea lor.
Experiențele colective pe care oamenii le trăiau prin intermediul televiziunii făceau din media tradițională un fel de liant al comunității politice.
Consumul de conținut online în grupuri ideologice exclusiviste reduce numărul de experiențe colective de care aveau parte publicurile eterogene ale mijloacelor de comunicare tradiționale. Consecința izolării în bule online în care membrii își ascultă doar “ecoul propriilor voci” este “cyber-balcanismul”: într-o societate eterogenă social și etnic oamenilor le va fi tot mai greu să se înțeleagă și să se accepte unii pe alții. Radicalizarea discursului online și excluderea de la dialog - de exemplu prin banalul block pe facebook - conduc la „balcanizarea publicului și a opiniilor”.
Odată cu înmulțirea „insulelor de comunități online" a devenit tot mai dificil de construit o agendă publică, de propus un proiect comun în jurul unor valori larg împărtășite, punându-se astfel în pericol națiunea și chiar res publica. Republic.com 2.0 descrisă de Cass Sunstein este o republică în care indivizii nu mai împărtăşesc experienţe şi valori comune, ajung să se excludă și să se urască unii pe alții. Republica 2.0 este un spațiu bântuit de extremism și dominat de enclavizare. Reţelele sociale sporesc capacitatea oamenilor de a ridica un zid în jurul comunităților din care fac parte (Sunstein, 2007).
Trăirea unor experiențe colective, împărtășirea de simboluri şi valori fac posibilă conviețuirea în aceeași comunitate, adică un limbaj comun al unei culturi (civice) bazată pe o agendă publică.
Consecința izolării în bule online în care membrii își ascultă doar „ecoul propriilor voci” este „cyber-balcanismul”: într-o societate eterogenă social și etnic oamenilor le va fi tot mai greu să se înțeleagă și să se accepte unii pe alții.
Totuşi, Sunstein notează că la această fragmentare se poate ajunge doar dacă membrii comunităților online îi ascultă exclusiv pe cei asemănători lor și îi blochează sau îi refuză de la dezbatere pe cei diferiți. Fenomen în desfăşurare. Dar pentru a se ajunge acolo ar trebui ca userii să ignore total media tradițională. Adică să nu mai preia pe agenda online teme de pe agenda media tradițională. Share-ul sau preluarea informaţiilor de pe media tradiţională arată că ruptura totală dintre mijloacele tradiționale de comunicare și mediul online este imposibilă.
Tragedia de la Colectiv este cel mai recent exemplu românesc că internetul leagă o comunitate. În România, protestele sociale din 2012, cele de mediu din 2013, cele generate de votul din diaspora din 2014 sau cele anti-sistem şi anti-corupție din 2015 își au originea în organizarea pe facebook. Experienţe colective şi valori la care tinerii au mărturisit adeziunea.
În ce măsură valorile celor care şi-au organizat revolta pe facebook şi au dărâmat guverne sunt reprezentative pentru o naţiune care consumă predominant televiziune este o altă poveste. Dar deşi consumă televiziune, românii declară că nu au încredere în televiziunile pe care le urmăresc.
Republica.ro poate fi construită ca o platformă unde valori politice eteroclite, de la stânga la dreapta, intră în polemică. Dezbaterea unor teme majore poate contribui la o agendă publică şi la un proiect în jurul unor valori comune democratice, ca dialogul şi respectul faţă de ce e diferit. Unde Republica.ro nu este Republic.com 2.0 a lui Cass Sunstein.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Balcanizarea" nu se referă la o regiune geografică şi nici la fragmentare. Balcanizarea se referă fix la pafarismul de care dau dovadă cei mai mulţi comentatori din social-media. Iniţial se numeau troli, acum poartă numele de hateri.
Cand vorbim insa despre efectele retelelor de socializare si ale mediului online asupra modului in care lumea dezbate idei, tind sa fiu de acord cu concluziile lui Sunstein. Oamenii ar trebui, intr-un fel sau altul, sa fie expusi la toate fatetele unei probleme, iar mediul online, in ciuda diversitatii sale, le permite oamenilor confortul de a citi doar ceea ce le place. Ideea ca daca o persoana are o opinie, acea opinie va ramane neschimbata orice s-ar intampla nu numai ca este falsa, dar este si periculoasa.
Pe de alta parte de unde a aparut concluzia ca tragedia de la colectiv a unit societatea? Cine a calculat care este nivelul de reprezentativitate pentru intreaga societate romaneasca a celor care au iesit in strada? Si in plusde asta, nu cumva tocmai acele iesiri instrada reprezinta un nou pas spre radicalizatea pomenita de Sunstein? In fond, idei de genul abolirii partidelor politice si interzicerea politicienilor de a mai candida nu sunt tocmai niste idei moderate.
Când am spus că “tragedia de la Colectiv este cel mai recent exemplu românesc că internetul leagă o comunitate“ m-am referit la experienţa colectivă care a fost împartăşită online, care a legat grupurile online şi a produs o dezbatere majoră, care a condus la o reacţie colectivă, naţională: Că schimbările profunde (la nivel personal, la nivel social şi politic) sunt urgente, că nu mai putem continua la fel. Cred că ideea larg împărtăşită în online şi în stradă a fost aceea că politizarea excesivă (vezi numirile la vârful CNA, la serviciul public de radio şi televiziune, Avocatul poporului etc) şi corupţia sunt cele care ucid.
Tragedia de la Colectiv a fost traită mai întâi pe internet şi amplificată apoi pe celelalte medii de comunicare (unele televiziuni nu au acoperit în seara tragediei evenimentul, televiziunea publică a pomenit doar prin news crawl). Pe reţele sociale oamenii s-au organizat şi tot în online s-au mobilizat pentru a ieşi în stradă mai multe zile la rând. Aşa s-a intamplat si în 2014 cand mai întâi am văzut pe facebook că diaspora nu putea vota şi ulterior televiziunile de ştiri au amplificat momentul între cele două tururi. La fel în 2013 când tinerii s-au organizat pe reţele sociale împotriva proiectului abuziv RMGC şi abia apoi televiziunile au reflectat revoltele, după ce ignoraseră multă vreme subiectul exploatării aurului cu cianuri. În ambele situaţii experienţa care a legat oamenii a fost împartăşită, acoperită, discutată online. Şi a devenit o experienţă colectivă la care, evident, şi astăzi oamenii se pot raporta diferit. Televiziunile sau mijloacele tradiţionale de comunicare (old media) au făcut în aceste cazuri subiecte de dezbatere naţională teme care legaseră mai întâi comunităţile online pe social media.
Pe de altă parte, şi eu cred ca Sunstein că reţelele sociale pot conduce la fragmentare şi izolare online. Mail ales dacă mediile tradiţionale, televiziunea, accentuează isteria din nevoia de rating. Cel mai recent exemplu este criza refugiaţilor, acolo unde internetul abundă de dezinformări şi intoxicări. În online ruptura a adâncit clivajul, iar dezacordul dintre cei care susţin primirea refugiaţilor versus cei care văd în refugiaţi terorişti camuflaţi a fragmentat pe reţele sociale în enclave valorice şi a radicalizat opiniile contradictorii. Consecinţa izolării în aceste bule - a faptului banal că oamenii s-au blocat unii pe alţii pe reţele sociale - este dispariţia dialogului şi accesului la argumente variate, izolarea în comunităţi online unde userii aud doar ecolul propriei voci, accentuarea intoleranţei şi urii faţă de cei care gândesc diferit.
Parerea mea este ca cei care au iesit in piata au iesit pe un val de emotie generata de un eveninent cu adevarat ingrozitor, dar restul nu mai are nici o legatura cu evenimentul in sine.