Barbara Oakley este un renumit expert internațional în învățare. Profesor de inginerie la Universitatea Oakland din Rochester Michigan, a creat, împreună cu cercetătorul în neurologie Terrence Sejnowski, unul dintre cele mai populare cursuri online de masă din lume, Learning How to Learn, urmat pe Coursera de peste trei milioane de oameni.
Dar Barbara Oakley a fost și ofițer al armatei SUA, este pasionată de istorie, a studiat limba rusă și are o diplomă de licență în limbi slave și literatură. A lucrat ca translator pe traulere sovietice și a fost operator radio Polul Sud. În viața personală, este mamă a patru copii, dintre care doi fii, foști refugiați din Kosovo, pe care i-a adoptat pentru a le oferi șansa la o educație universitară de calitate în SUA.
Am întâlnit-o la București, unde a susținut un atelier despre învățare la invitația editurii Curtea Veche, care i-a tradus o carte în limba română, „Mindshift. Învață cum să înveți altfel”, și care se pregătește să-i publice anul acesta încă două volume: „Learning How to Learn” si „Uncommon Sense Teaching”. O parte a interviului a fost despre cum poți să înveți eficient lucruri dificile și o puteți citi pe habits by Republica. O alta, despre războiul din Ucraina.
În „Mindshift”, vorbiți despre o serie de oameni care și-au schimbat cariera la un moment dat în viață și au ajuns să aibă succes într-un nou domeniu. Nu mă pot opri să mă gândesc la Volodimir Zelenski care a devenit din actor de comedie președinte și apoi un adevărat lider al unei țări sub asediu. Ce vă spune această poveste?
Sunt oameni care sunt criticați și văzuți ca o glumă - e un comedian, un nimeni, cum pot să aleagă un actor de comedie ca președinte?! Și realitatea este că e unul dintre cei mai mari lideri din lumea occidentală pe care l-am văzut de mulți, mulți ani încoace. Asta ne spune: Să nu credeți când vedeți că unii râd de lideri care nu provin din elitele tipice ale puterii. Cei mai mulți sunt impresionați de curajul lui și de abilitatea sa de a-i aduce pe oameni împreună. Este ușor să crezi că face doar ce ar face oricine în această situație, dar acest lucru nu este adevărat deloc. El oferă un leadership autentic.
Și mă întristează puțin uneori că unii oameni spun: De ce nu negociază cu Putin ca să nu mai fie atâția oameni răniți. Nu negociezi cu Putin. Putin va aștepta și aștepta și va fi într-o poziție strategică din ce în ce mai bună. Ucrainenii au trecut prin Holodomor. Ei știu cum e să pierzi milioane și milioane de oameni. Este doar opinia mea personală, dar în această privință are sens să te opui Rusiei, ucrainenii au văzut ce se întâmplă când nu o faci. Au pierdut milioane de oameni nevinovați. Și cred că toată lumea din Europa a văzut ce s-a întâmplat în al Doilea Război Mondial, când Chamberlain a zis: să-i dăm ce vrea (n.r. lui Hitler) și să stăm deoparte. Nu vrem o reeditare a ceea ce s-a întâmplat atunci.
Ați fost ofițer în armata SUA pe vremea Războului Rece, iar astăzi sunteți profesor universitar. Și iată că, la 30 de ani de la căderea URSS, când războiul părea o amintire îndepărtată, se întâmplă așa ceva în Europa, un scenariu care ar fi fost de coșmar și în cele mai negre timpuri.
Foto: Profimedia
Am scris o carte serioasă, dar cu un titlu ironic, care se numea: Evil Genes: Why Rome Fell, Hitler Rose, Enron Failed, and My Sister Stole My Mother's Boyfriend. Această carte investiga de ce oameni, care nu sunt neapărat psihopați, fac lucruri cu adevărat malefice.
Adevărul este că narcisismul este una dintre trăsăturile de personalitate cel mai ușor de transmis genetic. Când ești un narcisist, poți justifica absolut tot ce faci. Pentru că totul e pentru o cauză bună, iar cauza bună ești tu. Dacă Putin este cea mai bună cauză posibilă a lui - nu este Rusia, este el, tot ce face este un lucru bun. Pentru că este genetic programat să creadă asta. Din păcate, vom avea mereu astfel de cazuri. Cred că cel mai bun pariu al lumii este să reacționeze într-un fel care să nu le dea unor astfel de oameni mai multă funie cu care să ne spânzure.
Ca mamă a doi fii care au fost anterior refugiați din Kosovo, ce simțiți când vedeți mame și copii forțați să fugă din Ucraina? Ce poate fi făcut, în opinia dumneavoastră, pentru a-i ajuta pe copii?
Îmi frânge inima să văd familiile care fug din Ucraina. Dar cel mai important lucru pe care părinții trebuie să și-l amintească în toate acestea este să mențină un fel de structură și stabilitate în viața copiilor. Când lumea s-a răsturnat pentru copii și nimic nu este familiar, părinții pot încă asigura stabilitatea, asigurându-se că copiii lor continuă să învețe. Amintiți-vă că învățarea însemnă speranța unui viitor - înseamnă că există o așteptare a unor lucruri mai bune care vor veni și că trebuie făcută pregătirea pentru acele lucruri mai bune care vor veni.
Da, vor fi zile îngrozitoare în care frica este acolo. Dar sunt și zile de plictiseală. Sunt acele perioade de plictiseală care pot servi unui scop bun, pot fi folosite pentru a ajuta copiii să-și continue călătoria de învățare.
Nu înseamnă că tot timpul ar trebui să fie ocupat de învățare, ci că există acele perioade mici în fiecare zi – o jumătate de oră aici, o jumătate de oră acolo, care pot fi folosite pentru a avansa învățarea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.