Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

De ce sunt pentru educație sexuală în școli

scoala Bucuresti

Foto Inquam Photos / Octav Ganea

Precizez din capul locului că acesta este un articol polemic. Poate că nu l-aș fi scris dacă nu aș fi citit articolul doamnei Rucsandra Cioc, intitulat, fără drept de apel, De ce trebuie să ne împotrivim cursurilor de educație sexuală în școli.

Să începem cu începutul, adică să ne oprim asupra titlului, unde ne șochează acel indicativ – trebuie. În măsura în care nu s-a optat nici măcar pentru condiționalul – ar trebui – titlul sună ca o chemare la luptă, ca un bucium, în urma căruia te aștepți să iasă de prin văi apostolii credinței milenare, toți chitiți împotriva orelor de educație sexuală, care vin să altereze o țară gata alterată, dar nu de sex, ci de corupție, de studii superioare neconcludente, de o Justiție capricioasă, de o muncă netemeinică... Și acolo unde nimic nu se face ca lumea, chiar nu văd de ce s-ar face sexul temeinic, adică fără prejudecăți și în cunoștință de cauză. Titlul respectiv sună ca o mobilizare: „Hai la lupta cea mare...”

În al doilea rând, comparația orelor de educație sexuală cu morala din filmul Plaja este profund neinspirată. Acolo este, da, vorba despre sexualitate debordantă, chiar promiscuă, dar asta nu are nicio legătură cu ideea de educație sexuală, care se face tocmai pentru a preveni latura debordantă, promiscuă, fără bariere și măsuri de precauție la care tinerii – fete și băieți – sunt predispuși, unii dintre ei, din păcate. Autoarea și nu doar ea își imaginează că orele de educație sexuală sunt menite să le deschidă copiilor apetitul pentru sex, că sunt ca un fel de îndemn prostesc: ”Faceți-o oricum, dar faceți-o!”

Nici vorbă. Prin aceste ore, se va urmări, dacă se va da voie, să se arate că omul este o ființă complexă, că el are și sex, și voință, că aceste două lucruri nu este bine să fie puse sub capac, fiindcă atunci se vor manifesta dezordonat și nepredictibil. Știm cu toții că bărbatul gelos își învață nevasta curvă; citiți Școala nevestelor și Școala bărbaților, că tot suntem într-un an Molière. Cutia Pandorei nu poate fi păstrată închisă la infinit. Ușa zăvorâtă tentează, chiar dacă dincolo de ea nu este neapărat paradisul... Dacă ușa interzisă este actul sexual, trebuie să le explici copiilor că depinde doar de noi și de educația noastră dacă dincolo de ea vom găsi paradisul, sau doar o consolare, sau o efemeridă, sau poate iadul. Toate aceste variante sunt probabile. Dar menirea orelor de educație sexuală este să țină iadul cât mai departe. Un om educat este un om avizat. Eu nu propun educație sexuală ca materie obligatorie, dar această materie ar trebui să își găsească locul măcar printre opționale. E absolut necesar. Orele de literatură română suplinesc prea puțin din conținutul educației sexuale. Literatură universală nici nu se mai face. Chiar și la facultățile de filologie se studiază puțin. Eu sunt convinsă că sunt tineri care nu-i vor citi niciodată pe Molière, nici pe Henry James, nici pe John Galsworthy, nici pe Marchizul de Sade, nici chiar pe Balzac, cel din celebra Peau de chagrin. Aceștia sunt autori care au avut curajul să vorbească direct sau voalat despre libido. Marchizul a făcut-o direct... Și l-a costat... ani buni de închisoare. Să spunem că nu a omorât pe nimeni toată viața lui. E drept, a biciuit și nu era deloc un model de moralitate, dar a revoluționat gândirea secolelor care i-au urmat și, fără el, Freud ar fi apărut mai greu. Nici Slavici al nostru nu e mai prejos. În Moara cu noroc, libidoul e la loc de cinste. Sunt convinsă că mulți profesori de română evidențiază acolo ce trebuie, iar, dacă nu o fac, ce se întâmplă?!

Ooooo! Se întâmplă ceva ce e păcat că unii literați nu au remarcat: cursurile de literatură castrate, unde sexul nu-și găsește locul, e tratat ca și când nu ar face parte din viață, ceea ce e profund și dezgustător de fals, sunt privite de elevi și studenți ca literatură pentru examen, care nu numai că nu trezește apetitul, dar nici nu trebuie să o facă și, atunci, ei se vor îndrepta în masă spre E.L. James și al său roman, 50 de umbre ale lui Grey, citit la apariție de 80% dintre elevii mei. Mi l-au recomandat și mie: ”Nici nu știți ce pierdeți, doamna...”, ”Nu prea am timp”, am bâiguit eu, ”Nici noi, dar merită”, a venit replica. Și cred că aveau dreptate, dar eu nu prea citesc la întâmplare, îmi fac liste de lecturi prin care urmăresc o idee și mă țin de firul listei. Ce am vrut să spun este că, dacă le-ai semnala libidoul în opera unor Slavici, Molière, Balzac, Henry James, John Galsworthy și alții, le-ai trezi mai mult apetitul pentru marea literatură decât prezentându-i pe scriitori ca pe niște ființe castrate. O civilizație castrată, ce nu îndrăznește să vorbească despre sex, este o civilizație înapoiată, care nu are curajul emancipării sub toate formele. La viața mea, prin natura muncii mele, i-am citit pe Kant, Schopenhauer, Chomsky (în mai multe volume), Freud. Le-am atras de mai multe ori atenția elevilor mei aupra lui Freud. I-am rugat să-l citească, fiindcă altfel vor vedea lumea, oamenii, relațiile interumane, societatea, psiho-patologia vieții cotidiene și propriul destin după lectura lui Freud. Fiecare carte semnată de el este o nouă fereastră deschisă spre lume, spre propriul corp și spre propriul eu. Ce om! Ce minte! Châpeau bas, domnule doctor! Ce bine că ați existat! Ce bine că nu ați avut prejudecăți!

Sigur, Freud vorbește despre ”principiul plăcerii”, dar a nu-l ignora nu înseamnă a-i cădea pradă. A vorbi despre el și rolul lui în viața noastră nu înseamnă a induce altora ideea că plăcerea e totul în viață, cum greșit comentează autoarea Rucsandra Cioc. Plăcerea este subîntinsă actelor noastre, dar acest lucru se petrece subconștient, că vrem sau nu vrem, iar faptul de a nu conștientiza acest lucru nu ajută la nimic. A trăi cu impresia că sexul e doar pentru pipilică și făcut copii, că orgasmul e doar o întâmplare exotică, e o prostie și e foarte trist că această prostie e susținută și de la catedră, și de la tribuna Parlamentului: Vorbim de ”educație sanitară” în loc de educație sexuală, ca și când am confunda spălatul pe mâini cu spălăturile intravaginale, proscrise de ceva vreme. Trebuie să îi spunem clar doamnei Cioc că a vorbi despre ”principiul plăcerii” nu are nicio legătură, dar niciuna cu a recomanda ”goana după plăceri și egoismul”, cum scrie dânsa. Nu recomandăm nici așa ceva, nici Freud după ureche... 

Mă întreb dacă doamnele din Parlamentul României care au făcut, din trupul lor, zid împotriva educației sexuale în școli au citit măcar un volum din Freud sau au avut vreodată orgasm. Își mai aduc aminte în ce poziție erau...?

O altă problemă pe care o ridică doamna Cioc este dacă educația sexuală s-ar preda bine sau nu și ce ar trebui să conțină programa.

Ca să avem o programă obligatorie trebuie să avem educația sexuală ca obiect de studiu obligatoriu. Or, noi abia vorbim de educație sanitară, ca obiect opțional. Dacă obiectul ar fi obligatoriu, s-ar emite programă și ea ar trebui respectată. Desigur, ea poate fi îmbogățită, dacă elevii pun întrebări și se arată interesați de anumite conținuturi. Cât privește supoziția doamnei Cioc că poate nu s-ar preda bine obiectul că – deh! – nu toată lumea are har, întreb și eu - și nu e o întrebare inocentă: Și-a pus cineva problema în atâția amar de ani dacă religia se predă bine, dacă se predă cu har... Orice obiect de studiu trece prin mâna profesorului, poartă amprenta lui, iar profesorul are sau nu are talent pedagogic. Dacă un profesor de română nu are nici talent la scris, nici har pedagogic nu înseamnă că trebuie să scoți româna din programă...

Cât privește atitudinea pro viață sau pro avort... Până să ajungem acolo trebuie să discutăm despre mijloacele contraceptive. Sunt multe și pe an ce trece mai perfecționate. Vreau să spun că am cunoscut persoane pudice și bigote care consideră chiar și contracepția o crimă... Înainte să vedem în avort o crimă, trebuie să ne gândim că acel făt este purtat în pântece de o femeie; că ea trebuie să fie suficient de coaptă pentru a deveni mamă; că acel copil trebuie să se nască într-o familie normală, dorit, în egală măsură de mama și de tatăl lui; că acea familie e necesar să aibă mijloacele materiale necesare pentru a-și crește pruncul, care nu trebuie adus în lume spre pedeapsă. Spus direct, femeia aceea nu poate fi obligată să fie mamă, dacă nu se simte pregătită sau în stare și dacă nu are mijloacele materiale necesare pentru a-și crește copilul.

Să ne gândim și că România e campioană la mame minore... Ce să vezi...? Faptul că nu au făcut educație sexuală în școală, că nu au vorbit despre ”principiul plăcerii”, că nimic nu le-a dat ghes să încerce sexul nu le-a scutit de sarcină, care le-a mai și prins nepregătite, lăsându-le gravide. Sunt mame înainte de a fi femei cu adevărat! Iată unde duc pudibonderia și ipocrizia! Rușine celor care nu vor să renunțe la ochelarii de cal!

Cât privește întrebarea doamnei Cioc dacă ”are o instituție (școala) dreptul să emită un discurs care poate veni în contradicție cu valorile individului și ale familiei”, răspunsul este că materia de studiu trece prin atitudinea și vocea unui profesor; că formula ”magister dixit” s-a demodat de mult; că profesorul de educație sexuală propune o manieră de abordare și nu o rețetă obligatorie; că școala nu este o instanță, că noi acolo conlucrăm cu părinții și cu elevii pentru a găsi cele mai bune soluții; că nimic nu poate fi definitiv și nici perfect. Și, uneori, părinții nici nu au timp să vorbească cu copiii lor despre sex.

Aici eu aș veni cu o propunere la care țin foarte mult: educația sexuală să se facă în grupe distincte: de fete și de băieți. Fiindcă fetele și băieții, femeile și bărbații au probleme sexuale distincte și pot apărea stări de inhibiție când fetele sunt în prezența băieților și invers. Ora de educație sexuală ar trebui să fie o oră în care răspunzi unor întrebări, iar, în primele întâlniri, ar trebui să se facă doar exerciții de dezinhibare...

Dezinhibarea e necesară întregii societăți...

S-auzim de bine!   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, nu a fost unul din cele mai bune articole ale Rucsandrei Cioc, asa este. In general cand vine corba de educatie dansa este bine informata si de multe ori am fost de acord cu dumneaei. Acel articol a fost insa o exceptie. Dupa cum au punctat si alti comentatori o ia inspre proces de intentie.
    • Like 0
  • Poate unul din cele mai sincere articole. În primul rand rușine Republica pentru ca a lasat-o pe Miss Cioc sa-si etaleze vastele cunoștințe în ale sexualității. Pot sa o întreb dacă are copii? Nu va supărați dar mai era unul pe net care dădea sfaturi despre familie și copii dar el nu era nici căsătorit și nici nu avea copii. Tovarăși ai Republicii!!! Suntem pe primul loc, primul la numărul de copii care au copii. Netul abunda de sex cât se poate de explicit. Ce este rău că școală măcar sa încerce sa-i explice copilului ce este sexul? Efectiv. Țin minte ca pe TVR 2 existau acum 25 poate și mai mulți de ani filmulețe care explicau actul sexual. Grafic. Chiar nu înțeleg ce este rău. Dna. Cioc în articolul ei umblă cu nuanțe și tonuri, sa ma exprim plastic. Nu cucoană! Efectiv actul sexual. Ce se întâmplă. Restul știu copiii. Dar când le spui ce se poate întâmpla și faptul ca o poza face cât 1000 de cuvinte poate se mai gândesc o clipă.
    • Like 1
  • M-a amuzat sa citesc articolul dnei Cioc, la care faceti trimitere…in afara faptului că abundă în truisme, argumentații puerile și procese de intenție, el indică mecanismele de apărare de evitare pe care le pune în funcțiune autoarea - indicate de “fuga” de acasă spre a nu se confrunta cu emoțiile negative generate de boala bunicului ; apoi chiar de evitarea confruntării cu propria sexualitate…evitare care trece frumos într-un fel de supracompensare ce o îndeamnă să pornească la luptă, cu paloșul ridicat, împotriva educatiei sexuale în școli. Articolul doamnei Cioc nu are de a face cu adevărul, ci, din păcate, cu propriile probleme psihologice ale autoarei - probleme care ar trebui relevate și lucrate.
    Cât privește tema generală, educația sexuală în școli, din nou mă amuz : am senzația că suntem din nou în acel ev în care parerea generală era că Pământul este un fel de plăcintă care stă pe spinările câtorva elefanți, până când mai apărea câte un eretic - ocazional ars pe rug - care să spună că de fapt este o sferă ce călătorește nebună prin Univers. Ăștia care luptă (si dă-i, si luptă :)) cu educația sexuală în școli sunt fix urmașii ălora cu plăcinta și cu elefanții.
    • Like 2
  • Instinctul sexual este al doilea cel mai puternic, după instinctul de supraviețuire. Dar așa cum nu avem ore la școală axate pe tematica supraviețuirii, nu cred că ar fi necesare nici cele de educație sexuală. Cred însă că ar fi util un lucru: începând cu clasa a V-a, să zicem, la ședințele cu părinții, dirigintele să insiste ca aceștia să înceapă (dacă n-au început-o deja) discuțiile despre sex cu copiii lor. Și să nu fie ceva opțional, ci să reprezinte o obligație legală pentru părinți. De ce așa? Din mai multe motive:
    1) Aceste discuții despre activitatea sexuală sunt și ar trebui să rămână un subiect intim, delicat, care își găsește locul cel mai bine în mediul familial (și în același timp familiar) al copiilor;
    2) Părinții își cunosc cel mai bine copiii și știu când ar trebui să deschidă prima oară aceste discuții, fiindcă nu toți se dezvoltă la fel de repede sexual și emoțional:
    3) Atitudinea față de sexualitate este diferită de la familie la familie, conform concepțiilor culturale, religioase etc. Unii prețuiesc libertinajul, alții ”înfrânarea”. Copiii au dreptul moral să crească în forma de educație familială specifică acelei familii. Odată ajuns la maturitate, e problema fiecăruia dacă mai urmează linia dată de vechea familie sau va merge pe propriul drum. Nu este admisibil ca statul, prin instituțiile de învățământ, să dicteze o anume ideologie, mai ales în acest domeniu delicat;
    4) Există suspiciunea (rezonabilă) că statul are cumva interes în educația sexuală din școli tocmai pentru a manipula conștiințele fragede ale copiilor în direcția ”corectă politic” a neomarxismului și promovării LGBTQ. Nu se vor putea ține ore de educație sexuală în care să se vorbească despre tendințele LGBTQ ca despre DEVIAȚII sexuale, ci ca despre ORIENTĂRI. Dacă nu se vorbește deloc e una, dar dacă se vorbește, direcția asta devine obligatorie. Ceea ce este inadmisibil, în concepția mea.
    5) Fenomenul mamelor minore există, e real și poate fi marginal îmbunătățit de către orele de educație sexuală. De fapt acesta este principalul argument al adepților orelor de educație sexuală. Dar repet, poate fi îmbunătățit doar MARGINAL. De acest lucru nu vom scăpa ușor atâta vreme cât copilele vor trăi acasă în medii sărace, mizere. Libidoul există la oricine, iar la vârsta adolescenței este extrem de puternic. O fată din mediul sărac, deși va fi informată suficient despre sex și consecințele sale, va fi mult mai predispusă să cedeze ”ispitei sexuale”, nu din necunoaștere, ci fiindcă și-ar refuza, prin abstinență, una dintre puținele bucurii pe care le are în viață. Iar contracepția costă bani. Sună cinic când pun problema așa, dar cred că așa stau lucrurile. Oricum statul e interesat de linia lui neomarxistă și politica pro LGBTQ mai mult decât de soarta crudă a oamenilor săraci. Problema mamelor minore e doar un pretext. Dacă statul e cinstit și nu ipocrit, odată cu informarea în domeniu să ofere obligatoriu și programe de contracepție gratuită, cu păstrarea confidențialității. Atunci o să mai cred în buna intenție. Dar repet, eu cred că mai bine se face educația sexuală în familie, doar că trebuie responsabilizați părinții mai mult. O să mi se spună că părinții nu se pricep sau nu vor să facă educație sexuală, sau există o prea mare sfială între părinți și copii. Dar de aceea spun că școala trebuie să intervină aici. Deci ar trebui ca școala să îi instruiască pe părinți și aceștia să aibă obligația de a vorbi, așa cum știu ei, cu copiii lor. Nu informare directă școală - copii, ci școală - părinți - copii.
    • Like 3
    • @ Dan Cojocaru
      Sunt cateva lucruri de spus aici.
      La punctele 1) si 2)... discutabil. Nu toti copiii se dezvolta la fel din punct de vedere emotional dar in ceea ce priveste dezoltarea fizica nu sunt diferente uriase. A cadea de acord ca la 14 ani de exemplu se poate incepe discutia nu pare nerezonabil.

      La punctul 3) - argumentul dvs. e destul de subiectiv. La fel de bine putem spune ca copiii au dreptul sa auda si alte puncte de vedere decat cel pe care il stiu de acasa - si asta merge in ambele directii. De aceea eu as zice ca daca exista religia ca obiect optional si educatia sexuala poate sa existe ca obiect optional. Cine NU doreste sa-si lase copilul la un astfel de optional OK, i-ar putea fi insa sugerat cum sa abordeze subiectul cu propriul copil. Cu obligatia legala e mai greu pentru ca ajungem la intrebarile: Bun, cum verificam faptul ca parintele a purtat respectiva discutie cu odrasla sa? Si daca nu s-a conformat, care sunt repercusiunile?

      Mai observ ca si dvs. mergeti destul de puternic pe procesul de intentie. Educatie sexuala se poate face si fara a merge pe o anume ideologie. Oameni homosexuali si transsexuali exista, nu avem de ce sa ne ascundem de asta. Ca asta reprezinta o deviatie sau nu, aici parerile sunt impartite - si exact asta li se poate spune copiilor, pentru ca e adevarat. Sa nu uitam ca discutia noastra este legata de Romania, nu un stat albastru din SUA.

      La punctul 5) - de unde stiti ca doar marginal poate fi imbunatatita? Sunt mame minore care spun ca au ramas insarcinate pentru ca nu stiau... cum functioneaza lucrurile.
      "Oricum statul e interesat de linia lui neomarxistă și politica pro LGBTQ mai mult decât de soarta crudă a oamenilor săraci." - din nou, care linie neomarxista si politica pro LGBTQ in ROMANIA? Cat despre campanii de distribuire a contraceptivelor, ele au mai existat de-a lungul timpului, rar ce-i drept. Se mai pot face, eu in nici un caz nu ma opun. Dar sa ne fie cu iertare, dand o cautare pe site-ul carrefour, vad ca cel mai ieftin pachet de prezervative e pe la 12 lei. Cred ca si din ajutorul social se poate cumpara asa ceva.

      Intr-o lume ideala nici nu ar fi nevoie de educatie sexuala in scoli, pentru ca discutiile s-ar purta fara gres acasa in familie si oamenii - si tineri si maturi - s-ar comporta responsabil, iar bolile venerice, avorturile si sarciniile la varste fragede ar fi rarisime spre inexistente. Dar iata ca nu traim intr-o lume ideala.
      • Like 0


Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult