Sari la continut
Republica
Comunicare

De ce suntem nefericiți la muncă? Cei trei cavaleri ai apocalipsei profesionale

Imagine sugestivă cu o angajată supărată la locul de muncă. Foto: Antonio Guillem Fernández / Alamy / Alamy / Profimedia

Trăim vremuri complicate și extrem de stresante, iar oamenii pe care îi privim pe stradă par tot mai încrâncenați. Nefericirea se simte peste tot în aer, însă când este validată și de studii, avem confirmarea că ceea ce simțim pe pielea noastră ustură cu adevărat.

Un studiu realizat recent de BambooHR, bazat pe răspunsurile a 57.000 de angajați, ne spune că oamenii care muncesc în întreaga lume sunt mai nefericiți astăzi decât oricând de la apogeul pandemiei. Datele au fost colectate între ianuarie 2020 și iunie 2023, și includ angajați din peste 1.600 de companii mici și mijlocii, atât din Statele Unite, cât și din alte țări.

Bun, înțelegem că nefericirea face parte din meniul zilei pentru tot mai mulți oameni activi professional. Dar de ce se întâmplă treaba asta? Hai să vedem ce spun experții:

Adam Grant, cel mai cunoscut și iubit psiholog organizational, autor al unor cărți excepționale, a formulat recent rețeta sigură a nefericirii. Vorbim astăzi despre cei trei cavaleri întunecați ai nefericirii la job: epuizarea emoțională, mediul de lucru toxic și groaza indusă de automatizare și robotizare. Fiecare dintre acești cavaleri ai apocalipsei contribuie la storsul vieții din noi și la nesiguranța zilei de mâine.

Primul ingredient al nefericirii identificat de Adam Grant este epuizarea emoțională din cauza „permacrizei”, cuvânt care a fost desemnat cuvântul anului în 2022. Pe fondul pandemiei, instabilității politice, inflației, schimbărilor climatice și războaielor, permacriza se alimentează și crește ca o tumoră, extragând sevă otrăvitoare din toate neliniștile sociale cu care ne confruntăm. Această perioadă prelungită de instabilitate și nesiguranță vine la pachet cu un sentiment general de apatie și neliniște, de care nu prea știm cum să scăpăm.

Al doilea ingredient al nefericirii profesionale este mediul de lucru toxic, în care oamenii se simt epuizați și lipsiți de motivație. Cercetările arată că burnout-ul este în creștere, iar Adam Grant afirmă că o cultură toxică la locul de muncă este calea cea mai rapidă spre extenuarea oamenilor. Pentru a combate acest Bau Bau modern, e musai să acordăm angajaților cât mai multă autonomie și să le creăm o cultură în care se simt în siguranță să ceară ajutor. Ca să faci asta, tu ca lider trebuie să fii în primul rând deschis cu privire la propriile lupte.

Știm cu siguranță că managerii cărora le pasă de angajați au oameni mai motivați care aduc și rezultate. Ce ne împiedică atunci să ne pese? Continuăm să trăim așa cum muncim sau începem să muncim așa cum vrem să trăim? Ce ar trebui să schimbăm în mentalitatea și metodele managerilor, ca să îi facem să fie mai umani, mai empatici, mai orientați către oameni, nu către un nenorocit de Excel pe baza căruia iau decizii toxice, în general?

În fine, al treilea ingredient al nefericirii este impactul profesional produs de automatizare, robotizare și preluarea multor sarcini de lucru de către inteligența artificială. Foarte mulți angajați din lume se tem că vor fi înlocuiți de roboți, că vor preda sarcinile de muncă spre Inteligența Artificială și că nu se vor putea adapta în timp util pentru a face față professional acestei noi realități.

Ceea ce angajații văd drept amenințare Adam Grant consideră că ar putea fi o oportunitate de a ne ușura sarcinile și de a avansa spre săptămâna de lucru de patru zile. Cum ar fi să lucrăm mai puțin, dar să fim mai productivi? De acest lux, din păcate, nu se poate bucura însă orice profesie sau industrie, căci puterile miraculoase ale tehnologiei digitale pot fi integrate deocamdată doar în anumite contexte.

O altă perspectivă interesantă extrasă din studiul pe care l-am pomenit este aceea că, pe măsură ce angajații devin mai nefericiți, scade constant proporția în care fericirea individuală variază de la o lună la alta.

Altfel spus, se diminuează distanța dintre extremitățile trăirilor noastre, iar gradul de fericire al angajaților nu mai suferă suișuri și coborâșuri semnificative. Astfel, nemaiavând momente de bucurie sau entuziasm, pur si simplu se instalează o stare de mediocritate emoțională și de nefericire constantă, din care este foarte greu de evadat.

Date fiind toate aceste ingrediente care coagulează rețeta nefericirii la locul de muncă, este tot mai clar că avem nevoie mai mult ca oricând să apelăm la capacitatea noastră de evoluție și adaptare. Experții o numesc plasticitate cognitivă sau neuroplasticitate, referindu-se la capacitatea sistemului nervos de a se adapta și de a se reorganiza în urma experiențelor și învățării.

Neuroplasticitatea descrie abilitatea creierului de a forma noi conexiuni sinaptice și de a restructura rețelele neuronale, ca răspuns la schimbările din mediu sau la procesele cognitive. Așadar, dacă ai parte constant de nefericire la job, e timpul să faci un efort, să îți asumi un șoc și să schimbi ceva, profund. Creierul tău se va adapta până la urmă și o să facă pentru tine tot ce e necesar ca să supraviețuiești.

E greu, dar nu imposibil, iar sfatul meu este să ceri sprijinul unui terapeut priceput și al celor din jurul tău. Trăim vremuri dificile și tensionate și nu e nicio rușine să cerem ajutor, să apelăm la terapie, la mentorat și la sprijinul moral al celor din jurul nostru care ne pot ajuta în această călătorie spre o identitate personală și profesională care să fie mai sigură și să ne ofere adăpost, măcar pentru o vreme.

Vă invităm să descoperiți podcastul Hacking Work și să vă abonați la newsletterul Hacking Work, pentru a primi în fiecare luni și joi dimineață cele mai proaspete știri și analize din piața globală a muncii. Să vă fie de folos!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult