Foto: Guliver Getty Images
După doar trei săptămâni de școală încep să înțeleg de ce detestă copiii români școala și de ce performanțele școlii românești sunt pe zi ce trece tot mai slabe.
E uluitor, de pildă, să constați că toți copiii din școala românească învață azi după niște programe elaborate înainte de nașterea lor. Numai că în ultimii douăzeci de ani s-a schimbat întreaga lume, s-au schimbat paradigmele cunoașterii, ale învățării, ale economiei și ale tehnologiei. Copiii de azi sunt mai înrudiți cu lumea digitală în care s-au născut direct decât cu părinții și profesorii lor sau cu mai-marii din ministere și institute ale educației, care au rămas încremeniți în modelul memorării de comentarii și reproducerii unei materii tot mai puțin adaptate la mizele lumii în care trăim.
Copiii ajung să urască școala pentru că materiile sunt supraîncărcate cu conținuturi monotone, care se succed cu o viteză copleșitoare și care sunt cea dintâi sursă a eșecului școlar. Profesorii, emoționant și vetust numiți „dascăli”, fac eforturi supraomenești de a fi cu un picior în lumea absurdă a programelor și planurilor de lecții și cu celălalt în lumea copiilor cu care lucrează zilnic. Sfâșiați între niște cerințe absurde, o vocație tot mai îndoielnică și o confruntare cu copii tot mai străini de lumea școlii, profesorii își pun la bătaie calitățile personale în speranța de a ține piept tuturor acestor valuri de presiune care se abat asupra lor. În unele cazuri reușesc, și atunci vorbim despre profesori model, în cele mai multe însă nu, iar atunci ei participă la menținerea unui sistem școlar absurd, lipsit de viziune și de atractivitate.
Un sistem care supraîncarcă elevul și îi blochează curiozitatea și aptitudinile, aducându-l în situația (sau în percepția) de eșec școlar. O situație pe care școala și profesorii ei s-au gândit să o repare, cum altfel decât prin sinistrul sistem al meditațiilor. Adică printr-o continuare în privat și pe bani a strategiei înseși care a provocat eșecul din școală. O școală deci care își recunoaște astfel propriul eșec, dar un eșec ce pare să convină tuturor. Evident, nimeni nu-i întreabă pe copii ce le convine lor. Urând școala, cad repede în tristeți profunde și în depresie.
Trebuie să o recunoaștem și să o spunem clar: acolo unde școala e performantă, unde profesorii și elevii sunt de excepție, asta se întâmplă în ciuda și împotriva sistemului, nu grație lui. Sistemul educațional românesc de astăzi (de la miniștri, secretari de stat și directori de minister până la inspectori, directori de școli, profesori și părinți) participă și el, alături de celelalte sisteme putrede din România, la sabotarea viitorului acestei țări.
Lipsa totală de viziune din învățământul românesc nu este însă o fatalitate. Dar pentru asta e nevoie de voință politică și de oameni competenți și hotărâți în fruntea lui. Pentru moment însă aceste condiții nu sunt reunite, iar criza școlii și ura copiilor față de ea nu fac decât să se adâncească.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Păi, da, nimeni, nici macar părinții. Părinții în cele mai multe cazuri, isi trimit copiii de la varste destul de fragede la meditații particulare. Ce înseamnă asta? Ca au înțeles că scoala nu pregătește copiii pentru realitatea acestor timpuri?
Nu, nu au înțeles. Copiii merg la pregatiri pentru că vor fi viitorii clienti ai sistemului universitar. Și de aici aș continua , dar mă opresc la diplome. Tiparite pe bandă. Sau sa mai spun despre " Master" . " Mi-am luat Masterul..." expresie tot mai frecventă pe buzele multora.
Sistemului de învățământ romanesc îi lipsesc multe . Și da, copiii urăsc scoala. Majoritatea.
Acum sa spunem si despre sistemul online. Au fost voci care au sustinut că acesta îi va atrage pe copii. Cu ce? Sau spre ce ? Vă spun eu : cu nimic si spre nimic.
Inchei doar citand ceea ce mi-a spus fiul meu ( are 14 ani) , intr-una dintre discutiile avute cu el . Pentru că nu îi place școala. Redau : " Școala, voi, parintii, societatea....ne obligați să pierdem ani din viață, să ne plictisim si să intram in depresie .Pentru ce mami?
Un copil este modelabil până pe la 10 ani, asimilează din școală ceea ce este esențial până in clasa a șasea. Din clasa a sasea ar trebui să existe alt sistem spre care fiecare copil, in functie de pasiuni, abilități să se poată indrepta. Nu sa fie obligat să învețe la materii care nu au legătură cu ceea ce vrea el să facă. Nu poți obliga un copil care poate mai puțin din punct de vedere intelectual să stea încă patru sau șase ani in acest sistem . Poate vrea să facă o meserie. Sau nu poti obliga toti copiii inteligenți să fie de acord cu acest sistem scolar. Știi ce ? Tara asta aici pierde. Pierde pe parcursul scolii copii inteligenți, "
Și închei acum . Nimeni nu se naste prost. Dar ce facem cu acesti copii ? Ce vrea sistemul ? Sistemul vrea generații obediente. Sistemul nu dezvoltă abilitățile de comunicare, curajul de exprimare. Sistemul acesta nu lucrează cu emoțiile , creativitatea și imaginația extraordinară a acestora . Nu îi pregateste nici pentru reușită dar nu îi învață nici despre eșec .
....
- să fie specializat cât mai devreme;
- să țină cont de tendințele dezvoltării economice și sociale pe termen mediu și lung.
O altă problemă, la fel de importantă, este modul în care se desfășoară procesul educațional, și revine aici obsesiv problema competențelor create prin educație. Cu alte cuvinte, sistemul educațional românesc pune în continuare un accent pronunțat -începând de la clasele primare, până la învățământul universitar- pe acumularea de cunoștințe teoretice. Acum, când există nenumărate posibilități de stocare și accesare rapidă a informației, ar trebui ca educația și educarea să țină seama de vocație și de dezvoltarea capacității studentului de a găsi și aplica aceste informații, nu de a le memora.
Este un monopol sinistru care a distrus cea mai pretioasa resursa a tarii: viitorul!
O solutie pe care o vad, imediata, e de implementat o pagina web la nivelul fiecarei scoli unde si copiii sa dea note si referinte la profesori. Anonim. Unde sa aiba curaj sa scoata dezlmanarea profesorului, ca vine beat, ca loveste copii, ca nu stapaneste materia, ca tzipa, sa aiba dreptul sa refuze un profesor la ora.
Nici un sistem social nu este perfect, toate au puncte tari și puncte slabe și toate au mecanisme de autoreglare, iar sistemul social de educație românesc nu iese din aceste tipare în nici un fel, nu este nici falimentar, nici cel mai prost, nici cel mai bun. În schimb acest sistem suferă de o perpetuă stare de tranziție cauzat de intervenția haotică a factorului politic în funcționarea sa precum și de intervențiile perfecționiștilor și criticilor de profesie.
Dl. conferențiar este unul dintre criticii permanenți ai sistemului de învățământ românesc, al cărui beneficiar este, fără a propune o alternativă coerentă modernă, vizionară, articulată și funcțională la actualul sistem vetust și lipsit de viziune.
Prin urmare, doar analfabeții au dreptul să critice sistemul de învățământ... Poate că tot ei îl vor și reforma!
"E uluitor, de pildă, să constați că toți copiii din școala românească învață azi după niște programe elaborate înainte de nașterea lor. " - care ar fi problema cu asta? Matematica si chimia nu s-au schimbat in ultimele decenii.
"s-au schimbat paradigmele cunoașterii, ale învățării, ale economiei și ale tehnologiei." - haida! Ale tehnologiei, serios? Nu mai lucram cu circuite integrate? Am devenit cyborgi? Economia nu mai e in mare capitalista? S-au schimbat paradigmele invatarii, de unde rezulta asta? Eu am facut facultatea in afara tarii acum nu foarte mult timp si surpriza-surpriza paradigmele invatarii erau tot alea.
" Copiii de azi sunt mai înrudiți cu lumea digitală în care s-au născut direct decât cu părinții" - recititi fraza asta si spuneti-mi dvs. cat de stupid vi se pare ca suna. Cum sa fie mai inruditi cu lumea digitala decat cu parintii, de unde ati scos o asemenea gogomanie?
"materiile sunt supraîncărcate ... sunt cea dintâi sursă a eșecului școlar" - de unde rezulta asta? Aratati-mi va rog un studiu in care este tratata in detaliu problema esecului scolar, cu toate cauzele posibile in care sa fie demonstrat faptul ca programele scolare sunt cea dintai cauza. As vrea sa vad cine l-a publicat, in ce revista de specialitate, si ce metode au folosit.
"Trebuie să o recunoaștem și să o spunem clar: acolo unde școala e performantă, unde profesorii și elevii sunt de excepție, asta se întâmplă în ciuda și împotriva sistemului, nu grație lui." - de ce trebuie sa recunoastem ceva pentru care nu exista dovezi suficiente?
Rezultatele pentru tine nu-s un indiciu ca ceva nu-i în regula?
Sunt evaluari gen PISA ce arata cat de slaba e scoala romaneasca, si de 70 de ani e asa.
Testele PISA nu spun tot, si in nici un caz nu ne dau corelatiile intre analfabetismul functional de exemplu si cauzele exacte care duc la fenomenul asta.
Insa si testele "interne" gen capacitate sau BAC spun cam aceeasi poveste. Desi standardele scad, rezultatele scad si ele. Cred ca daca dai la mate acum testul de BAC din 1939 e tragedie nationala. Probabil ar iesi in strada si elevii cu tot cu parintii lor.
Nu e nevoie de un IQ de 180 ca sa performezi intr-un domeniu sau altul. Sunt studii care spun ca in jur de 2% din populatie are aptitudini pentru cate ceva. Dpmd un sistem de invatamant in care scoate 1% performeri intr-un domeniu merita desfiintat. Iar unul care scoate 4% merita copiat.
De acord ca nu e nevoie de un IQ de 180 sa ai o performanta buna la olimpiade, de exemplu, tocmai asta spuneam si eu, ca termenul "genial" mi se pare un pic exagerat in contextul asta, desi foarte multi il folosesc. Mie ideea de copiere nu mi se pare neaparat una buna, mai ales cand nu stii cu ce lucrezi de fapt in prezent.
Conceptul de IQ in sine e de dezbatut. De la Stanford-Binet incoace, si ei erau pe la 1900 toamna, conceptul de IQ devine cascaval elvetian (mit die gantzen Lochen drinen....).
IQ inseamna varsta mentala/varsta fizica * 100. In primul rand, felul in care se masoara nu merge pentru adulti, si in al doilea rand, cu toate incercarile de a scoate diverse bias-uri din testare, nu suntem acolo, inca.
Circumstantele conteaza mai mult decat IQ-ul. Poti sa fii super inteligent, nativ, dar sa nu ajungi altceva decat cioban pentru ca nu stii sa tii un creion in mana.
Eu ma gandeam la o combinatie de bani si educatie care sa includa sau nu si antreprenoriatul. Banii conteaza si ei, ca ne place sau nu.
Apropo, ai văzut ce a pățit Penrose? :) însă pe asta îl suspectez ca era premiant de mic, că-i din familie de 'telectuali... deși nu știu dacă învățământul britanic seamănă cu al nostru, chiar și de acum juma de secol.
Foarte frumos pentru Penrose :)
Scoala insa a facut-o in sistem particular, nu in cel de stat britanic (University College School, zice wiki). Nu stiu in ce masura se compara cu sistemul nostru de stat si cata legatura are cu Nobelul luat anul asta.