Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce „Unde te vezi peste 5 ani?” nu mai e o întrebare bună

Viitor - getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

Fie că a trebuit să răspundeți la această întrebare, fie că a trebuit voi înșivă să o folosiți pentru a testa compatibilitatea candidatului cu rolul disponibil în organizația voastră ori în procesele de coaching în carieră – „Unde te vezi peste 5 ani? ” nu a fost niciodată o întrebare comodă.

Sigur, dacă-ți lași imaginația să umble zglobie – „peste cinci ani” e un fel de dorință cu deadline fix. Nu toți avem curajul însă sau onestitatea să zugrăvim acel răspuns exact așa cum ne trece prin cap. Îl cosmetizăm până când uneori răspunsul devine cât de cât dezirabil, cel puțin cam așa făceau mulți din cei pe care eu i-am intervievat ori i-am consiliat în carieră.

Mai este astăzi „Unde te vezi peste cinci ani?” o întrebare relevantă? Personal consider că nu.

În era inteligenței artificiale și a dezvoltării tehnologice, câte companii cunoașteți care încă funcționează cu strategii pe cinci ani? Sunt din ce în ce mai puține!

După criza economică din 2008 multe companii au înțeles că reinventarea și adaptarea la schimbare este un imperativ în business – la fel și angajații. Și rolurile lor evoluează, și carierele lor evoluează ceva mai rapid iar acum ideea că brandurile sunt și pentru persoane nu numai pentru produse și servicii este mai des îmbrățișată de profesioniști. Angajații nu își mai propun să iasă la pensie din joburile lor iar cei care stau cinci ani într-un rol sau loc – devin din ce în ce mai rari într-o piață în care a staționa fără o imbogățire a rolului curent sau fără mutare pe laterală ori verticală e egal cu a nu evolua profesional.

Și dacă totuși pui această întrebare candidatului tău extern sau intern – de la cei experimentați vei primi un răspuns dezirabil potențial fals care nu te ajută la nimic, iar de la cei neexperimentați vei primi „nu știu, nu m-am gândit atât de departe” sau în cel mai bun caz adevărul crud.

Și înainte de a pune totuși această intrebare ca Leader, Manager, Head of… întreabă-te: oare tu vei mai fi acolo peste cinci ani ca să afli răspunsul?

Bun, și acum care ar fi alternativele la această întrebare ținând cont de noul context – mă întrebați poate. Sugerez mai jos câteva:

Să presupunem că ai o baghetă magică și că ai putea să-ți dezvolți cariera cum ai vrea în următorii ani: ce ai face zi de zi? Pentru ce tip de companie te vezi lucrând? Pentru/cu ce fel de oameni ai lucra? Ce ai livra/produce și pentru cine? De ce este asta important pentru tine?

Când vorbim de cariera ta, care ar fi următorul „checkpoint”? În ce interval de timp? Cum știi că ai ajuns acolo, ce ai vedea, auzi, simți? Ce ar fi diferit pentru tine și pentru ceilalți? Ar fi ceva la fel? Care ar fi beneficiile pentru tine și pentru alții?

Dacă nimic nu se va schimba pentru tine aici în următorii cinci ai, vei fi ok cu asta?

„Unde te vezi peste cinci ani?” nu a fost niciodată o întrebare comodă și deși poate arăta viziune și leadership personal, astăzi trebuie să o reformulăm ca să aflăm răspunsurile de care avem nevoie atât în procesele de recrutare, cât și în cele de coaching în carieră. Tu personal o consideri perimată? Cum ai reformula-o?

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • D check icon
    Dacă privim cu atenție, întrebarea nu a fost niciodată, aplicată la scară generală, una bună. Cu siguranță poate fi relevantă, în anumite cazuri particulare, chiar și astăzi, dar atât.

    Personal, consider că promovarea brand-ului pentru persoane este o greșeală pentru că: abate atenția de la conținut la etichetă, produce așteptări nerealiste de ambele părți și promovează un individualism deja exacerbat care, pe termen lung, poate avea efecte dezastruoase pentru companie, dar mai ales pentru individ.

    Cred că o conversație pertinentă ar fi în jurul valorilor personale și al limitelor. O discuție sinceră în jurul întrebării "cum vă petreceți, în general, timpul liber?" poate oferi suficiente indicii despre caracterul și personalitatea unui individ.
    • Like 1


Îți recomandăm

sursa foto: Profimedia

În România lui 2024, s-au născut sub 149.000 de copii, cel mai mic număr de copii născuți în ultima sută de ani! O spun datele furnizate de Institutul Național de Statistică. Nici al Doilea Război Mondial nu a reușit să creeze un astfel de decalaj demografic. E un record istoric negativ, în cea mai privilegiată epocă din punct de vedere al confortului, progresului medical și tehnologic. E un paradox să trăiești în era celor mai sofisticate produse, medicamente și facilități de creștere a copiilor, dar teama de a-I aduce pe lume să fie mai copleșitoare decât suma lor. foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Pohta lui Trump de a înșfăca Groenlanda e chiar mai puțin justificată decât cea a lui Putin de a înșfăca Ucraina. RSS Ucraineană a făcut parte din imperiul sovietic. În partea de sud-est a țării există o minoritate rusă și rusofilă. Ucraina nu e membru UE sau NATO. Populația Groenlandei, formată din inuiți, e total diferită de cea nord-americană. Groenlanda nu a aparținut niciodată SUA, din 1814 face parte din regatul Danemarcei. Toți groenlandezii sunt cetățeni danezi de drept. Groenlanda e membru UE și NATO.

Citește mai mult

sursa foto: Profimedia

Cel puțin acum știm care este criteriul pe care ar trebui să-l adoptăm atunci când vine vorba de o afirmație sau o poziționare a PSD-ului. Iar acest criteriu este valabil și pentru ceea ce spun suveraniștii. Vedem direcția ideilor și atacurilor psd-iștilor și georgiștilor și ne dăm seama cum trebuie să ne poziționăm: exact invers. Pe scurt, dacă PSD susține pe cineva, atunci acea persoană e suspectă. Dimpotrivă, dacă unui psd-ist sau suveranist i se pune pata pe cineva, atunci tocmai acea persoană ar trebui să fie apreciată ca fiind corectă.

Citește mai mult

Sursa foto: Constantin Lacatusu / Facebook

Alpinistul Constantin Lăcătușu povestește, într-o postare pe Facebook, despre experiențele sale în Groenlanda, teritoriu intrat în atenția întregii lumi odată cu „apetitul arctic” al lui Donald Trump. Primul român care a cucerit vârful Everest povestește că a fost de două ori în Groenlanda, în urmă cu 16-17 ani, vizitând inclusiv o stație radar americană abandonată.

Citește mai mult