La 24 de ani, când am intrat prima oară într-o corporație… Credeam. Credeam în misiunea și valorile înșirate peste tot pe pereți. Și nu mi-e rușine să recunosc asta. Chiar dacă eram puși să învățăm pe de rost aceste valori pentru a putea accesa alte nivele ierarhice (erau incluse în proba de interviu) – eu tot credeam; nu aveam alte modele în lumea aceea post decembristă. Unii prieteni de-ai mei, ceva mai maturi, o numeau spălare pe creier, alții o ignorau și își vedeau de treabă, dar eu Credeam. Aveam un soi de inocență, un idealism pe care le-am pierdut ulterior în culisele unor bătălii de puțini știute.
Când am promovat ulterior în poziții de „middle management”, încă mai credeam că avem o misiune, că trebuie să împlinim o viziune, că fiecare om din echipă e important, că…
Numai când am ajuns în poziții de „senior leadership”, am putut să văd și să înțeleg cu adevărat sistemul corporate și îmi amintesc că am făcut un mare AHA!, iar unul din liderii de atunci mi-a spus sec: „Welcome to senior leadership!”. Și atunci ceva s-a dărâmat în mine, nu am mai crezut.
Iată 7 mituri corporatiste în care nu mai cred:
Resursa umană este prioritatea noastră numărul unu! Aceasta este ceea ce se comunică cu aplomb în exteriorul organizației. Uneori, realitatea cruntă din interiorul organizației se învârte în jurul acelui „Be happy that you have a job!”, așa că „nu îndrăzni să ceri mai mult, nimeni nu este de neînlocuit!”
Clientul pe primul loc! Pentru mulți rămâne o aspirație, în practică, lucrurile stau altfel. Pentru multe organizații, este doar un clișeu numai bun de transpus în Power Point – arareori este un principiu regăsit la toate nivelurile de execuție ale organizației.
Împărtășiți unii cu alții practicile bune! Acest principiu se bate cap în cap cu altul – „Knowledge is power” și de multe ori pentru unii lideri, termenul „power” este mult mai atractiv decât…„sharing” (scuzați-mi englezismele).
Cine muncește din greu, promovează! He, he – s-au dus vremurile în care credeam că dacă am „Exceed Expectations” pe linie, voi accesa rolul mult visat! Eram inocentă, v-am spus doar… Cine ignoră politica și culisele de birou, cine nu știe să se autopromoveze și să-și cultive brandul personal, poate visa în continuare la nivelul următor!
La birou, ai o a doua familie! Ce bun pretext de combinații în afara familiei, prin team building-uri în care mimam că întărim spiritul de echipă (să mă scuze cei mai pudici și inocenții).
Dacă spui adevărul, înseamnă că ai dreptate! Dacă ar exista mecanisme de control mai ferme în etica profesională, poate. Nicăieri nu înțelegi mai bine relativitatea adevărului decât la o ședință corporate, în care fiecare cosmetizează insuccesul cum poate mai bine, ca să pară chiar un succes!
Șefii români sunt proști și incapabili, în schimb, cei străini sunt minunați și ai ce învăța de la ei. O fi fost valabil prin anii ’90, când managerii români nu accesaseră programe de instruire adecvate timpurilor lor și nu fuseseră expuși la mediul multinaționalelor, dar azi… să fim serioși! Am cunoscut manageri români extraordinari și lideri autentici pe al căror pașaport scria România.
Văd frecvent pe agenda diverselor conferințe, subiectul „Diferența dintre generații. Cum abordăm generația Y și Z?” Un lucru e clar: dacă vreți performanță, renunțați la valorile corporatiste în care oamenii nu se regăsesc!
Dacă vreți pasiunea oamenilor cu care lucrați, aceasta nu se cumpără cu un salariu mai mare sau cu amenințări subtile, ea se întreține prin leadership autentic, inspirațional.
Nu mai închideți ochii la practicile găunoase! Provocați status quo-ul și faceți curățenie!
Eliberați-vă de cuvintele fără noimă sădite în mintea și sufletul oamenilor cu care lucrați și aflați-le pe cele care într-adevăr contează pentru ei!
Nu mai falsificați leadership-ul, măcar voi, cei instruiți, pentru care etica e importantă, măcar voi fiți autentici, într-o țară în care falsul tinde să devină o virtute!
Articol publicat pe blogul autoarei
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Schimba angajatorul, poate găsești una normala...
Dar sa stiti ca lucrurile se schimba mai ales prin rarefierea fortei de munca si aceasta afirmatie va cantari foarte mult in urmatorii ani.
In 2017 lucram la o firma unde aveam salariul de baza 2100 ron+ bonusuri (care nu prea erau accesibile). In acest moment, dupa doua schimbari succesive de job, castig 3500 ron net+ bonusuri, nu pentru ca as fi mai bun decat acu' 3 ani ci pentru ca suntem tot mai putini in piata muncii. Un client imi spunea la un moment dat ca valoarea aurului e data de raritatea lui. Asa ca, meseria este bratara de aur, la propriu (pentru cei care sunt dispusi sa munceasca si sa se reinventeze).
Cele bune!
sunt lucruri care tin de natura umana si sunt valabile in oricare alta institutie, nu doar in corporatii.
dar deasemenea observam si multe generalizari si particularizari care nu-si au locul.