Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

7 mituri corporatiste în care nu mai cred

La 24 de ani, când am intrat prima oară într-o corporație… Credeam. Credeam în misiunea și valorile înșirate peste tot pe pereți. Și nu mi-e rușine să recunosc asta. Chiar dacă eram puși să învățăm pe de rost aceste valori pentru a putea accesa alte nivele ierarhice (erau incluse în proba de interviu) – eu tot credeam; nu aveam alte modele în lumea aceea post decembristă. Unii prieteni de-ai mei, ceva mai maturi, o numeau spălare pe creier, alții o ignorau și își vedeau de treabă, dar eu Credeam. Aveam un soi de inocență, un idealism pe care le-am pierdut ulterior în culisele unor bătălii de puțini știute.

Când am promovat ulterior în poziții de „middle management”, încă mai credeam că avem o misiune, că trebuie să împlinim o viziune, că fiecare om din echipă e important, că…

Numai când am ajuns în poziții de „senior leadership”, am putut să văd și să înțeleg cu adevărat sistemul corporate și îmi amintesc că am făcut un mare AHA!, iar unul din liderii de atunci mi-a spus sec: „Welcome to senior leadership!”. Și atunci ceva s-a dărâmat în mine, nu am mai crezut.

Iată 7 mituri corporatiste în care nu mai cred:

Resursa umană este prioritatea noastră numărul unu! Aceasta este ceea ce se comunică cu aplomb în exteriorul organizației. Uneori, realitatea cruntă din interiorul organizației se învârte în jurul acelui „Be happy that you have a job!”, așa că „nu îndrăzni să ceri mai mult, nimeni nu este de neînlocuit!”

Clientul pe primul loc! Pentru mulți rămâne o aspirație, în practică, lucrurile stau altfel. Pentru multe organizații, este doar un clișeu numai bun de transpus în Power Point – arareori este un principiu regăsit la toate nivelurile de execuție ale organizației.

Împărtășiți unii cu alții practicile bune! Acest principiu se bate cap în cap cu altul – „Knowledge is power” și de multe ori pentru unii lideri, termenul „power” este mult mai atractiv decât…„sharing” (scuzați-mi englezismele).

Cine muncește din greu, promovează! He, he – s-au dus vremurile în care credeam că dacă am „Exceed Expectations” pe linie, voi accesa rolul mult visat! Eram inocentă, v-am spus doar… Cine ignoră politica și culisele de birou, cine nu știe să se autopromoveze și să-și cultive brandul personal, poate visa în continuare la nivelul următor!

La birou, ai o a doua familie! Ce bun pretext de combinații în afara familiei, prin team building-uri în care mimam că întărim spiritul de echipă (să mă scuze cei mai pudici și inocenții).

Dacă spui adevărul, înseamnă că ai dreptate! Dacă ar exista mecanisme de control mai ferme în etica profesională, poate. Nicăieri nu înțelegi mai bine relativitatea adevărului decât la o ședință corporate, în care fiecare cosmetizează insuccesul cum poate mai bine, ca să pară chiar un succes!

Șefii români sunt proști și incapabili, în schimb, cei străini sunt minunați și ai ce învăța de la ei. O fi fost valabil prin anii ’90, când managerii români nu accesaseră programe de instruire adecvate timpurilor lor și nu fuseseră expuși la mediul multinaționalelor, dar azi… să fim serioși! Am cunoscut manageri români extraordinari și lideri autentici pe al căror pașaport scria România.

Văd frecvent pe agenda diverselor conferințe, subiectul „Diferența dintre generații. Cum abordăm generația Y și Z?” Un lucru e clar: dacă vreți performanță, renunțați la valorile corporatiste în care oamenii nu se regăsesc!

Dacă vreți pasiunea oamenilor cu care lucrați, aceasta nu se cumpără cu un salariu mai mare sau cu amenințări subtile, ea se întreține prin leadership autentic, inspirațional.

Nu mai închideți ochii la practicile găunoase! Provocați status quo-ul și faceți curățenie!

Eliberați-vă de cuvintele fără noimă sădite în mintea și sufletul oamenilor cu care lucrați și aflați-le pe cele care într-adevăr contează pentru ei!

Nu mai falsificați leadership-ul, măcar voi, cei instruiți, pentru care etica e importantă, măcar voi fiți autentici, într-o țară în care falsul tinde să devină o virtute!

Articol publicat pe blogul autoarei

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sunt de acord cu mai toate chestiile de mai sus; "Capitalul uman este cel mai important in Compania noastra" era unul din cei 5 "stalpi" al firmei pt care lucram acu' 9 ani...desi nu era chiar asa.
    Dar sa stiti ca lucrurile se schimba mai ales prin rarefierea fortei de munca si aceasta afirmatie va cantari foarte mult in urmatorii ani.
    In 2017 lucram la o firma unde aveam salariul de baza 2100 ron+ bonusuri (care nu prea erau accesibile). In acest moment, dupa doua schimbari succesive de job, castig 3500 ron net+ bonusuri, nu pentru ca as fi mai bun decat acu' 3 ani ci pentru ca suntem tot mai putini in piata muncii. Un client imi spunea la un moment dat ca valoarea aurului e data de raritatea lui. Asa ca, meseria este bratara de aur, la propriu (pentru cei care sunt dispusi sa munceasca si sa se reinventeze).
    Cele bune!
    • Like 0
  • Jardin check icon
    Mă aflam într-o colaborare de 7 ani. Într-o zi, mi se spune "resursă". M-am ridicat și le-am zis că eu nu sunt resursă și am încheiat colaborarea :))
    • Like 0
  • Senior leadership, nume pompoase, din pacate realitatea la scara planetara arata dezastrul abject ce se ascunde in spatele acestor nume pompoase, de pe plaiuri mioritice, la Brezit, de la caldura ce topeste zone din Australia, la un ocean Arctic, fara gheata. Este doar o problema de lacomie, goana pentru bani, at both ends, la ambele capete, pasiunea oamenilor(you got to be kidding)......pesemne ca glumiti. poate in cartile lui Cronin sau Jokai Mor.
    • Like 0
  • fc check icon
    oare nu plecăm de la o aberație? cum... omul este o resursă? când s-a hotărât că omul este o resursă? nu cumva așa începe nazismul? nu cumva cultura corporate este nazism? oare nu din lăcomie acceptă foarte mulți tineri să-și pună forța, priceperea și votul în slujba/interesul acestor conglomerate naziste? și de-i lăcomie... câți pot recunoaște?
    • Like 0
    • @ fc
      kris check icon
      Pai evident, nu? La fel ca aia cu omul agent economic rational... Niste teorii absurde pt. manipulat sufletele sensibile.
      • Like 0
  • Foarte corect articolul. Mă surprinde doar faptul că pentru aceste concluzii a trebuit să ajungeți în poziții de senior lidership.
    • Like 0
  • Imi plac enorm oamenii care dau sfaturi fara sa fie cerute, insa continua sa puna virgula intre subiect si predicat. Doar de trei ori in articol. Doar de trei ori... In rest, platitudini, similare cu ideea de la punctul cu teambuilidng-ul.
    • Like 0
  • Max Max Max Max check icon
    multlaudatele multinationale care -ti pun o presiune uriasa tot timpul ......oamenii se alieneaza si fac depresie nervoasa...unii se sinucid la 40 de ani.!!! din pacate e visul tinerilor sa lucreze in fata unui ecran sa aibe bonuri de masa si sa mearga cu turma in Pipera.....
    • Like 0
  • nu ne-ati spus nimica nou.
    sunt lucruri care tin de natura umana si sunt valabile in oricare alta institutie, nu doar in corporatii.
    dar deasemenea observam si multe generalizari si particularizari care nu-si au locul.
    • Like 1
  • Din pacate am cunoscut niste personaje feminine foarte arogante , generatie tanara, in jur de 30 de ani,corporatiste pana in maduva oaselor, dar cu o cultura egala cu 0,cu un caracter mai mult decat mizerabil , disperate sa isi gaseasca jumatatea prin diverse practici virtuale internationale, uneori chiar apeland la servicii sexuale platite, motivand ca barbatii din jurul lor nu sunt buni de nimic atata timp cat nu au salariu mai mare ca al lor!'Cum adica sa-l intretin eu cu salariul meu de corporatista pe nemernic?Ce-mi trebuie?Pot sa platesc sa am relatii sexuale, in rest Eu, corporatista , sunt cea mai tare, atata timp cat am atatea beneficii financiare!E incredibil cat s-au deformat caracterele de aceste vremuri si de cat de mult le lipseste acestor personaje care cred ca daca sunt corporatiste sunt cele mai tari in ierarhia sociala actuala.De evitat si ca amicitie, si ca relatie si ca tot!!!

    • Like 1
    • @ Laura Flueraru
      Max Max Max Max check icon
      HAHAHA
      • Like 0
  • check icon
    În sfârșit cineva spune și altceva decât proTV-ul: dacă s-ar trezi mai mulți, s-ar consuma mai puțină pizza la birou, la ore târzii!
    • Like 0


Îți recomandăm

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult
text: Amalia Sterescu / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon