Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
Puteam rămâne veșnic ghinioniști, pedepsiți neîncetat de pronie cu cicluri electorale doldora de alegeri păguboase. De la Duminica Orbului ’90 la Duminica Bleagă în 2016.
Popor de oameni evlavioși, românii trag temeinic spre dragoste față de aproapele lor, îngăduință față de păcătoși cu voie și fără, adâncă smerenie, purtare peste poate de cuvioasă și decentă întru bună înțelegere cu lumea în general și cu ăi care gândesc altfel decât ei în particular.
La așa calități, vezi bine, e peste poate ca pronia să rămână langa surdă și oarbă.
Trebuia să fim blagosloviți, odată și-odată, cu un dram de bunăvoință divină după atâtea bube-n tălpi! Că tot pășeam dintr-o strachină în alta și se tot încâlceau lucrurile astfel încât noian de proiecte de viață bună și realizări benefice și-au dat duhul trist prin fel de fel de sertare. Se nășteau glorios în vorbe meșteșugite apoi prindeau contur pe hârtii de-ai fi zis că acu’, acu’ o să vezi șerpuind autostrada de la Pitești până hăt la Oradea ori cățărându-se spectaculos pe crestele Orientalilor dinspre Ardeal către Iași. E doar un exemplu, ne-am mai hrănit în campanii (știți voi de care) cu povești despre spitale, digitalizare și moartea birocrației și, în general, despre investiții și reforme. P-ormă se așternea praful și ceața peste frumusețe de proiecte. Nu înainte ca demersuri începute și rareori terminate să golească bugetul public într-un larg beneficiu al unor bugete personale.
Cu timpul, mi s-a întărit bănuiala că modelul democratic căzut pe capul nostru acum vreo 30 de ani are două fețe. Una mereu zâmbitoare, pe partea dinspre măgăoaia de la capul Bulevardului Unirii și alta veșnic posacă dinspre Ferentari, Ozana ori Giulești. Sau, dacă vreți, fața senină a ălor care iau versus cea plouată a celor care dau.
Un fel de Thalia protectoare a spectacolului politic.
Reprezentațiile de gală, cum bine se știe, sunt ante-scrutin. Spectacole cu artificii de promisiuni, fundament solid al dezamăgirilor de după. De-a lungul procesului democratico-electoral post-decembrist rolurile principale au tot fost distribuite cam acelorași actori din aproape aceleași trupe. Poate îmbrăcați altfel, poate travestiți ori numai cu o tușă, două de machiaj proaspăt, actorii susțin aceleași roluri, cu replici nițeluș adaptate noii stagiaturi. Cu timpul, mare parte din public n-a mai răbdat. A învățat că e liber să fluiere, să huiduie și să evacueze de pe scenă unele trupe care au jucat atât de prost încât singurii care-i mai aplaudau erau familiile personale și prietenii. Mă rog, „prietenii știu de ce”!
Necazul a fost că nici cei care rămâneau nu jucau de Oscar, sălile rămâneau din ce în ce mai goale iar răsplata din urne s-a tot subțiat, semn că publicul elector (și contributor la buget) tânjea după actori noi, cu joc veridic, inspirat și aliniat dorințelor celor mulți. Că s-au săturat de furăciuni, minciună și stagnare. De pleacă-ai noștri, vin ai noștri. Destul! Vorba aia, „iarba rea din holde piară...”
Mare „noroc” am avut cu Moș Nicolae anul ăsta!
Am pus cuminți ghetuțele la ușă și el ne-a lăsat, cum face el de obicei, câte două portocale și oarece bombonele. Numai că, generos și pătruns de fior cetățenesc, s-a abătut pe la urne și ne-a fericit cu daruri bogate, minciunele de la Bunica și, extaz nu alta! Bijuterii de AUR!
Da, AUR, dragi spectatori! La cererea publicului larg, venit tocmai din meandrele neștiute (oarecum bănuite) ale procesului electoral, izbăvitori de neam, o nouă trupă. Trupa celor curajoși, creștini până-n unghii, blânzi și deschiși la minte. Icoane de bună-cuviință, meșteri ai vorbei. Nu mă mai satur de eleganța discursului și de adâncimea raționamentelor lor. Plini de substanță, iubitori de adevăr, o bucurie să-i asculți!
Ca să nu mai vorbim de adânca lor dragoste și dedicația deplină în slujba poporului.
Tot ce spun, tot ce fac, sunt chezășii că neamul ăsta a primit, în fine, „răsplata” binemeritată.
Aferim! Să ne trăiască!
P.S.
Mai știe cineva ce înseamnă URR?
Aruncați un ochi pe site-ul lor. Inactiv de multă vreme dar, chiar dacă nu vreți să treceți de prima pagină, e destul să înțelegeți.
Vă spun doar că URR a fost o autentică promisiune de politică altfel. Născut cu greu, rod al unor reale intenții bune, Uniunea pentru Reconstrucția României nu a convins alegătorii români. Probabil că un partid care reunește oameni bine intenționați, inteligenți, care chiar știau ce vor și cum să facă, nu e ce aveau ei nevoie. Deși mesajul lor, atât cât îmi amintesc, era suficient de clar și ușor de înțeles. Aveau unele lacune, ce-i drept. Esențiale, se pare. Încercau să joace după reguli, nu răcneau când aveau ceva de spus și nu-mi amintesc să fi avut vreun cui împotriva ungurilor.
Slavă cerului că alegătorii mioritici își regăsesc aspirațiile în AUR!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cu riscul de a scrie degeaba, aici fiind partial exclus, pot spune de unde au aparut voturile acestei formatiuni. Candva, pe vremea comunistilor, exista ''lupta de clasa''.
Oamenii sunt tot timpul divizati. Exista muncitori, intelectuali, corporatisti, bugetari, capsunari, asistati sociali, pensionari, patroni... Poate habar n-aveti dar acum exista ''ura de clasa''. Eu de exemplu fac parte din clasa muncitoare, a fraierilor si urasc patronii si intelectualii. De ce?
Pentru patroni noi suntem fraierii iar pentru intelectuali nu existam. Cu exceptia catorva; intr-o discutie cu: corporatisti, intelectuali, patroni, bugetari... in secunda cand afla ca esti muncitor esti marginalizat. Cu USR voteaza corporatistii, PNL patronasii/intelectualii, PSD bugetarii... iar muncitorii nu merg la vot.
Prezenta de 33% la urne este o palma data tuturor partidelor. Ar putea fi de 1% si pentru ei tot n-ar conta, nu exista limita. Conteaza procentul partidului la final. Cei 9% ai celor de la AUR sunt de fapt un sut in fund dat clasei politice. Toata presa i-a marginalizat, ca si cum n-ar fi existat. Acest partid a intrat pe fereastra. PSD-ul ingrasa bugetarii, PNL-ul fura pensia muncitorului (vezi reintroducerea contractelor part-time), USR-ul n-are treaba cu muncitorii...
In 1996 s-a votat cei ''15 000 de specialisti'' iar in 2000 PRM. De ce?
In 2020 s-a votat hAUR. De ce?
Bataia de joc nu poate tine la infinit, muncitorii pleca din tara, nu voteaza sau voteaza cu cei inversunati (AUR). Cand a intrat Gigi cu PNG in parlament l-ati bagat la bulau, D. Diaconescu cu PP-DD la fel... astia pareau o speranta pentru muncitorime si ati intemnitat speranta. Toti va tavaliti acum ca nu mai sunt muncitori, ca au plecat afara. TREZITI-VA!!! In Germania din 1600 de euro statul ia 480, adica 30%. Aici se ia 41%. Romania se depopuleaza si voi vreti autostrazi si bani de city-break-uri. La parterul oricarei societati sunt muncitorii, aia care fac copii, pun osul la treaba. I-ati facut Dorei, le-ati denigrat credinta, le furati pensia, speranta... Bucati din parter dispar an de an si-n curand se va darama toata sandramaua.