Foto: Adriana Neagoe/ Inquam Photos
Celebra replică „Zoe, Zoe, fii bărbată!” m-a zgâriat la ureche, prin dizarmonia sa multiplă şi totuşi, exact în urmă cu cinci ani, în preajma Zilei Femeii, mi-a trecut prin gând că iată, a fi „bărbată” începe să capete sens, din moment ce, după lupte îndelungate şi înverşunate, bărbaţii au obţinut drepturi egale cu femeile.
În 4 martie 2016, preşedintele Iohannis a promulgat Legea nr.22 / 2016:
Art. 1. Se declară ziua de 8 martie Ziua femeii.
Art. 2. Se declară ziua de 19 noiembrie Ziua bărbatului.
Art. 3. Autorităţile administraţiei publice locale pot organiza manifestări şi acţiuni publice dedicate sărbătoririi acestor zile.
Art. 4. Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune vor putea include în programele lor emisiuni dedicate promovării drepturilor femeii sau, după caz, drepturilor bărbatului.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
În anul de graţie 2016, România legifera ziua de 8 Martie drept Ziua Femeii, în condiţiile în care Ziua Internaţională a Femeii fusese adoptată printr-o rezoluţie a ONU exact cu 39 de ani în urmă, dar fusese marcată cu mult înainte, încă din zorii veacului XX, la cumpăna dintre iarnă şi primăvară. Ziua de 8 martie a fost propusă ca Zi Internaţională a Femeii pe de o parte de Congresul muncitoarelor din Copenhaga, pe de altă parte de conducerea Uniunii Sovietice, curând după Revoluţia din Octombrie. În orice caz ea se sărbătoreşte în România de peste şaizeci de ani. Dacă iniţial era o zi menită să atragă atenţia asupra lipsei drepturilor femeilor şi a inegalităţii de şanse sociale cu bărbaţii, într-o vreme când femeile nu aveau drept de vot şi erau plătite mult mai prost decât bărbaţii, cu timpul, cel puţin la noi, a fost golită de sensul iniţial. Nu se mai milita pentru egalitatea de şanse a femeilor, dar tot mai multe femei primeau (măcar) un fir de floare, se simţeau ceva mai respectate, se străduiau să fie cochete şi elegante şi era un prilej de a chefui, împreună cu bărbaţii. În niciun caz Ziua Femeii nu era în detrimentul bărbaţilor, pentru că ei beneficiaseră (de la matriarhat încoace) de toate drepturile legale şi privilegiile familiale.
Cu mulţi ani în urmă văzusem un scurt film de animaţie care urmărea o zi din viaţa unui bărbat. Protagonistul se scula dis-de-dimineaţă, ducea cafeaua la patul soţiei, apoi spăla ceştile, se ducea la birou unde manifesta o politeţe deosebită faţă de colege, sosea acasă cu un buchet de flori în mână şi cu cumpărăturile făcute, punea masa, încălzea mâncarea, o servea, spăla vasele şi apoi ieşea în oraş la braţ cu nevasta. Seara, rupt de oboseală, rupea foaia din calendar pe care scria … 8 Martie, Ziua Femeii. Restul de 364 de zile erau ale bărbaţilor. Iată că acum mai au una - cea de 19 noiembrie.
În fond care e problema? Nu e o invenţie românească, ci, după cum aflăm de pe Internet, a fost propusă de unii bărbaţi frustraţi că femeile ar avea o zi a lor, iar ei nu au o astfel de zi, de unde au conchis că „femeile sunt mult mai egale decât bărbaţii” .
În fine, o sărbătoare în plus nu strică şi nici faptul că în această zi atenţia ar trebui focalizată asupra problemelor de sănătate specifice bărbaţilor nu este de lepădat.
Totuşi, instituirea oficială a Zilei Bărbaţilor, printr-o lege care „ratifică” şi existenţa Zilei Femeii îmi crează sentimentul că totul este dus în derizoriu…
Bărbaţii şi-au validat egalitatea cu femeile, obţinând o zi a lor - nu ştiu câţi ştiu de existenţa ei şi câţi o marchează -, însă bărbaţii sunt net privilegiaţi atât în ceea ce priveşte rata de angajare şi remunerare, cât şi ocuparea funcţiilor publice.
E drept că acest fenomen este prezent la nivelul întregii Uniuni Europene, dar – evident – în România se manifestă mai pregnant.
Nu cred că instituirea Zilei Bărbaţilor ar fi periclitat în vreun fel Ziua Femeii, iar acum, în plină pandemie, când s-a zis cu faimoasele petreceri de 8 Martie, îndrăznesc să propun ca anul acesta ziua de 19 noiembrie – când sper că vaccinarea majorităţii îşi va fi făcut efectul - Ziua Bărbaţilor să fie dedicată femeilor.
Prima versiune a acestui articol a fost publicată în revista Baabel
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
--Eram in anii , 70 ,pe un santier de constructii -montaj la Sacele in apropiere de Intreprinderea , de echipamente electrice-auto , unde lucrau , impreuna ,femei si barbati ,din familie ,erau zidari- finisori ,,Femeile pregateau mortarul si alte materiale si le dadeau la mana brbatilor zidari ,Pe atunci multe operati ,se faceau manual ,.caci nu erau scule-utilaje ,ca acum ,La fel in echipele de fierari ,erau femei ,care prelucrau fierul-beton ,,dupa schitele din planul de executie ,faceau ,ramele -etrieri etc, La fel erau ,femei ,sudor ,apoi pe macara, adica macaragiu etc, Erau de multe ori discutii -certuri cu maistrul ,pe motiv de salarii ,Barbatii mai consumau alcool ,si aveau pretentii la salar ,, ori la femei nu era cazul ,