Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

De Ziua Femeii, bărbații și-au făcut un cadou printr-o lege

Femeie cortină

Foto: Adriana Neagoe/ Inquam Photos

Celebra replică „Zoe, Zoe, fii bărbată!” m-a zgâriat la ureche, prin dizarmonia sa multiplă şi totuşi, exact în urmă cu cinci ani, în preajma Zilei Femeii, mi-a trecut prin gând că iată, a fi „bărbată” începe să capete sens, din moment ce, după lupte îndelungate şi înverşunate, bărbaţii au obţinut drepturi egale cu femeile.

În 4 martie 2016, preşedintele Iohannis a promulgat Legea nr.22 / 2016:

Art. 1. Se declară ziua de 8 martie Ziua femeii.

Art. 2. Se declară ziua de 19 noiembrie Ziua bărbatului.

Art. 3. Autorităţile administraţiei publice locale pot organiza manifestări şi acţiuni publice dedicate sărbătoririi acestor zile.

Art. 4. Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune vor putea include în programele lor emisiuni dedicate promovării drepturilor femeii sau, după caz, drepturilor bărbatului.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

În anul de graţie 2016, România legifera ziua de 8 Martie drept Ziua Femeii, în condiţiile în care Ziua Internaţională a Femeii fusese adoptată printr-o rezoluţie a ONU exact cu 39 de ani în urmă, dar fusese marcată cu mult înainte, încă din zorii veacului XX, la cumpăna dintre iarnă şi primăvară. Ziua de 8 martie a fost propusă ca Zi Internaţională a Femeii pe de o parte de Congresul muncitoarelor din Copenhaga, pe de altă parte de conducerea Uniunii Sovietice, curând după Revoluţia din Octombrie. În orice caz ea se sărbătoreşte în România de peste şaizeci de ani. Dacă iniţial era o zi menită să atragă atenţia asupra lipsei drepturilor femeilor şi a inegalităţii de şanse sociale cu bărbaţii, într-o vreme când femeile nu aveau drept de vot şi erau plătite mult mai prost decât bărbaţii, cu timpul, cel puţin la noi, a fost golită de sensul iniţial. Nu se mai milita pentru egalitatea de şanse a femeilor, dar tot mai multe femei primeau (măcar) un fir de floare, se simţeau ceva mai respectate, se străduiau să fie cochete şi elegante şi era un prilej de a chefui, împreună cu bărbaţii. În niciun caz Ziua Femeii nu era în detrimentul bărbaţilor, pentru că ei beneficiaseră (de la matriarhat încoace) de toate drepturile legale şi privilegiile familiale.

Cu mulţi ani în urmă văzusem un scurt film de animaţie care urmărea o zi din viaţa unui bărbat. Protagonistul se scula dis-de-dimineaţă, ducea cafeaua la patul soţiei, apoi spăla ceştile, se ducea la birou unde manifesta o politeţe deosebită faţă de colege, sosea acasă cu un buchet de flori în mână şi cu cumpărăturile făcute, punea masa, încălzea mâncarea, o servea, spăla vasele şi apoi ieşea în oraş la braţ cu nevasta. Seara, rupt de oboseală, rupea foaia din calendar pe care scria … 8 Martie, Ziua Femeii. Restul de 364 de zile erau ale bărbaţilor. Iată că acum mai au una - cea de 19 noiembrie.

În fond care e problema? Nu e o invenţie românească, ci, după cum aflăm de pe Internet, a fost propusă de unii bărbaţi frustraţi că femeile ar avea o zi a lor, iar ei nu au o astfel de zi, de unde au conchis că „femeile sunt mult mai egale decât bărbaţii” .

În fine, o sărbătoare în plus nu strică şi nici faptul că în această zi atenţia ar trebui focalizată asupra problemelor de sănătate specifice bărbaţilor nu este de lepădat.

Totuşi, instituirea oficială a Zilei Bărbaţilor, printr-o lege care „ratifică” şi existenţa Zilei Femeii îmi crează sentimentul că totul este dus în derizoriu…

Bărbaţii şi-au validat egalitatea cu femeile, obţinând o zi a lor - nu ştiu câţi ştiu de existenţa ei şi câţi o marchează -, însă bărbaţii sunt net privilegiaţi atât în ceea ce priveşte rata de angajare şi remunerare, cât şi ocuparea funcţiilor publice.

E drept că acest fenomen este prezent la nivelul întregii Uniuni Europene, dar – evident – în România se manifestă mai pregnant

Nu cred că instituirea Zilei Bărbaţilor ar fi periclitat în vreun fel Ziua Femeii, iar acum, în plină pandemie, când s-a zis cu faimoasele petreceri de 8 Martie, îndrăznesc să propun ca anul acesta ziua de 19 noiembrie – când sper că vaccinarea majorităţii îşi va fi făcut efectul - Ziua Bărbaţilor să fie dedicată femeilor.

Prima versiune a acestui articol a fost publicată în revista Baabel

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    În primul rând nu sunteți informată, d-na Andreea Ghiță și suferiți de misandrism, vă afectează orice victorie masculină, fie și derizorie deși nu vă afectează real cu nimic. Egalitatea de gen nu este uni sens, doar femeile să fie egale cu bărbații ci și invers. În România nu se manifestă mai pregnant diferențele de sex pe posturi sau salarii față de Europa, din contră, suntem pe primele locuri împreună cu Danemarca la diferențe mici între sexe pe posturi și salarii. Așa zisele discriminări pe salarii sau funcții sunt o aparență la noi. Fiecare patron sau instituție de stat angajează pe criterii de profesionalism, negocieri, rezistențe fizice sau psihice, etc. Nu o să angajez niciodată bărbat pe post de moașă, nu că nu ar putea presta această muncă dar nu va da randamentul unei femei, deci nu e rentabil, așa cum nu o să angajez o femeie fierar betonist căci nu va fi rentabil, căci nu ar ține ritmul cu un bărbat, simplu și exemplele ar putea continua. Nu angajez pe criterii egalitariste politic ci exclusiv pe criterii de potență psihico fizice, profesionale, etc.
    • Like 0
    • @
      Ma simt obligat sa ,completez , comentariul de mai sus ,
      --Eram in anii , 70 ,pe un santier de constructii -montaj la Sacele in apropiere de Intreprinderea , de echipamente electrice-auto , unde lucrau , impreuna ,femei si barbati ,din familie ,erau zidari- finisori ,,Femeile pregateau mortarul si alte materiale si le dadeau la mana brbatilor zidari ,Pe atunci multe operati ,se faceau manual ,.caci nu erau scule-utilaje ,ca acum ,La fel in echipele de fierari ,erau femei ,care prelucrau fierul-beton ,,dupa schitele din planul de executie ,faceau ,ramele -etrieri etc, La fel erau ,femei ,sudor ,apoi pe macara, adica macaragiu etc, Erau de multe ori discutii -certuri cu maistrul ,pe motiv de salarii ,Barbatii mai consumau alcool ,si aveau pretentii la salar ,, ori la femei nu era cazul ,
      • Like 0
  • Asa,ca fapt divers pentru autoarea acestui articol penibil: in UK exista "Mother's day" si "Father's day" si nimeni nu este atat de ofuscat. In rest...respect pentru toate femeile si pentru mamele adevarate.
    • Like 3


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult