Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Deși supa a devenit fierbinte, broasca tot broască rămâne, sau zece întrebări pentru societate

Protest profesori - Profimedia

Foto: Profimedia Images

Prima și ultima grevă la care am participat, ca proaspăt profesor, a fost pe la începutul anilor 2000. De atunci, simt că acest sistem de învățământ a intrat într-o supă ce a început să se încălzească din ce în ce mai mult și, proverbialele broaște, adică noi, toată societatea aceasta, nu ne dăm seama că acesta ne va fi sfârșitul. Unii sărim din oală și luăm calea străinătății, alții ținem discursuri pe tema temperaturii ce ne înconjoară, alții încercăm să ne vedem de treabă, ignorând poate viitorul, unii acuză propaganda rusă.

Eu mă uit rar la știri. Cel puțin la cele din România. Dar când deschid televizorul, aud foarte mult despre plagiatori și alte minuni de pe plaiuri mioritice. E ceva ce nu înțeleg, totuși. La mine, la gradul I, lucrarea a fost introdusă într-un program anti-plagiat (și, da, domnilor guvernanți, la mine procentul a fost zero). Așa ceva de ce nu este practică și pentru alții?

Din punctul meu de vedere, situația actuală din sistemul de învățământ, că de educație nu-i pot spune, după ce că este în pragul catastrofei, a devenit și penibilă.

În pragul catastrofei este în primul rând din cauza subfinanțării și a tot ceea ce rezultă de aici: personal slab pregătit, demotivat, pentru că cei care sunt pregătiți nu vin în sistem pe un salariu de nimic, dotări slabe, cum sunt tablele cu care ministerul a dotat unele școli și care au devenit inutile după o vreme. (Prin 2008 am atras niște fonduri și am luat o tablă inteligentă pentru laboratorul de informatică. Funcționează și acum.) Mai este lipsa consumabilelor, pentru că, oricât am vrea noi să credem contrariul, statul oferă prea puțin pentru ele. Și toate acestea se reflectă și în educația copiilor care, deși văd că împăratul e gol, ajung să înțeleagă ce este de fapt lumea adulților.

În al doilea rând, pentru că este, poate deliberat, rupt de realitatea mileniului în care trăim. Unele programe sunt încărcate și nu țin cont de principiul transdiciplinarității. Unele manuale lipsesc sau au fost făcute pe genunchi cu mâna stângă.

Penibilă, pentru că deși cerințele colegilor mei mi se par minime pentru supraviețuirea unui sistem, nimeni dintre cei care ne conduc nu vrea să facă ceva pentru asta. Primim umilință, uneori amenințări, țâfnă de latifundiar și doar 1000 de lei brut. În rest, ceva de substanță? Pentru o schimbare reală?

Prima dată m-a luat râsul când tot am auzit cum se plângeau politicienii că unii elevi nu se vor putea înscrie la facultățile din străinătate. Imediat mi-am dat seama că de fapt e o tragedie cumplită. Dincolo de faptul că îi înțeleg pe elevii în cauză, mi-e clar că politicienii chiar nu vor oameni de valoare în țară. Și care să mai și voteze.

Mie mi-e limpede că așa va fi până la o reformă pe care nu o prevăd într-un viitor nici măcar îndepărtat, de aceea „îndrăznesc” să am câteva întrebări pentru noi toți.

1. Dragă societate, chiar vrei profesori prost plătiți (adică prost educați, prost motivați, prost hrăniți, prost îmbrăcați, frustrați etc.) pentru copiii tăi care oricum sunt minunați?

2. Îți dai seama că elevii unor astfel de profesori vor fi doctorii care trebuie să te facă bine, avocații care trebuie să îți apere drepturile, polițiștii care trebuie să prindă hoții, politicienii care vor decide, și chiar o fac, soarta lor (scuzați!), a ta ș.a.m.d.?

3. Cui servește politizarea învățământului?

4. Cui ar servi depolitizarea lui?

5. Nu îți pare suspectă sau chiar elocventă graba cu care guvernul și președintele au luat apărarea elevilor care doreau să plece din țară la studii?

6. Te mai poți plânge de sistemul de învățământ când nu ai făcut nimic pentru el?

7. La proteste pentru justiție cum de te-ai mobilizat, dragă societate?

8. Dacă tot e așa de bine în învățământ, de ce nu te înghesui la ocupat posturi în sistem?

9. Interesul imediat îți este mai presus decât cel de durată?

10. Chiar nu-ți dai seama că ești condusă după vechea zicală: „Nu-i voia robului, ci-i voia domnului”?

Am intrat în învățământ cu principiul că educația este prima care poate schimba o societate. Sunt din ce în ce mai convins că în țara care a dat „inventatorul” teatrului absurd o schimbare de substanță devine utopie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O excelentă punere a problemei, felicitări! Dar, ce puteți cere, stimate domnule profesor, unei țări de lichele și de secături, statistic vorbind desigur, onoare excepțiilor - mult prea puține însă pentru a conta (a face „masă critică”) și care nu fac decât să confirme regula? Și, atenție, „bolile” ale căror consecințe le vedem astăzi, în condițiile libertății aiurea înțelese (ca fiind liberatea individului de a face ce vrea și nu ca libertatea ca el să nu facă ceea ce nu vrea) sunt la nația noastră vechi, cronicizate, chiar congenitale aș putea spune (v. de ex. Ovidiu Pecican, „Românii - stigmat etnic, patrii imaginare - o cercetare istorică”, Humanitas, 2022) și de aceea foarte greu de vindecat. M-am convins demult că, noi, ca nație chiar, am fost.... „blagoloviți” cu absolut toate defectele de caracter pe care le poate avea un humanoid și care, iată, după decembrie 1989 au început a-și arăta... „roadele”, ajungând vai mama noastră, de râsul întregii lumi civilizate! La urma urmei, avem fix ceea ce merităm, căci „fiecare țară își are guvernarea pe care o merită” (Joseph de Maistre). La fel, fiecare părinte are copiii pe care îi merită! Tocmai de aceea eu nu empatizez absolut deloc cu părinții care se plâng de copiii lor - au fix ceea ce merită!
    • Like 0
  • Să încerc câteva răspunsuri - strict opinia mea:
    1. Chiar dacă profesorii vor fi bine plătiți, nu este nicio garanție că vor fi mai bine educați, mai motivați, sau mai puțin frustrați.
    2. Din păcate, da.
    3. Nu aș spune politizarea învățământului ci neglijarea acestuia de către decidenții politici. Declarativ, România se vrea educată. Faptic, țara ne vrea proști (nu o spun eu, ci nivelul alocării bugetare pentru educație).
    4. Este învățământul politizat?
    5. S-a agățat și guvernul de ce a putut. Suspect mi se pare că greva a început fix înainte de terminarea anului școlar, când putea să înceapă imediat după trista alocare bugetară pentru anul 2023, adică cu mult înainte.
    6. Sunteți complet dezinformat, am făcut ceva pentru sistemul de învățământ: am plătit taxe și impozite. Nu este treaba cetățenilor muritori de rând să distribuie bugetul de stat. Dar era treaba liderilor sindicatelor din educație să se agite pentru o alocare corectă.
    7. Încă o dată: de ce mai aveți sindicate dacă așteptați implicarea întregii societăți? Nici minerii, nici cei din sănătate, nici cei de la Metrorex, nici cei din agricultură sau din oricare alt sistem care au avut ceva de revendicat nu au așteptat sprijinul altor categorii. Exemplul cu justiția este irelevant. Atunci nu se cereau drepturi pentru un anumit sistem, era vorba de un protest, cum bine ați spus.
    8. Cine are vocație pentru o anumită meserie, se va înghesui acolo, nu în altă parte. În caz contrar, face o alegere greșită. Sunteți patetic.
    9. Asta este o întrebare capcană?
    10. Nu mă simt de gen feminin. Și da, nu e voia robilor, nici a domnului, ci a "domnilor" aleși prin vot universal.
    • Like 1
  • Nume check icon
    Nu poti sa arunci vina numai pe dascali. Bun si aici este clar ca poate trebuie o re-evaluare a competentelor si introducerea unor noi sisteme de dezvoltare profesionala si metode de evaluare specifice vremurilor, dar problema salariilor va rezolva situatia din invatamant? Cu siguranta, nu. Va regla o nedreptate facuta cu onor toti guvernantii din ultimiii 30 de ani care nu au vrut sa faca o grila de salarizare corecta a celor care lucreaza in institutiile statului, ci au folosit acest lucru pentru interesele lor electorale, economice, etc., iar dascalii nu au fost nici o data o categorie interesanta pentru ei ca sa le serveasca aceste interese.
    • Like 2
    • @ Nume
      Dv. ce credeți?
      Ați citit întrebările din articol?
      Dar concluzia autorului???
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult
sound-bars icon